ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 118/2010

Asupra recursului de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița, reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâta SC I. SRL

Târgoviște a solicitat evacuarea acesteia din spațiul comercial situat în

Târgoviște, bd. Tudor Vladimirescu, magazin textil din incinta Complexului

Select.

Tribunalului

Dâmbovița, prin sentința nr. 927 din 12 septembrie 2008 a admis acțiunea și a

dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu, reținând că, reclamantul N.I.

este proprietarul spațiului comercial situat în Târgoviște, bd. Tudor Vladimirescu,

magazin textil din incinta Complexului Select, spațiu în care pârâta ocupa o

parte din acesta, fără a avea vreun act care să-i confere drepturi locative.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC I. SRL Târgoviște, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.

235 din 15 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC I. SRL Târgoviște,

reținând prin prisma actelor depuse la dosar că aceasta nu deține un contract

de închiriere valabil cu proprietarul spațiului în litigiu, respectiv cu

reclamantul.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta SC I. SRL Târgoviște, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului și casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare.

Critica

adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, motivele de apel,

însoțite de acte doveditoare au fost transmise prin fax la termenul de dezbateri

în fond, însă instanța de apel le-a analizat doar prin prisma caracterului

devolutiv al apelului, deși avea posibilitatea de a amâna sau repune cauza pe

rol în vederea soluționării dosarului.

O altă

critică vizează faptul că reclamantul N.I. nu a făcut dovada proprietății

spațiului în litigiu, iar în continuare se reiterează motivele de apel, prin

care se solicită administrarea probei cu interogatoriu, proba testimonială,

precum și o expertiză în specialitate construcții și înscrisuri.

Trecând

la analiza criticilor aduse deciziei atacate în raport de dispozițiile legale

invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins,

pentru următoarele considerente:

Instanța

de apel a procedat în mod corect când a apreciat că motivele de apel, transmise

prin fax la 15 decembrie 2008, după rămânerea cauzei în pronunțare, nu pot fi

avute în vedere deoarece nu poartă semnătura și ștampila apelantei, fiind

încălcate dispozițiile art. 287 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prevăzute sub

sancțiunea nulității și totuși, având în vedere caracterul devolutiv al

apelului, Curtea de Apel Ploiești a analizat hotărârea instanței de fond prin

prisma actelor depuse și a dispozițiilor legale în materie și a constatat că în

urma executării sentinței de evacuare a pârâtelor SC C. SRL și SC S. SRL de

către reclamantul N.I., recurenta-pârâtă nu deține un contract de închiriere cu

privire la spațiul comercial în litigiu.

Așa

fiind, Înalta Curte constată că prin recursul de față, deși recurenta a invocat

art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea motivului invocat,

reiterează susținerile făcute în fața instanțelor de fond și apel, exprimând

chestiuni de fond legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză,

aspecte ce nu mai pot face obiectul analizei în aceasta fază procesuală, având

în vedere caracterul nedevolutiv al recursului și împrejurarea că recurenta a

avut la dispoziție apelul cu caracter devolutiv.

În ceea ce

privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. invocat

de recurentă, se constată ca acesta a fost abrogat prin art. I pct. 111 din O.U.G.

nr. 138/2000.

În

concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I. SRL Târgoviște, iar

potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta la 1.000 lei

cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant N.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC I. SRL Târgoviște împotriva Deciziei nr. 235 din

15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant N.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.