ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2007

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

57/ C din 31 ianuarie 2006, Tribunalul Comercial Argeș a admis în parte cererea

completată formulată de reclamanta SC T.D. SRL Curtea de Argeș și a dispus

evacuarea pârâtei SC T.N. SRL din spațiul comercial situat în municipiul Curtea

deArgeș, str. Negru Vodă.

A obligat-o pe pârâta SC T.N.

SRL la plata sumei de 114.974,27 RON reprezentând contravaloarea lipsei de

folosință a spațiului, la suma de 13.055,72 RON cu titlu de dobândă și la

4.037,12 RON cheltuieli de judecată.

A respins capătul de cerere

privind obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință pe perioada 1

noiembrie 2002 – 4 martie 2004.

A respins cererea completată

cât privește pârâții persoane fizice B.F. și B.V.

A respins cererea

reconvențională având ca obiect arătarea titularului dreptului.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apeluri reclamanta SC T.D. SRL Curtea de Argeș și pârâții SC T.N. SRL

Curtea de Argeș, B.F. și B.V.V.

La data de 11 aprilie 2006,

apelanta-pârâtă SC T.N. SRL Curtea de Argeș a solicitat instanței suspendarea

executării sentinței comerciale nr. 57/ C din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului

Comercial Argeș, până la soluționarea definitivă a apelului formulat împotriva

acesteia, ce formează obiectul dosarului nr. 340/COM/2006 al Curții de Apel

Pitești.

Prin încheierea din 26

aprilie 2006, instanța i-a pus în vedere apelantei-pârâte să achite cauțiunea

de 20 % din valoarea obiectului apelului, conform art. 723

2

C. proc.

civ., urmând ca pronunțarea asupra acestei cereri să se facă după ce se vor

depune înscrisurile menționate.

Ulterior, Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din

17 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 340/COM/2006, a suspendat judecata

cauzei în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., fără a se mai lua

în discuție cererea de suspendare a executării silite privind sentința nr. 57/2006

a Tribunalului Comercial Argeș.

Pentru a hotărî suspendarea

judecării cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanța a avut în

vedere că una din pretențiile din acest dosar este plata unei sume de bani,

reprezentând daunele pe care le-a suferit reclamanta ca urmare a faptului că

într-un alt dosar aceasta a fost obligată să plătească daune către SC S. SA.

A mai avut în vedere și că

de modul în care se soluționează acel capăt de cerere care în prezent a fost

casat de Înalta Curte de Casație și Justiție și trimis spre rejudecare la

Curtea de Apel Pitești depinde modul de soluționare al acestui capăt de cerere,

precum și a celorlalte capete de cerere sau sunt strâns legate.

Deoarece, hotărârea ce face

obiectul apelului a fost pusă în executare, iar Curtea de Apel Pitești, prin

decizia nr. 41/ A/C din 12 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 474/COM/2006

a dispus suspendarea provizorie a executării acesteia, până la soluționarea

suspendării obișnuite, intimata-reclamantă SC T.D. SRL Curtea de Argeș a

solicitat instanței repunerea pe rol a cauzei, în vederea soluționării cererii

de suspendare a executării sentinței atacate în apel.

Prin încheierea din 29 iunie

2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis cererea de suspendare a executării silite a sentinței nr. 57/ C din 31

ianuarie 2006 a Tribunalului Comercial Argeș și a dispus suspendarea executării

sentinței până la soluționarea apelurilor.

În motivarea acestei

soluții, instanța a reținut că susținerea intimatei-reclamante privind punerea

în executare numai a dispozițiilor sentinței atacate în partea vizând

evacuarea, pe considerentul că aceasta este irevocabilă, nefăcând obiectul

apelului, nu poate fi primită, fiind contrazisă de conținutul motivării

apelului, în care se critică hotărârea primei instanțe pentru neluarea în

considerare a convenției dintre părți în legătură cu acordul de a fi folosit

spațiu, până la restabilirea situației anterioare contractului de

vânzare-cumpărare nr. 4897 din 22 noiembrie 1994 și definitivarea dreptului de

creanță al apelantei, ce face obiectul unei alte cauze aflate pe rolul

instanțelor judecătorești.

