ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 151/2021

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 4694 din 13 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Cabinetului de Insolvență A. pentru reclamanta S.C. B. S.A. prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., invocată de pârâta S.C. D. S.R.L.. S-a respins, ca inadmisibilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud. S-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașului Năsăud prin Primar, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L.. S-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița - Năsăud și, pe fondul cauzei: S-a admis în parte acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Năsăud formulată și precizată de reclamanta S.C. B. S.A. prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., în contradictoriu cu pârâții S.C. D. S.R.L., Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România, Orașul Năsăud prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, după cum urmează: S-a admis în parte capătul de cerere, astfel cum a fost precizat, prin care reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra următoarelor imobile-construcții: sediu administrativ compus din P+2 etaje, corp chioșc alimentar, magazie, garaje, platformă betonată și împrejmuire din gard, situate în orașul Năsăud, str. x, edificate pe imobilul teren înscris în cartea funciară nr. vechi 749 Năsăud, nr. top x și nr. top x. S-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate cu privire la următoarele imobile-construcții: sediu administrativ compus din P+2 etaje, în suprafață de 319 m.p., magazie, platformă betonată în suprafață de 885 m.p., gard din stâlpi de piatră cu o lungime de 84 ml și gard din plăci de beton cu o lungime de 96,8 ml, toate situate în orașul Năsăud, str. x, jud. Bistrița-Năsăud, edificate pe imobilul teren înscris în Cartea Funciară nr. x a Orașului Năsăud nr. top x și nr. top x (nr. Carte Funciară vechi nr. 749 Năsăud nr. top x și nr. top x). S-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere, astfel cum a fost precizat, prin care reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1963 m.p. din terenul înscris în Cartea Funciară nr. vechi 749 Năsăud, nr. top x și nr. top x, în prezent Cartea Funciară nr. x a Orașului Năsăud nr. top x și nr. top x. S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere, astfel cum a fost precizat, prin care reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., a solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietatea asupra imobilelor construcții mai sus arătate. S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere, astfel cum a fost precizat, prin care reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., a solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului mai sus arătat. S-a respins, ca rămase fără obiect, excepția tardivității, excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes, invocate de pârâta S.C. D. S.R.L., cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., a solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor-construcții arătate și asupra terenului arătat mai sus. S-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., de a solicita nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1354 din 29 octombrie 2002 a Biroului Notarului Public E., invocată de pârâta S.C. D. S.R.L.. S-a admis acțiunea (care a făcut obiectul dosarului nr. x/2002 al Judecătoriei Năsăud, conexat la dosarul nr. x/2002 al Judecătoriei Năsăud) formulată de reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., în contradictoriu cu pârâții S.C. D. S.R.L. și Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1354 din 20 octombrie 2002 a Biroului Notarului Public E., încheiat între pârâtul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA. din România, în calitate de vânzător și pârâta S.C. D. S.R.L., în calitate de cumpărător, cu privire la imobilele înscrise în cartea funciară nr. x Năsăud, nr. top x și nr. top x. pentru prețul de 333,716.000 RON, echivalentul sumei de 10.000 USD, și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară. S-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de a solicita rectificarea Cărții Funciare nr. vechi 749 Năsăud, nr. top x și nr. top x. în prezent Canea Funciară nr. x a Orașului Năsăud nr. top x și nr. top x, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L.; S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei de a solicita rectificarea Cărții Funciare nr. vechi 749 Năsăud, nr. top x și nr. top x, în prezent Cartea Funciară nr. x a Orașului Năsăud nr. top x și nr. top x, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L.. S-a admis capătul de cerere având ca obiect rectificare carte funciară și s-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. D. S.R.L. cu privire la suprafața de 2021 m.p. teren înscris sub B1 din Cartea Funciară nr. x a Orașului Năsăud nr. top x și cu privire la suprafața de 166 m.p. teren înscris sub Bl. din Cartea Funciară nr. x a Orașului Năsăud nr. top x (dreptul de proprietate înscris anterior sub B3 din Carte Funciară nr. vechi 749 Năsăud nr. top x și nr. top x). Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., cu cheltuielile de judecată efectuate de pârâta S.C. D. S.R.L.. Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență loja C., cu cheltuielile de judecată efectuate de pârâtul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România.

Apelul: Prin decizia civilă nr. 1016 din 19 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita s-a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 126/10.05.1988 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud invocată de apelanta S.C. D. S.R.L.. S-au respins excepțiile privitoare la lipsa calității procesuale active a S.C. B. S.A., lipsa de interes în formularea acțiunii a S.C. B. S.A., lipsa calității de reprezentant a d-lui F. pentru S.C. B. S.A., invocate de apelanta S.C. D. S.R.L.. S-a respins apelul declarat de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva încheierilor din 20 august 2014 și din 25 august 2014 pronunțate de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2012 privitoare la recuzare. S-au respins apelurile declarate de apelanții S.C. D. S.R.L., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, S.C. B. S.A., Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România împotriva sentinței civile nr. 4694 din 13 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava.

