ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2592/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 365/F din 16 aprilie 2007 a Tribunalului Ialomița a fost admisă acțiunea SC A.C. SRL, prin lichidator P.C. IPURL Slobozia, și s-a dispus evacuarea pârâților P.I., prin mandatar L.D.D.R., P.T., P.C. și P.O. din imobilul situat în Slobozia. Prin aceeași sentință pârâta P.I. a fost obligată să permită în imobil accesul lichidatorului reclamantei și a persoanelor desemnate de acesta în vederea întocmirii documentației topocadastrale și a măsurătorilor pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului. În esență s-a reținut că imobilul ocupat de pârâți este proprietatea societății reclamante în temeiul contractului autentic din 12 februarie 1998, societate aflată în faliment, iar pârâta și familia ei îl ocupă fără titlu, obstrucționând accesul lichidatorului reclamantei în vederea evaluării și întocmirii documentației cadastrale.

Apelul declarat de pârâți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 429 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că judecătorul de fond ce a soluționat pricina a soluționat-o legal, cererea sa de abținere fiind respinsă, că apelanții nu au dovedit întrunirea cerințelor art. 163 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, a reținut că reclamanta SC A.C. SRL a cumpărat imobilul în litigiu de la soții C.P. și C.V. la 12 februarie 1998, imobil ce a intrat în proprietatea reclamantei și nu a asociatului său unic P.I. așa încât aceasta și familia ei ocupă imobilul fără titlu. Chiar și contractul de comodat încheiat între pârâta P.I.

și societate la 11 aprilie 2002 nu a transmis acesteia proprietatea ci doar folosința imobilului, folosință ce a pierdut-o însă la 11 aprilie 2007, dată când contractul de comodat a expirat. În consecință, s-a apreciat că pârâții au fost corect evacuați de instanța de fond, ei ocupând imobilul fără niciun titlu. Nemulțumiți de această decizie pârâții P.I., prin mandatar L.D.D.R., P.T., P.C. și P.O., au declarat recurs solicitând modificarea ei. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții critică instanța de apel pentru că nu s-a pronunțat asupra unor apărări esențiale în dezlegarea pricinii, făcute în fața instanței de fond, respectiv existența unui antecontract între P.I. și reclamantă ce nu s-a putut perfecta întrucât nu era radiată ipoteca băncii înscrisă asupra imobilului.

De asemenea, judecătorul nu și-a exercitat rolul activ și nu i-a solicitat să depună aceste dovezi, fapt ce a determinat-o să și formuleze mai multe plângeri penale la adresa lichidatorului, aflat în posesia actelor contabile, a executorului judecătoresc și a contabilei Ș.A. La 9 iunie 2008 mandatarul recurentei P.I. a solicitat suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 și 2 C. proc. civ. până la clarificarea situației juridice a imobilului din care s-a solicitat evacuarea pârâților, cerere susținută astăzi personal de P.I. și asupra căreia Curtea s-a pronunțat. Prin aceeași cerere, același mandatar, invocând dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., învederează că R.M., pretins lichidator al reclamantei a sesizat judecătorul sindic cu vânzarea bunurilor debitoarei, cerere aprobată la 7 iulie 2008 și chiar a fost desemnat evaluator expert în persoana lui C.V., așa încât a solicitat Curții să se pronunțe în legătură cu aceste aspecte abuzive. La termenul din 12 iunie 2008 a formulat cerere de intervenție accesorie P.V.E., fiica recurentei P.I. solicitând admiterea recursului și reiterând apărările recurenților. La dosarul cauzei recurenții au depus înscrisuri constând în apărări, excepții, cereri, sesizări, certificate, privitoare la alte procese aflate pe rolul instanțelor. De asemenea, la același termen recurenta P.I. a depus și o cerere de suspendare a executării silite cerere pe care astăzi nu a mai susținut-o, depunând concluzii scrise și orale pe fondul recursului.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta: Potrivit dispozițiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, lipsa acestei mențiuni fiind sancționată cu nulitatea recursului. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage – potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. – nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță, recursul pârâților nu este încadrat în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. dar, din dezvoltarea criticilor, Curtea apreciază – în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. – că acestea pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ. Întrucât motivul de recurs vizând omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor mijloace de apărare sau dovezi administrate, hotărâtoare în dezlegarea pricinii – art. 304 pct. 10 C. proc. civ. – a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005 Curtea nu va putea analiza criticile invocate pe acest aspect. Cât privește lipsa rolului activ al judecătorului în soluționarea pricinii, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., critică ce vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea o apreciază ca nefondată deoarece aspectele în legătură cu care recurenții susțin că nu s-ar fi exercitat acest rol nu au legătură cu obiectul pricinii – evacuare – ci cu situația juridică a reclamantei, societate aflată în faliment.

Ori, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, iar ei au îndatorirea, potrivit alin. (5) din același text legal, să stăruie în aflarea adevărului și în stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii doar în legătură cu obiectul cererii cu care au fost investiți. În același context, având în vedere dispozițiile legale amintite, Curtea apreciază că și cele invocate de mandatarul recurentei P.I. la 9 iunie 2008 în legătură cu măsurile luate de judecătorul sindic sau de lichidatorul reclamantei nu formează obiectul judecății în pricina de față și nici nu pot fi încadrate în motive de ordine publică – cum s-a susținut – așa încât, Curtea să fie ținută a le examina, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. Având în vedere considerentele expuse, recursul pârâților este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins iar soluția din apel menținută ca temeinică și legală, cu consecința respingerii cererii de intervenție accesorie formulată de P.V.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții P.I. și de P.O., prin L.D.D.R. București, și de P.T. și P.C. împotriva deciziei nr. 429 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta P.V.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2008.