ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3134/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC F.S. SA, prin acțiunea formulată

și precizată, înregistrată inițial la Judecătoria Năsăud sub nr. 3434 din 27 noiembrie

2002, în contradictoriu cu pârâții Orașul Năsăud, prin Primar, SC G.I. SRL și Statul

Român, prin D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, a solicitat instanței, ca prin sentința ce

se va pronunța, să se constate că reclamanta a dobândit prin edificare proprietatea

asupra imobilelor sediu administrativ compus din P+2, situat în Năsăud, județul

Bistrița-Năsăud, corp chioșc alimentar, magazie, garaje situate la aceeași adresă,

platformă betonată în suprafață de 2.200 m.p. situată la aceeași adresă, împrejmuire

prin edificarea unui gard de piatră în lungime de cca. 300 m; să se constate că

reclamanta este proprietara imobilelor terenuri în suprafață totală de 4.410 m.p.,

teren înscris în C.F. X Năsăud și C.F. Y Năsăud; să se dispună întabularea în cartea

funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor, precum și asupra terenurilor

pe numele reclamantei, în baza unui raport de expertiză tehnică efectuat în cauză;

cu cheltuieli de judecată.

Prin acțiunea înregistrată

la aceeași instanță sub nr. 3435 din 27 noiembrie 2002, formulată și precizată de

reclamanta SC F.S. SA în contradictoriu cu pârâții Consistoriul Superior al Bisericii

Evanghelice C.A. și SC G.I. SRL, s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se

va pronunța să se dispună anularea actului juridic contract de vânzare-cumpărare

autentificat în 29 octombrie 2002 de BNP M.N.; să se dispună repunerea părților

în situația anterioară și să se dispună rectificarea C.F. Y Năsăud, în sensul să

se radieze SC G.I. SRL; cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 06

februarie 2003 s-a dispus conexarea celor două cauze, respectiv Dosarul nr. 3435/2002

la Dosarul nr. 3434/2002, iar prin sentința civilă nr. 1025 din 05 iunie 2003 a

Judecătoriei Năsăud s-a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe

și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Cauza s-a înregistrat

pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud sub nr. 2972 din 12 iunie 2003, iar prin încheierea

din 23 septembrie 2003, Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Bistrița-Năsăud invocată de aceasta în Dosar

nr. 3434/2002 al Judecătoriei Năsăud și s-a dispus scoaterea acestei pârâte din

cauză.

Prin sentința civilă

nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalului Bistrița-Năsăud s-au

admis în parte acțiunile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Consistoriul

Superior al Bisericii Evanghelice C.A. și SC G.I. SRL, constatându-se că reclamanta

a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de edificare asupra construcțiilor sediu

administrativ, chioșc alimentar, magazie, garaje, platformă betonată, împrejmuire,

edificate pe terenul înscris în C.F. Y Năsăud, s-a constatat că reclamanta a dobândit

dreptul de proprietate în temeiul legii asupra terenului în suprafață de 1.963 m.p.

din imobilele înscrise în C.F. Y Năsăud; s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra

acestora cu atribuirea către reclamantă a lotului format din suprafața de 1.797

m.p., precum și suprafața de 166 m.p., cuprinzând construcțiile mai sus arătate

și teren, iar a suprafaței de 224 m.p. grădină în intravilan Bisericii Ag. Evanghelice

Năsăud, s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe

numele reclamantei asupra lotului atribuit, s-a dispus anularea contractului de

vânzare-cumpărare din 29 octombrie 2002 și revenirea la situația anterioară, inclusiv

în ce privește întabularea în cartea funciară a pârâtei SC G.I. SRL, dispunând radierea

acesteia din C.F. Y Năsăud.

Prin aceeași sentință

s-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Orașul Năsăud, prin Primar,

iar pârâții Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. și SC G.I. SRL au

fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

Prin decizia civilă

nr. 1435 din 08 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 6846/2004

s-au admis apelurile declarate de pârâții SC G.I. SRL și Consistoriul Superior al

Bisericii Evanghelice C.A. împotriva sentinței civile nr. 2310/LC din 23 decembrie

2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a schimbat-o în sensul respingerii celor

două acțiuni formulate de reclamanta SC F.S. SA, împotriva acestora, cu cheltuieli

de judecată.

