ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3134/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC F.S. SA, prin acțiunea formulată și precizată, înregistrată inițial la Judecătoria Năsăud sub nr. 3434 din 27 noiembrie 2002, în contradictoriu cu pârâții Orașul Năsăud, prin Primar, SC G.I. SRL și Statul Român, prin D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, a solicitat instanței, ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate că reclamanta a dobândit prin edificare proprietatea asupra imobilelor sediu administrativ compus din P+2, situat în Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, corp chioșc alimentar, magazie, garaje situate la aceeași adresă, platformă betonată în suprafață de 2.200 m.p.

situată la aceeași adresă, împrejmuire prin edificarea unui gard de piatră în lungime de cca. 300 m; să se constate că reclamanta este proprietara imobilelor terenuri în suprafață totală de 4.410 m.p., teren înscris în C.F. X Năsăud și C.F. Y Năsăud; să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor, precum și asupra terenurilor pe numele reclamantei, în baza unui raport de expertiză tehnică efectuat în cauză; cu cheltuieli de judecată. Prin acțiunea înregistrată la aceeași instanță sub nr. 3435 din 27 noiembrie 2002, formulată și precizată de reclamanta SC F.S. SA în contradictoriu cu pârâții Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. și SC G.I.

SRL, s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actului juridic contract de vânzare-cumpărare autentificat în 29 octombrie 2002 de BNP M.N.; să se dispună repunerea părților în situația anterioară și să se dispună rectificarea C.F. Y Năsăud, în sensul să se radieze SC G.I. SRL; cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 06 februarie 2003 s-a dispus conexarea celor două cauze, respectiv Dosarul nr. 3435/2002 la Dosarul nr. 3434/2002, iar prin sentința civilă nr. 1025 din 05 iunie 2003 a Judecătoriei Năsăud s-a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud sub nr. 2972 din 12 iunie 2003, iar prin încheierea din 23 septembrie 2003, Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P.

Bistrița-Năsăud invocată de aceasta în Dosar nr. 3434/2002 al Judecătoriei Năsăud și s-a dispus scoaterea acestei pârâte din cauză. Prin sentința civilă nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalului Bistrița-Năsăud s-au admis în parte acțiunile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. și SC G.I. SRL, constatându-se că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de edificare asupra construcțiilor sediu administrativ, chioșc alimentar, magazie, garaje, platformă betonată, împrejmuire, edificate pe terenul înscris în C.F. Y Năsăud, s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate în temeiul legii asupra terenului în suprafață de 1.963 m.p.

din imobilele înscrise în C.F. Y Năsăud; s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra acestora cu atribuirea către reclamantă a lotului format din suprafața de 1.797 m.p., precum și suprafața de 166 m.p., cuprinzând construcțiile mai sus arătate și teren, iar a suprafaței de 224 m.p. grădină în intravilan Bisericii Ag. Evanghelice Năsăud, s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele reclamantei asupra lotului atribuit, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare din 29 octombrie 2002 și revenirea la situația anterioară, inclusiv în ce privește întabularea în cartea funciară a pârâtei SC G.I. SRL, dispunând radierea acesteia din C.F. Y Năsăud. Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Orașul Năsăud, prin Primar, iar pârâții Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A.

și SC G.I. SRL au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă. Prin decizia civilă nr. 1435 din 08 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 6846/2004 s-au admis apelurile declarate de pârâții SC G.I. SRL și Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. împotriva sentinței civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a schimbat-o în sensul respingerii celor două acțiuni formulate de reclamanta SC F.S. SA, împotriva acestora, cu cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei arătate mai sus, s-a formulat recurs de reclamantă, iar prin încheierea nr. 9720 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 19895/2004 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei pentru soluționarea recursului la Curtea de Apel Cluj.

Prin decizia civilă nr. 1334 din 23 mai 2006, pronunțată în Dosar nr. 42597/1/2004, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1435 din 08 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Cluj. Prin încheierea civilă nr. 271/A din 14 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 2860/33/2006, s-a declinat competența de soluționare a apelurilor declarate de pârâții SC G.I. SRL și Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. împotriva sentinței civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Prin decizia civilă nr. 37A din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în Dosar nr. 3873/112/2006, s-a declinat competența de soluționare a apelurilor împotriva sentinței civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 a aceluiași Tribunal, în favoarea Curții de Apel Cluj. Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, stabilind prin decizia civilă nr. 6039 din 21 septembrie 2007 pronunțată în Dosar nr. 3873/112/2006, competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Prin decizia civilă nr. 42/A din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în Dosar nr. 245/112/2008, reținând natura civilă a litigiului și valoarea imobilelor obiect al acțiunii de până la 500.000 RON, s-au admis apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 2310/LC din 23 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a anulat această hotărâre cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Năsăud. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. 3029/R/265/2008 la data de 25 noiembrie 2008, iar prin sentința civilă nr. 1888/2011 din 02 iunie 2011 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu reținându-se, în esență, că potrivit art. 5 C. proc.

