ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2994/2008

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1038 din 25 iunie 2007

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA București - sucursala Petrobrazi în

contradictoriu cu pârâta SC R. SRL

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut că în lipsa rezilierii contractului pârâta folosește

spațiul în baza contractului din 1996, așa cum a fost modificat prin actele

adiționale succesive ale părților.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC P. SA București - Petrobrazi și prin Decizia

nr. 249 din 10 decembrie 2007 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată și pe fond a

admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei de pe suprafața de 52

mp, teren situat în colonia Sucursalei Petrobrazi, obiect al contractului de

închiriere din 18 martie 1996.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut că perioada pentru care s-a încheiat

contractul de închiriere din 1996 a expirat, pârâta ocupând spațiul fără titlu,

ceea ce impune evacuarea acesteia.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC R. SRL invocând prevederile art. 304 pct. 8

C. proc. civ.

În dezvoltarea în

fapt a recursului recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit actele

deduse judecății atunci când a concluzionat că perioada de închiriere este

expirată, iar pârâta ocupă fără titlu spațiul; că potrivit înscrisurilor depuse

la dosar, contractul de locațiune nu a fost încheiat pe o perioadă determinată,

întrucât prin minuta din 24 iulie 2001 părțile au convenit doar asupra

majorării prețului chiriei la 8.000 lei mp/lună, ceea ce reprezintă o

înțelegere de continuare a contractului de locațiune din 2006 fără însă a

menționa perioada de valabilitate a acestui contract; că pârâta ocupă spațiul

în temeiul contractului de locațiune care este în ființă; că intimata și-a

manifestat ulterior intenția de a încheia un nou contract de închiriere a

aceluiași spațiu pentru un preț mai mare, fără o negociere prealabilă, lucru

notificat recurentei prin adresa din 2006 și refuzat de aceasta, însă această

împrejurare nu este de natură să conducă la concluzia încetării contractului din

1996 prelungit conform minutei din 24 iulie 2001 și că instanța a ignorat

faptul că recurenta este proprietara magazinului situat pe terenul de 52 mp

aflat în proprietatea intimatei.

Intimata a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ședința publică de

la 21 octombrie 2008 Înalta Curte a pus în discuția părților excepția de

nulitate a cererii de recurs, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ., invocată din oficiu la termenul de judecată de la 27 mai 2008.

Verificând regularitatea

cererii de recurs în raport de prevederile art. 302

1

C. proc. civ.

Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Recurenta a invocat

în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea

criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, de vreme ce

recursul declarat nu face referire la actele juridice ce au fost interpretate

greșit.

În realitate

recurenta solicită instanței de recurs să reaprecieze situația de fapt prin

reanalizarea probelor și a concludenței acestora.

Cum potrivit art. 304

C. proc. civ. partea introductivă controlul instanței de recurs are ca obiect

numai legalitatea deciziei atacate și cum, contrar art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate, Înalta

Curte făcând aplicarea sancțiunii prevăzute de acest text de lege va constata

nulă cererea de recurs astfel formulată.

Excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea C. proc. civ. și a art. 1 pct. 49 din Legea nr.

219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 formulată după ce părțile au pus

concluzii pe excepția de nulitate a cererii de recurs invocată de instanță nu

va putea face obiect de analiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată, nulitatea

cererii de recurs declarată de pârâta

SC R. SRL Ploiești împotriva Deciziei nr. 249

din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.