Ca atare, dată fiind complexitatea

raporturilor litigioase dintre părți, instanța a apreciat că sunt întrunite

cerințele legale ce reglementează măsura suspendării executării silite a

sentinței nr. 57/C/2006 a Tribunalului Comercial Argeș, până la soluționarea

apelurilor.

Reclamanta SC T.D. SRL a

declarat recurs împotriva încheierii din 17 mai 2006, cât și împotriva

încheierii din 26 iunie 2006, ambele pronunțate în dosarul nr. 1402/46/2006 (nr.

în format vechi 340/COM/2006), de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ.

Recurenta-reclamantă susține

că ambele încheieri sunt date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Cu privire la nelegalitatea

încheierii pronunțate la data de 17 mai 2006, arată că a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 246 alin. (4) C. proc.

civ. (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece cererea sa, prin care a

solicitat instanței să ia act că renunță la judecată a fost formulată înainte

de a intra în dezbaterea fondului, așa încât nu era nevoie de acordul și

învoirea celeilalte părți.

Arată, de asemenea, că a

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C.

proc. civ. (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece în condițiile în care în

mod corect se lua act de renunțarea sa la judecarea apelului pe care l-a

declarat, cauza nu mai avea nicio legătură cu litigiul existent între

societatea sa și SC S. SA, trimis spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești,

nefiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc.

civ..

Referitor la încheierea din

data de 29 iunie 2006, învederează instanței că este nelegală, în esență,

pentru că s-a dispus, prin aceasta, măsura suspendării executării silite pentru

motive care exced obiectului litigiului dedus judecății, prin invocarea unor

eventuale drepturi ce fac obiectul altor pricini aflate pe rolul instanțelor,

situații ce nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 403 C.

proc. civ., raportat la art. 280 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

În ce privește critica de

nelegalitate formulată împotriva încheierii din 17 mai 2006, prin invocarea

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că nu trebuia dispusă

suspendarea judecării cauzei, deoarece s-a renunțat la judecarea apelului

înainte de a se intra în dezbaterea fondului și, drept urmare, nu mai era

necesar acordul celorlalte părți se constată că nu este fondată, întrucât, din

examinarea actelor dosarului rezultă că renunțarea s-a făcut după comunicarea

cererii, în speță, a apelului și după ce se intrase în dezbaterea fondului, așa

încât în mod corect instanța a apreciat că reclamanta nu poate renunța la apel

atât timp cât partea adversă nu este de acord, făcându-se astfel aplicarea

dispozițiilor art. 246 alin. (4) C. proc. civ.

Nici critica potrivit căreia

încheierea mai sus amintită a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motiv de recurs

întemeiat tot pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondată.

Nu poate fi primită drept

urmare susținerea recurentei conform căreia dacă s-ar fi luat act de renunțarea

la apel s-ar fi constatat că prezenta cauză nu are nicio legătură cu celălalt

litigiu, trimis spre rejudecare, întrucât pe de-o parte, renunțarea la apel a

avut loc după intrarea în dezbaterea fondului, iar pe de altă parte apelul

vizează o relație complexă între părți; ca atare, tocmai neaplicarea greșită a

măsurii suspendării în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., ar fi

condus la crearea condițiilor ce ar fi putut antrena pronunțarea unei soluții

nelegale.

Privitor la critica de

nelegalitate îndreptată împotriva încheierii din 29 iunie 2006, în sensul că a

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 280 raportat

la art. 403 C. proc. civ., se constată că este, de asemenea, nefondată,

întrucât, așa cum corect a apreciat și instanța de apel, litigiile existente

între părți au înrâurire asupra prezentei cauze, atât timp cât privesc drepturi

ale părților în strânsă legătură cu prezenta cauză și de soluționarea cărora

depinde cauza de față.

În consecință, reținându-se

că reclamanta nu a formulat în recurs nicio critică de nelegalitate, care în

condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., să conducă

la desființarea încheierilor pronunțate, se va respinge recursul reclamantei SC

T.D. SRL Cotmeana, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC T.D. SRL COTMEANA împotriva încheierii din 17 mai 2006 și a

încheierii din 29 iunie 2006 ale Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2007.