civ., competența teritorială aparține instanței de la domiciliul pârâtului, iar potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care pârâtul este persoană juridică, este competentă instanța de la sediul principal al acestuia. Conform art. 9 C. proc. civ., dacă sunt mai mulți pârâți, competența teritorială aparține oricăreia dintre instanțele de la domiciliul pârâților, iar dacă printre pârâți sunt debitori obligați accesoriu, competența aparține instanței în a cărei rază teritorială se află sediul oricăruia dintre debitorii principali. Prin raportare la obiectul dosarului conexat nr. 34325/2002, care vizează anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 29 octombrie 2002 de BNP M.N., conform art. 10 C. proc.

civ., mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligațiunii, astfel că s-a apreciat întemeiată excepția cu ipoteza de declinare în favoarea Judecătoriei Sibiu. Astfel, contractul menționat s-a încheiat la Sibiu, iar prețul s-a achitat tot la Sibiu, iar pe de altă parte, deși, prin raportare la locul situării imobilului, competența teritorială revine instanței în circumscripția căreia se află imobilul și are o conotație cu caracter exclusiv, având în vedere cele două dosare conexate și, în lipsa unui considerent de disjungere, s-a apreciat că în ansamblu acțiunea reprezintă o cerere mixtă, respectiv de cerere reală mobiliară și imobiliară, fiind oportună declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Sibiu, aceasta fiind instanța în a cărei rază teritorială se află locul convenit de părți pentru executarea chiar și în parte a obligațiunii – predare preț.

S-a mai arătat în considerentele hotărârii de declinare, că în cazul în care Judecătoria Sibiu va aprecia că se impune deconexarea acțiunilor prin raportare la obiectul propriu zis, și în măsura în care legătura dintre acestea nu mai persistă, va dispune cu privire la această ipoteză și o eventuală disjungere și soluționare distinctă. Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 341 din 19 ianuarie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamanta SC F.S. SA și pârâtul Orașul Năsăud și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În argumentarea acestei sentințe instanța a reținut că obiectul cauzei îl constituie o acțiune în constatare a unor drepturi reale imobiliare în favoarea reclamantei și vizează imobile și terenuri situate în orașul Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, precum și o acțiune în anularea unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect unul dintre aceste imobile și repunerea părților în situație anterioară. Acțiunea ce face obiectul Dosarului nr. 3434/2002 este o acțiune reală imobiliară față de prevederile art. 18 C. proc. civ. conform căruia acțiunii în constatare îi sunt aplicabile în materie de competență dispozițiile prevăzute pentru acțiunea în realizarea acelui drept, iar potrivit art. 13 alin. (1) C. proc.

civ. pricinile privitoare la imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilul, art. 19 C. proc. civ. stabilind în această materie o competență teritorială absolută. În acest caz, față de locul în care se află imobilele în litigiu, competența teritorială absolută aparține Judecătoriei Năsăud. Acțiunea ce face obiectul Dosarului nr. 3435/2002 are o natură mixtă, reclamanta urmărind atât valorificarea unui drept real imobiliar, cât și a unui drept de creanță, caz în care pe lângă instanța de la domiciliul (sediul) pârâtului conform art. 5 și 7 C. proc. civ., mai este competentă teritorial și instanța de la locul prevăzut în contractul a cărei anulare se cere, pentru executarea fie chiar în parte a acțiunii potrivit art. 10 pct. 1 C. proc.

civ. Dacă în cel de-al doilea caz, normele de competență teritorială au un caracter relativ, fiind deopotrivă competente atât Judecătoria Năsăud, cât și Judecătoria Sibiu, unde s-ar fi plătit prețul imobilului cumpărat, după cum se susține de pârâți, dar și de Judecătoria Năsăud în cuprinsul sentinței de declinare a competenței, potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamanta a ales între aceste instanțe deopotrivă competente, înregistrând inițial acțiunile la Judecătoria Năsăud. În aceste împrejurări, întrucât una dintre cele două acțiuni, respectiv cea care face obiectul Dosarului nr. 3434/2002 atrage competența exclusivă a Judecătoriei Năsăud, față de dispozițiile legale mai sus menționate, văzând prevederile art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ., în temeiul art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu invocată de reclamantă și pârâtul Orașul Năsăud, prin Primar, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Năsăud competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului constă în acțiune reală imobiliară (Dosarul nr. 3434/2002) și acțiune privind valorificarea unui drept real imobiliar și a unui drept de creanță (Dosarul nr. 3435/2002).

Dacă în cazul primului Dosar nr. 3434/2002 dispozițiile art. 13 C. proc. civ., consacră cazul de competență teritorială exclusivă sau excepțională, derogatorie de la principiul înscris în art. 5 C. proc. civ., stabilind ca instanță căreia să-i revină în mod exclusiv, sub raportul competenței teritoriale, dreptul de a soluționa cauza, respectiv Judecătoria Năsăud, în cazul celui de al doilea Dosar nr. 3435/2002 competența de soluționare a cauzei are o natură mixtă. Având în vedere că cele două dosare sunt conexate și nu s-a dispus disjungerea lor, iar reclamanta, în Dosarul nr. 3435/2002, prin introducerea cererii a urmărit valorificarea unui drept real imobiliar, cât și a unui drept de creanță având ca obiect unul din imobilele situate în Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Năsăud.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. ( 5 ) C. proc. civ., competența soluționării pricinii va fi stabilită la instanța locului imobilului Judecătoria Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.