ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 118/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâta SC I. SRL Târgoviște a solicitat evacuarea acesteia din spațiul comercial situat în Târgoviște, bd. Tudor Vladimirescu, magazin textil din incinta Complexului Select. Tribunalului Dâmbovița, prin sentința nr. 927 din 12 septembrie 2008 a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu, reținând că, reclamantul N.I. este proprietarul spațiului comercial situat în Târgoviște, bd. Tudor Vladimirescu, magazin textil din incinta Complexului Select, spațiu în care pârâta ocupa o parte din acesta, fără a avea vreun act care să-i confere drepturi locative.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC I. SRL Târgoviște, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 235 din 15 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC I. SRL Târgoviște, reținând prin prisma actelor depuse la dosar că aceasta nu deține un contract de închiriere valabil cu proprietarul spațiului în litigiu, respectiv cu reclamantul. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC I. SRL Târgoviște, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare.

Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, motivele de apel, însoțite de acte doveditoare au fost transmise prin fax la termenul de dezbateri în fond, însă instanța de apel le-a analizat doar prin prisma caracterului devolutiv al apelului, deși avea posibilitatea de a amâna sau repune cauza pe rol în vederea soluționării dosarului. O altă critică vizează faptul că reclamantul N.I. nu a făcut dovada proprietății spațiului în litigiu, iar în continuare se reiterează motivele de apel, prin care se solicită administrarea probei cu interogatoriu, proba testimonială, precum și o expertiză în specialitate construcții și înscrisuri.

Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate în raport de dispozițiile legale invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Instanța de apel a procedat în mod corect când a apreciat că motivele de apel, transmise prin fax la 15 decembrie 2008, după rămânerea cauzei în pronunțare, nu pot fi avute în vedere deoarece nu poartă semnătura și ștampila apelantei, fiind încălcate dispozițiile art. 287 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prevăzute sub sancțiunea nulității și totuși, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, Curtea de Apel Ploiești a analizat hotărârea instanței de fond prin prisma actelor depuse și a dispozițiilor legale în materie și a constatat că în urma executării sentinței de evacuare a pârâtelor SC C. SRL și SC S. SRL de către reclamantul N.I., recurenta-pârâtă nu deține un contract de închiriere cu privire la spațiul comercial în litigiu.

Așa fiind, Înalta Curte constată că prin recursul de față, deși recurenta a invocat art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea motivului invocat, reiterează susținerile făcute în fața instanțelor de fond și apel, exprimând chestiuni de fond legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză, aspecte ce nu mai pot face obiectul analizei în aceasta fază procesuală, având în vedere caracterul nedevolutiv al recursului și împrejurarea că recurenta a avut la dispoziție apelul cu caracter devolutiv. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. invocat de recurentă, se constată ca acesta a fost abrogat prin art. I pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000. În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I. SRL Târgoviște, iar potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant N.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SRL Târgoviște împotriva Deciziei nr. 235 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant N.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.