ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2592/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 365/F din 16 aprilie

2007 a Tribunalului Ialomița a fost admisă acțiunea SC A.C. SRL, prin

lichidator P.C. IPURL Slobozia, și s-a dispus evacuarea pârâților P.I., prin

mandatar L.D.D.R., P.T., P.C. și P.O. din imobilul situat în Slobozia.

Prin aceeași sentință pârâta

P.I. a fost obligată să permită în imobil accesul lichidatorului reclamantei și

a persoanelor desemnate de acesta în vederea întocmirii documentației

topocadastrale și a măsurătorilor pentru întocmirea raportului de evaluare a

imobilului.

În esență s-a reținut că

imobilul ocupat de pârâți este proprietatea societății reclamante în temeiul

contractului autentic din 12 februarie 1998, societate aflată în faliment, iar

pârâta și familia ei îl ocupă fără titlu, obstrucționând accesul lichidatorului

reclamantei în vederea evaluării și întocmirii documentației cadastrale.

Apelul declarat de pârâți

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr.

429 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Pentru a hotărî astfel

instanța de apel a reținut că judecătorul de fond ce a soluționat pricina a

soluționat-o legal, cererea sa de abținere fiind respinsă, că apelanții nu au

dovedit întrunirea cerințelor art. 163 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, a

reținut că reclamanta SC A.C. SRL a cumpărat imobilul în litigiu de la soții C.P.

și C.V. la 12 februarie 1998, imobil ce a intrat în proprietatea reclamantei și

nu a asociatului său unic P.I. așa încât aceasta și familia ei ocupă imobilul

fără titlu.

Chiar și contractul de

comodat încheiat între pârâta P.I. și societate la 11 aprilie 2002 nu a

transmis acesteia proprietatea ci doar folosința imobilului, folosință ce a

pierdut-o însă la 11 aprilie 2007, dată când contractul de comodat a expirat.

În consecință, s-a apreciat

că pârâții au fost corect evacuați de instanța de fond, ei ocupând imobilul

fără niciun titlu.

Nemulțumiți de această

decizie pârâții P.I., prin mandatar L.D.D.R., P.T., P.C. și P.O., au declarat

recurs solicitând modificarea ei.

În dezvoltarea motivelor de

recurs recurenții critică instanța de apel pentru că nu s-a pronunțat asupra

unor apărări esențiale în dezlegarea pricinii, făcute în fața instanței de

fond, respectiv existența unui antecontract între P.I. și reclamantă ce nu s-a

putut perfecta întrucât nu era radiată ipoteca băncii înscrisă asupra

imobilului.

De asemenea, judecătorul nu

și-a exercitat rolul activ și nu i-a solicitat să depună aceste dovezi, fapt ce

a determinat-o să și formuleze mai multe plângeri penale la adresa

lichidatorului, aflat în posesia actelor contabile, a executorului judecătoresc

și a contabilei Ș.A.

La 9 iunie 2008 mandatarul

recurentei P.I. a solicitat suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art.

244 pct. 1 și 2 C. proc. civ. până la clarificarea situației juridice a

imobilului din care s-a solicitat evacuarea pârâților, cerere susținută astăzi

personal de P.I. și asupra căreia Curtea s-a pronunțat.

Prin aceeași cerere, același

mandatar, invocând dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., învederează

că R.M., pretins lichidator al reclamantei a sesizat judecătorul sindic cu

vânzarea bunurilor debitoarei, cerere aprobată la 7 iulie 2008 și chiar a fost

desemnat evaluator expert în persoana lui C.V., așa încât a solicitat Curții să

se pronunțe în legătură cu aceste aspecte abuzive.

La termenul din 12 iunie

2008 a formulat cerere de intervenție accesorie P.V.E., fiica recurentei P.I. solicitând

admiterea recursului și reiterând apărările recurenților.

La dosarul cauzei recurenții

au depus înscrisuri constând în apărări, excepții, cereri, sesizări,

certificate, privitoare la alte procese aflate pe rolul instanțelor.

De asemenea, la același

termen recurenta P.I. a depus și o cerere de suspendare a executării silite

cerere pe care astăzi nu a mai susținut-o, depunând concluzii scrise și orale

pe fondul recursului.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit dispozițiilor art. 3021

lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, lipsa acestei

mențiuni fiind sancționată cu nulitatea recursului.

Indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage – potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. –

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În speță, recursul pârâților

nu este încadrat în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. dar, din dezvoltarea criticilor, Curtea apreciază – în temeiul

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. – că acestea pot fi încadrate în

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ.

Întrucât motivul de recurs

vizând omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor mijloace de apărare sau

dovezi administrate, hotărâtoare în dezlegarea pricinii – art. 304 pct. 10 C.

proc. civ. – a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005 Curtea nu va putea analiza

criticile invocate pe acest aspect.

Cât privește lipsa rolului

activ al judecătorului în soluționarea pricinii, respectiv încălcarea

dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., critică ce vizează motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea o apreciază ca

nefondată deoarece aspectele în legătură cu care recurenții susțin că nu s-ar

fi exercitat acest rol nu au legătură cu obiectul pricinii – evacuare – ci cu

situația juridică a reclamantei, societate aflată în faliment.

Ori, potrivit art. 129 alin.

(6) C. proc. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății, iar ei au îndatorirea, potrivit alin. (5) din același text legal, să

stăruie în aflarea adevărului și în stabilirea faptelor și aplicarea corectă a

legii doar în legătură cu obiectul cererii cu care au fost investiți.

În același context, având în

vedere dispozițiile legale amintite, Curtea apreciază că și cele invocate de

mandatarul recurentei P.I. la 9 iunie 2008 în legătură cu măsurile luate de

judecătorul sindic sau de lichidatorul reclamantei nu formează obiectul

judecății în pricina de față și nici nu pot fi încadrate în motive de ordine

publică – cum s-a susținut – așa încât, Curtea să fie ținută a le examina, în

temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere

considerentele expuse, recursul pârâților este apreciat ca nefondat, urmând a

fi respins iar soluția din apel menținută ca temeinică și legală, cu consecința

respingerii cererii de intervenție accesorie formulată de P.V.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâții P.I. și de P.O., prin L.D.D.R. București, și de P.T. și P.C.

împotriva deciziei nr. 429 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondat.

Respinge cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenienta P.V.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 septembrie 2008.