ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2994/2008

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1038 din 25 iunie 2007 Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA București - sucursala Petrobrazi în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în lipsa rezilierii contractului pârâta folosește spațiul în baza contractului din 1996, așa cum a fost modificat prin actele adiționale succesive ale părților.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC P. SA București - Petrobrazi și prin Decizia nr. 249 din 10 decembrie 2007 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată și pe fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei de pe suprafața de 52 mp, teren situat în colonia Sucursalei Petrobrazi, obiect al contractului de închiriere din 18 martie 1996. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că perioada pentru care s-a încheiat contractul de închiriere din 1996 a expirat, pârâta ocupând spațiul fără titlu, ceea ce impune evacuarea acesteia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R. SRL invocând prevederile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.

În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit actele deduse judecății atunci când a concluzionat că perioada de închiriere este expirată, iar pârâta ocupă fără titlu spațiul; că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, contractul de locațiune nu a fost încheiat pe o perioadă determinată, întrucât prin minuta din 24 iulie 2001 părțile au convenit doar asupra majorării prețului chiriei la 8.000 lei mp/lună, ceea ce reprezintă o înțelegere de continuare a contractului de locațiune din 2006 fără însă a menționa perioada de valabilitate a acestui contract; că pârâta ocupă spațiul în temeiul contractului de locațiune care este în ființă; că intimata și-a manifestat ulterior intenția de a încheia un nou contract de închiriere a aceluiași spațiu pentru un preț mai mare, fără o negociere prealabilă, lucru notificat recurentei prin adresa din 2006 și refuzat de aceasta, însă această împrejurare nu este de natură să conducă la concluzia încetării contractului din 1996 prelungit conform minutei din 24 iulie 2001 și că instanța a ignorat faptul că recurenta este proprietara magazinului situat pe terenul de 52 mp aflat în proprietatea intimatei.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În ședința publică de la 21 octombrie 2008 Înalta Curte a pus în discuția părților excepția de nulitate a cererii de recurs, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., invocată din oficiu la termenul de judecată de la 27 mai 2008. Verificând regularitatea cererii de recurs în raport de prevederile art. 302 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, de vreme ce recursul declarat nu face referire la actele juridice ce au fost interpretate greșit.

În realitate recurenta solicită instanței de recurs să reaprecieze situația de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței acestora. Cum potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă controlul instanței de recurs are ca obiect numai legalitatea deciziei atacate și cum, contrar art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate, Înalta Curte făcând aplicarea sancțiunii prevăzute de acest text de lege va constata nulă cererea de recurs astfel formulată. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea C. proc. civ. și a art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G.

nr. 138/2000 formulată după ce părțile au pus concluzii pe excepția de nulitate a cererii de recurs invocată de instanță nu va putea face obiect de analiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată, nulitatea cererii de recurs declarată de pârâta SC R. SRL Ploiești împotriva Deciziei nr. 249 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.