ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3165/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, secția civilă, reclamantul H.I,

în contradictoriu cu pârâta C.M. a solicitat rezolutiunea antecontractului de

vânzare cumpărare încheiat la data de 24 octombrie 2009 între reclamantă în

calitate de promitent cumpărător și pârâtă în calitate de promitent vânzător,

având ca obiect un imobil situat în orașul Zimnicea, restituirea avansului în

sumă de 33. 000 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a

Judecătoriei Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 3020 din data de 12 aprilie

2012, Jjudecătoria Sibiu, secția civilă, a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Judecătoriei Zimnicea, reținând că în speță sunt incidente

dispozițiile art. 5 și art. 10 C. proc. civ., fiind vorba despre o competență

alternativă, reclamantul având posibilitatea să aleagă între linstanța

domiciliului pârâtei și instanța de la locul executării obligației.

S-a mai reținut că în speță, atât domiciliul pârâtei

cât și locul executării obligației contractuale este orașul Zimnicea, instanța

apreciind că deși în contract nu se specifică locul executării obligației,

întrucât părțile pot încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică

numai în fața unui notar public din orașul Zimnicea și locul de executare a

obligației este tot orașul Zimnicea.

Prin

sentința civilă nr. 1973 din data de 03 octombrie 2012 Judecătoria Zimnicea, secția

mixtă fond, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Sibiu,

reținând că prin antecontractul în litigiu părțile au stabilit competența

soluționării cauzei în favoarea judecătoriei Sibiu, instanță care nu este

necompetentă în mod absolut astfel încât în speță sunt incidente dispozițiile art.

19 C. proc. civ. care oferă părților dreptul de a conveni cu privire la

competența teritorială, cu excepțiile prevăzute expres de lege, excepții care

nu sunt incidente în cauză.

În raport de dispozițiile art. 20-22 C. proc. civ.,

constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea

dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva

conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată,

Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea

Judecătoriei Zimnicea, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale,

pentru situația în care pârât este o persoană fizică este înscrisă în art. 5 C.

proc. civ. conform căruia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Regula înscrisă în art. 5 C. proc. civ. se aplică ori de câte

ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță

competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, părțile sunt libere să

agreeze de comun acord să se judece la o altă instanță.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență

teritorială alternativă astfel încât pe lângă instanța de la domiciliul

pârâtului mai sunt competente și alte instanțe.

Astfel, pct. 1 al art. 10 C. proc. civ. stabilește că

în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea

unui contract, în afară de instanța domiciliului pârâtului mai este competentă

și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte,

a obligațiunii.

În cazul în care în convenție părțile nu au prevăzut o

clauză prin care să se stipuleze locul unde obligația urmează să se execute, nu

își mai găsesc aplicarea prevederile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., competența

teritorială urmând a se stabili potrivit regulii de drept comun. în speță,

domiciliul pârâtei este în orașul Zimnicea iar obiectul litigiului îl

reprezintă rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

Având în vedere faptul că părțile nu au prevăzut în antecontract locul unde

urmează să se execute obligațiile, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.

10 pct. 1 C. proc. civ. ci dispozițiile art. 5 din același act normativ conform

cărora cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Deși

ne aflăm în fața unei competențe teritoriale de drept comun, situație în care

părțile pot conveni să se judece la o altă instanță, se constată că prin

antecontractul de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune se solicită s-a

stabilit competența instanțelor judecătorești din Sibiu numai pentru situația

în care vânzătorul nu se prezintă în fața notarului public pentru încheierea în

formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare și cumpărătorul solicită

pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic.

Având în vedere cele de mai sus, în speță, competența

teritorială se stabilește conform prevederilor art. 5 C. proc. civ. Drept

urmare, întrucât domiciliul pârâtului se află în orașul Zimnicea iar părțile au

convenit să se judece la o altă instanță numai în situația mai sus evocată care

nu este incidență în cauză, competența soluționării litigiului aparține

Judecătoriei Zimnicea.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior

expuse, în baza dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Zimnicea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie

2013.