ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3901/2005

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 5209 din 15 decembrie 2003, Judecătoria Bistrița a admis

acțiunea precizată, formulată de reclamanții M.A. și A.M. împotriva pârâților

S.M., S.K. și Municipiul Bistrița, prin primar. A validat în parte convenția de

vânzare cumpărare încheiată la data de 21 iunie 1970 între defuncții L.P. și

L.V., antecesorii pârâtei S.M., în calitate de vânzători și reclamanți în

calitate de cumpărători, cu privire la imobilul teren în suprafață de 835 mp

înscris în C.F. Unirea, nr. top. 69, teren dobândit de vânzători de la

antecesoarea pârâtei S.K., H.M., în baza contractului nr. 208/1951,

autentificat de notar public B.E., respingând cererea de validare cu privire la

terenul în suprafață de 1.315 mp înscris în C.F. 420, nr. top. 68/2/2/2.

A

obligat pe pârâta S.M. să predea reclamanților act apt pentru întabulare sau,

în caz contrar, sentința va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A

constatat că reclamanții au dobândit prin edificare dreptul de proprietate

asupra imobilului construcții, constând în casă de locuit și anexe

gospodărești, situate în cartier la nr. adm. 237, amplasate pe terenul în

suprafață de 1.315 mp înscris în C.F. 420, nr. top. nou 68/2/2/2, dobândind

asupra terenului un drept de folosință.

A

dispus localizarea în C.F. a construcțiilor.

A

dispus ieșirea din indiviziune și întabularea în C.F. a dreptului de

proprietate al reclamanților, astfel dobândit, cu titlu de cumpărare asupra

terenului și edificarea asupra construcțiilor, precum și a dreptului de

folosință, conform tabelului de mișcare parcelară, anexă la raportul de

expertiză, cu corectivul adus de instanță, în sensul că pentru nr. top. nou

68/2/2/2 se va trece la situația viitoare drept de proprietate asupra

construcțiilor și de folosință asupra terenului, restul suprafeței de teren

rămânând vechiului proprietar.

Curtea

de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 977/A din 26 aprilie 2004 a respins

apelul reclamanților și a admis în parte apelul declarat de pârâtul Municipiul

Bistrița, schimbând în parte sentința, în sensul că a înlăturat dispozițiile

referitoare la constatarea dobândirii de către reclamanții A.M. și A. a

dreptului de folosință asupra terenului de 1.315 mp, înscris în C.F. nr. 420,

nr. top. 68/2/2/2 și referitoare la înscrierea în C.F., în favoarea reclamanților,

a unui drept de folosință asupra terenului cu nr. top. nou 68/2/2/2, în

suprafață de 1.315 mp.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a reținut că împrejurarea că reclamanții au

folosit 34 de ani, în mod continuu, neîntrerupt, public, pașnic și sub nume de

proprietar imobilul în litigiu, nu este suficientă pentru a le conferi

calitatea de proprietari, câtă vreme reclamanții nu au solicitat constatarea

dreptului de proprietate prin uzucapiune.

De

asemenea, reclamanții nu au încercat să-și valorifice dreptul de superficie pe

vreuna din căile prevăzute de lege, rezumându-se doar la încercarea

valorificării, pe calea acțiunii în prestație tabulară, a antecontractului de

vânzare-cumpărare încheiat cu soții L.

Pe

de altă parte, fiind teren intravilan aferent construcțiilor, reclamanții aveau

posibilitatea să uzeze de procedura conferită de Legea nr. 18/1991, demers de

care nu au încercat să uzeze.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții M.A. și A.M.

Recursul

declarat este nul.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea

că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În situația în care recursul nu este motivat prin însăși

cererea de recurs, termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii, iar în prezenta cauză hotărârea atacată a fost

comunicată reclamanților recurenți la data de 10 mai 2004.

Analizând actele dosarului, se constată că recursul declarat

de reclamanți la data de 24 mai 2004

nu a fost

motivat, aceștia depunând un memoriu abia la 9 mai 2005.

Față de împrejurarea că reclamanții nu și-au motivat

recursul nici prin cererea de declarare a recursului și nici ulterior, în

termenul prevăzut de lege, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile

legale mai sus indicate, motiv pentru care va constata că recursul declarat de

reclamant este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de reclamanții A.M. și M.A.

împotriva deciziei nr. 977/A din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2005.