Împotriva deciziei arătate

mai sus, s-a formulat recurs de reclamantă, iar prin încheierea nr. 9720 din 24

noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 19895/2004

s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei pentru soluționarea recursului

la Curtea de Apel Cluj.

Prin decizia civilă

nr. 1334 din 23 mai 2006, pronunțată în Dosar nr. 42597/1/2004, Curtea de Apel Cluj

a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1435 din 08

iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecarea

apelului la Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea civilă

nr. 271/A din 14 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar

nr. 2860/33/2006, s-a declinat competența de soluționare a apelurilor declarate

de pârâții SC G.I. SRL și Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. împotriva

sentinței civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud,

în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Prin decizia civilă

nr. 37A din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în Dosar

nr. 3873/112/2006, s-a declinat competența de soluționare a apelurilor împotriva

sentinței civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 a aceluiași Tribunal, în favoarea

Curții de Apel Cluj.

Înalta Curte de Casație

și Justiție a soluționat conflictul negativ de competență între cele două instanțe,

stabilind prin decizia civilă nr. 6039 din 21 septembrie 2007 pronunțată în Dosar

nr. 3873/112/2006, competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului

Bistrița-Năsăud.

Prin decizia civilă

nr. 42/A din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în Dosar

nr. 245/112/2008, reținând natura civilă a litigiului și valoarea imobilelor obiect

al acțiunii de până la 500.000 RON, s-au admis apelurile declarate de pârâți împotriva

sentinței civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud,

s-a anulat această hotărâre cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei

Năsăud.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. 3029/R/265/2008 la data de 25 noiembrie 2008,

iar prin sentința civilă nr. 1888/2011 din 02 iunie 2011 a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu reținându-se, în esență,

că potrivit art. 5 C. proc. civ., competența teritorială aparține instanței de la

domiciliul pârâtului, iar potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care

pârâtul este persoană juridică, este competentă instanța de la sediul principal

al acestuia. Conform art. 9 C. proc. civ., dacă sunt mai mulți pârâți, competența

teritorială aparține oricăreia dintre instanțele de la domiciliul pârâților, iar

dacă printre pârâți sunt debitori obligați accesoriu, competența aparține instanței

în a cărei rază teritorială se află sediul oricăruia dintre debitorii principali.

Prin raportare la obiectul

dosarului conexat nr. 34325/2002, care vizează anularea contractului de vânzare-cumpărare

autentificat în 29 octombrie 2002 de BNP M.N., conform art. 10 C. proc. civ., mai

este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie

chiar în parte a obligațiunii, astfel că s-a apreciat întemeiată excepția cu ipoteza

de declinare în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Astfel, contractul menționat

s-a încheiat la Sibiu, iar prețul s-a achitat tot la Sibiu, iar pe de altă parte,

deși, prin raportare la locul situării imobilului, competența teritorială revine

instanței în circumscripția căreia se află imobilul și are o conotație cu caracter

exclusiv, având în vedere cele două dosare conexate și, în lipsa unui considerent

de disjungere, s-a apreciat că în ansamblu acțiunea reprezintă o cerere mixtă, respectiv

de cerere reală mobiliară și imobiliară, fiind oportună declinarea de competență

în favoarea Judecătoriei Sibiu, aceasta fiind instanța în a cărei rază teritorială

se află locul convenit de părți pentru executarea chiar și în parte a obligațiunii

– predare preț.

S-a mai arătat în considerentele

hotărârii de declinare, că în cazul în care Judecătoria Sibiu va aprecia că se impune

deconexarea acțiunilor prin raportare la obiectul propriu zis, și în măsura în care

legătura dintre acestea nu mai persistă, va dispune cu privire la această ipoteză

și o eventuală disjungere și soluționare distinctă.