Recursul împotriva hotărârii pronunțate de tribunal - formularea cererii de sesizare a Curții Constituționale: Împotriva deciziei civile nr. 1016 din 19 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita, reclamanta B. S.A. prin lichidator, pârâta S.C. D. S.R.L. și pârâtul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România au declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș. În cursul soluționării recursurilor, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 15/1990. Prin încheierea din 21 mai 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea de sesizare a Curți Constituționale, apreciind că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) coroborat cu art. 10 din Legea nr. 47/1992, având în vedere că prin cererea formulată s-au invocat chestiuni tehnice legate de adoptarea Legii nr. 15/1990 prin raportare la Constituția din 1965, iar recurenta nu a prezentat motivele pentru care consideră că textele legii ar încălca prevederile Constituției și nu a indicat în mod concret ce text de lege ar fi încălcat.

Recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale: Împotriva încheierii din 21 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, petenta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 martie 2020. Prin cererea de recurs depusă prin poștă la 22 mai 2020, recurenta-petentă a arătat că motivarea instanței este străină legii și cauzei deoarece excepția invocată a fost suficient motivată în drept, iar dezvoltarea motivelor sau clarificarea cererii are loc în fața Curții Constituționale, care va cita părțile în vederea soluționării excepției. Motivul respingerii cererii, respectiv faptul că cererea de sesizare nu a fost suficient motivată în drept, nu este prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel încât se impune admiterea recursului pentru a nu încălca accesul părții la Curtea Constituțională. Prin memoriul de recurs transmis prin e-mail la aceeași dată (22 mai 2020), recurenta-petentă, prin apărător, a precizat că este criticabilă soluția instanței de recurs care a statuat că cererea de sesizare nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) coroborat cu art. 10 din Legea nr. 47/1992 și că nu au fost prezentate motivele pentru care consideră că textele de lege ar încălca prevederile Constituției. În cuprinsul cererii de sesizare a Curții Constituționale a explicat care este temeiul cererii și faptul că legea a fost emisă de legiuitori neconstituționali, fiind nulă de drept, iar "președintele care a promulgat-o este neconstituțional".

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând încheierea recurată în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 15/1990, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În ceea ce privește motivul de recurs subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția invocată ar avea legătură cu soluționarea cauzei, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Ca atare, contrar susținerilor recurentei-petente, instanța este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței - de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate - este limitată de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății. În speță, recurenta-petentă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 15/1990 în fața instanței învestite cu soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1016 din 19 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita - cauză având ca obiect principal o acțiune în constatarea dreptului de proprietate. Or, textele legale pretins a fi neconstituționale nu au legătură directă cu obiectul concret al cauzei deduse judecății ori cu stadiul procesual al litigiului - recurs declarat împotriva deciziei civile nr. 1016 din 19 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita. Altfel spus, excepția de neconstituționalitate invocată nu vizează calea de atac a recursului declarat împotriva soluției pronunțate de tribunal, astfel încât să devină admisibilă sesizarea Curții Constituționale. Pe de altă parte, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora această soluție a fost pronunțată. Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate o are în prezenta cauză, având în vedere faptul că instanța în fața căreia a fost invocată excepția a fost învestită cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, se constată că nu sunt fondate criticile recurentei, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi pronunțată în cadrul recursului și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției invocate. Cu alte cuvinte, și dacă s-ar admite neconstituționalitatea prevederilor indicate de parte din Legea nr. 15/1990, acest aspect nu ar avea relevanță directă în soluționarea recursului, iar prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea nu creează premisele aplicării directe a acelei norme în vederea soluționării căii extraordinare de atac. În mod corect a reținut curtea de apel faptul că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că prin cererea formulată s-au invocat chestiuni tehnice legate de adoptarea Legii nr. 15/1990, acesta fiind motivul esențial al respingerii cererii de sesizare, iar nu faptul că cererea de sesizare nu ar fi fost suficient motivată în drept, astfel cum susține recurenta-petentă. Cu referire la critica prin care se arată că motivarea instanței este străină de cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se reține că, în cauză, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 15/1990 pentru motivul că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de Legea nr. 47/1992, constatând că partea s-a raportat doar formal la prevederile din Constituție și că în cuprinsul cererii de sesizare recurenta nu prezintă motivele pentru care consideră că textele Legii nr. 15/1990 indicate în cerere ar încălca prevederile Constituției. Se constată ca fiind corectă și pertinent motivată soluția adoptată, având în vedere că solicitarea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește respectivele condiții, astfel cum s-a arătat anterior. În susținerea excepției, partea a prezentat nereguli ce tind să critice modalitatea de adoptare a Legii nr. 15/1990, respectiv faptul că legea ar fi fost emisă de către un legiuitor neconstituțional, promulgată de un președinte neconstituțional, fiind "inventate" concepte neprevăzute de Constituția în vigoare, apreciind că respectiva lege este nulă de drept. Se rețin deci ca fiind legale constatările din încheierea atacată, potrivit cărora nu s-a argumentat în ce ar consta legătura textelor din legea față de care s-a invocat neconstituționalitatea și prevederile din Constituție și care este neconcordanța între prevederile legii și textul legii fundamentale. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,