ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1738/2008

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2736

din 20 septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a respins recursul formulat de pârâții P.I., P.I.I., P.E., P.L.E.,

P.L.L.I., P.M. și P.R.M., împotriva deciziei nr. 17 din 23 februarie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, ca nefondat.

Recurenții au

formulat contestație în anulare împotriva acestei hotărâri invocând

dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. și au solicitat admiterea

acesteia, anularea deciziei și rejudecându-se recursul, să fie admis.

Au solicitat,

totodată, în temeiul art. 319

1

C. proc. civ., suspendarea executării

silite a sentinței comerciale nr. 942/ C din 5 iulie 2004, pronunțată de

Tribunalul Comercial Argeș până la soluționarea contestației în anulare, cerere

asupra căreia nu s-a mai insistat.

În motivarea, în fapt,

a contestației în anulare, recurenții au arătat că nu au fost citați legal, cu

respectarea dispozițiilor art. 85 și 89 C. proc. civ., la domiciliul indicat în

faza de judecată a apelului, iar hotărârea este rezultatul unei erori materiale

în legătură cu adresa corectă la care trebuiau citați.

Prin ultimul motiv,

au arătat că instanța de recurs respingând recursul a omis să cerceteze

motivele de modificare și casare referitoare la neanalizarea probelor din

perspectiva obiectului procesului care vizează evacuarea din imobil, neexistând

o recunoaștere a folosinței imobilului, că în cauză nu s-a efectuat o expertiză

prin care să se identifice imobilul cuprins în titlul de proprietate invocat de

reclamanta SC C. SRL și astfel s-a dat o rezolvare greșită excepției lipsei

calității procesuale pasive, potrivit probelor, imobilul ocupat de recurenți

nefiind unul și același cu cel din titlu, iar instanțele nu s-au pronunțat nici

pe excepția autorității de lucru judecat.

Contestația în

anulare este nefondată.

Observând dovezile de

citare aflate la dosarul de recurs se constată că toți contestatorii au fost

citați pentru ziua de

20

septembrie 2007 când s-a judecat recursul (cu excepția recurenților P.I., P.I.I.

și P.E. care au avut termen în cunoștință) cu respectarea dispozițiilor art. 85

și 89 C. proc. civ., atât la sediul indicat prin cererea de recurs cât și prin publicitate

prin afișare la ușa instanței, conform art. 95 C. proc. civ., în condițiile în

care la termenul anterior, o parte din citații au fost restituite, dar pentru

termenul când cauza a fost luată în pronunțare, dovezile de citare la

domiciliul indicat de părți au fost restituite cu mențiunea afișării, făcută la

11 iulie 2007, iar cele prin publicitate, cu mențiunea afișării la 5 iulie

2007.

Așa fiind,

contestatorii nu pot invoca nicio vătămare, în sensul cerut de art. 317 C.

proc. civ., după cum nu se poate reține nici existența vreunei erori materiale,

în sensul cerut de art. 318 teza I C. proc. civ., din punctul de vedere al

observării și identificării domiciliului părților pe baza cererilor din dosar.

Cât privește ultimul

motiv de contestație în anulare se constată că instanța de recurs a analizat

toate motivele de recurs, constatând că ele nu se circumscriu niciunuia din

cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., ci art. 304 pct. 10 și

11 C. proc. civ. – abrogate, în condițiile în care toate criticile au vizat fie

nedovedirea fie neanalizarea probelor în legătură cu excepția lipsei calității

procesuale pasive și a fondului cauzei, așa cum rezultă, de altfel, și din conținutul

contestației în anulare, prin care se reiterează criticile din recurs.

Prin urmare, nu se

poate susține că instanța nu a analizat fiecare dintre aceste motive atât timp

cât a constatat global că niciunul nu se circumscrie art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocat alături de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. – abrogat, doar cel

dintâi temei legal fiind cel care ar fi putut atrage, în cauză, modificarea hotărârii

dar numai dacă din dezvoltarea criticilor ar fi rezultat ipotezele reglementate

de acest text de lege.

S-a mai susținut că

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat,

or, din recursul declarat nu rezultă invocarea unui astfel de motiv, astfel că,

nu se poate aduce vreo culpă instanței de recurs, aceasta judecând cauza în

limitele învestirii sale încât nu este fondat nici motivul de contestație în

anulare întemeiat pe art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

Așa fiind, în baza art.

319 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.

2736 din 20 septembrie 2007, formulată de contestatorii P.I., P.I.I., P.M., P.E.,

P.R.M., P.L.L.I. și P.L.E., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2008.