Judecătoria Sibiu, prin

sentința civilă nr. 341 din 19 ianuarie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată de reclamanta SC F.S. SA și pârâtul Orașul Năsăud și, în consecință, s-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud și constatând

ivit conflictul negativ de competență a trimis cauza la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În argumentarea acestei

sentințe instanța a reținut că obiectul cauzei îl constituie o acțiune în constatare

a unor drepturi reale imobiliare în favoarea reclamantei și vizează imobile și terenuri

situate în orașul Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, precum și o acțiune în anularea

unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect unul dintre aceste imobile și

repunerea părților în situație anterioară.

Acțiunea ce face obiectul

Dosarului nr. 3434/2002 este o acțiune reală imobiliară față de prevederile

art. 18 C. proc. civ. conform căruia acțiunii în constatare îi sunt aplicabile în

materie de competență dispozițiile prevăzute pentru acțiunea în realizarea acelui

drept, iar potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. civ. pricinile privitoare la imobile

se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilul, art. 19 C.

proc. civ. stabilind în această materie o competență teritorială absolută. În acest

caz, față de locul în care se află imobilele în litigiu, competența teritorială

absolută aparține Judecătoriei Năsăud.

Acțiunea ce face obiectul

Dosarului nr. 3435/2002 are o natură mixtă, reclamanta urmărind atât valorificarea

unui drept real imobiliar, cât și a unui drept de creanță, caz în care pe lângă

instanța de la domiciliul (sediul) pârâtului conform art. 5 și 7 C. proc. civ.,

mai este competentă teritorial și instanța de la locul prevăzut în contractul a

cărei anulare se cere, pentru executarea fie chiar în parte a acțiunii potrivit

art. 10 pct. 1 C. proc. civ.

Dacă în cel de-al doilea

caz, normele de competență teritorială au un caracter relativ, fiind deopotrivă

competente atât Judecătoria Năsăud, cât și Judecătoria Sibiu, unde s-ar fi plătit

prețul imobilului cumpărat, după cum se susține de pârâți, dar și de Judecătoria

Năsăud în cuprinsul sentinței de declinare a competenței, potrivit art. 12 C.

proc. civ., reclamanta a ales între aceste instanțe deopotrivă competente, înregistrând

inițial acțiunile la Judecătoria Năsăud.

În aceste împrejurări,

întrucât una dintre cele două acțiuni, respectiv cea care face obiectul Dosarului

nr. 3434/2002 atrage competența exclusivă a Judecătoriei Năsăud, față de dispozițiile

legale mai sus menționate, văzând prevederile art. 159 alin. (1) pct. 3 C.

proc. civ., în temeiul art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ., s-a admis excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu invocată de reclamantă și pârâtul

Orașul Năsăud, prin Primar, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Năsăud.

Înalta Curte, constatând

existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se

declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22

alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea

Judecătoriei Năsăud competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele

considerente:

Obiectul litigiului constă

în acțiune reală imobiliară (Dosarul nr. 3434/2002) și acțiune privind valorificarea

unui drept real imobiliar și a unui drept de creanță (Dosarul nr. 3435/2002).

Dacă

în cazul primului Dosar nr. 3434/2002 dispozițiile art. 13 C. proc. civ., consacră

cazul de competență teritorială exclusivă sau excepțională, derogatorie de la principiul

înscris în art. 5 C. proc. civ., stabilind ca instanță căreia să-i revină în mod

exclusiv, sub raportul competenței teritoriale, dreptul de a soluționa cauza, respectiv

Judecătoria Năsăud, în cazul celui de al doilea Dosar nr. 3435/2002 competența de

soluționare a cauzei are o natură mixtă.

Având

în vedere că cele două dosare sunt conexate și nu s-a dispus disjungerea lor, iar

reclamanta, în Dosarul nr. 3435/2002, prin introducerea cererii a urmărit valorificarea

unui drept real imobiliar, cât și a unui drept de creanță având ca obiect unul din

imobilele situate în Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, competența de soluționare

a cauzei revine Judecătoriei Năsăud.

Ca urmare,

față de cele ce preced, în

temeiul

art. 22

alin. (

5

)

C.

proc. civ., competența soluționării pricinii va fi stabilită la instanța locului

imobilului Judecătoria Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie

2012.