ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.02.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 572/2013

HOTĂRÂRE
13.02.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 572/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea sub nr. 1506/339/2012 la

data de 6 iunie 2012 reclamanta SC E. SRL - Societate în Insolvență a chemat în

judecată pe pârâta SC M.C. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de

30692,05 lei reprezentând contravaloare agregate minerale furnizate cu 9

facturi fiscale emise în perioada 13 iunie 2009 - 28 septembrie 2009.

Prin sentința civilă nr. 1542 din 28 iunie 2012,

Judecătoria Zimniceaa admis excepția de necompetență teritorială invocată din

oficiu de instanță și în consecință, a declinat competența teritorială de

judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Pentru a pronunța astfel, Judecătoria Zimnicea a

reținut că potrivit facturilor de care se prevalează reclamanta, sediul pârâtei

era în Găești, județul Dâmbovița, iar, potrivit extrasului de la registrul

comerțului, sediul din Zimnicea a avut la bază contractul de comodat din data

de 17 septembrie 209 (adică pe perioada derulării raporturilor dintre părți și,

în continuare, pe facturile ulterioare schimbării sediului în Zimnicea, pârâta

a figurat tot cu sediul în Găești) - acesta fiind oricum expirat de la data de

30 iunie 2010 - și tot la sediul din Găești a fost citată pentru conciliere

pârâta.

Instanța a apreciat, prin prisma art. 10 C. proc. civ., că în

Găești urma să aibă loc executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Astfel, în absența vreunei dovezi oficiale și valabile la

data promovării cererii de chemare în judecată, cu privire la un sediu oficial

al pârâtei, pe raza localităților situate în competența teritorială a

Judecătoriei Zimnicea și care eventual, să atragă competența teritorială a

acestei instanțe în condițiile art. 5 C. proc. civ., Judecătoria Zimnicea a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, pe

raza căreia urma să aibă loc executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la

data de 17 iulie 2012 sub nr. 1506/339/2012.

Prin sentința civilă nr. 3503 din 23 noiembrie 2012,

Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată

din oficiu. A declinat competența teritorială de soluționare a cererii în

favoarea Judecătoriei Zimnicea. A constatat ivit conflictul negativ de

competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea judecării conflictului de competență.

Pentru a pronunța astfel, Judecătoria Găești a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 7 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane

juridice de drept privat se face la sediul ei principal, sau la instanța

locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate

în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din

fapte săvârșite de acesta.

De asemenea, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ., mai este

competentă instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea

obligației.

Instanța a arătat că ultimul sediu al pârâtei nu este în raza

de competență a Judecătoriei Găești, ci în cea a Judecătoriei Zimnicea, așa cum

rezultă din certificatul constatator nr. 678857 din 30 mai 2012, iar în cauză

nu s-a făcut dovada locului executării contractului, astfel că a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Constatând ivit conflictul negativ de competență,

conform art. 22 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict

negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă

necompetente teritorial în soluționarea pricinii, în temeiul art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei la Judecătoria

Zimnicea, pentru următoarele considerente:

În motivarea acțiunii, reclamanta SC E. SRL, societate în

insolvență a indicat domiciliul pârâtei debitoare SC M.C. SRL în

Zimnicea, jud. Teleorman.

Potrivit art. 7 C. proc. civ. cererea împotriva unei

persoane juridice de drept privat se face la sediul ei principal, sau la

instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi

executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant

sau din fapte săvârșite de acesta.

Art. 10 C. proc. civ. stabilește că, în afara de instanța

domiciliului pârâtului mai sunt competente (competența alternativă), instanța

locului executării contractului.

Pârâta nu s-a prezentat în instanță, însă fostul asociat unic

al societății pârâte, numitul P.N., a depus la dosarul Judecătoriei Găești

înscrisuri în dovedirea faptului că adresa corectă a sediului pârâtei este

Zimnicea, jud. Teleorman, iar fostul sediul social al pârâtei, respectiv cel

din Găești coincide cu domiciliul lui.

Conform înscrisurilor depuse și în raport de

certificatul constatator din 30 mai 2012 emis de Oficiul Național al

Registrului Comerțului (fila 18 în dosarul Judecătoriei Zimnicea), precum și că

la data cererii de chemare în judecată sediul pârâtei era la adresa din orașul

Zimnicea și în cauză nu s-a făcut dovada locului executării contractului,

reiese fără îndoială că incidența art. 10 alin. (1) C. proc. civ. este exclusă,

deoarece nu se poate reține că pârâta nu are un sediu oficial, pentru a fi

competentă instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea

obligației.

Mai mult, întrucât obiectul cauzei deduse judecății

situează litigiul în sfera competenței teritoriale alternative, determinarea

instanței competente se realizează și în raport de art. 12 C. proc. civ.,

potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente.

Cum în speță alegerea a fost deja făcută, reclamanta SC

urmează să judece cauza fiind legal învestită inițial din punct de vedere al

competenței teritoriale.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în

pronunțarea regulatorului de competență conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Zimnicea.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Zimnicea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-12-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4329/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 27 din 22 februarie 2012, Tribunalul Vrancea a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.E. SRL cu sediul procesual ales în Ch
ÎCCJ 2010-07-01
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2550/2010
un contract administrativ și competența de soluționare revine Tribunalului Dâmbovița, secția contencios administrativ și fiscal. Prin decizia nr. 18 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administra
ÎCCJ 2011-01-20
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 233/2011
din 6 aprilie 2009, Tribunalul Vâlcea a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, ca neîntemeiată. Ulterior, la data de 24 aprilie 2009, pârâta a invocat și excepția prematurității cererii, prin prisma neîndepliniri
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1531/2017
pe care părțile îl mai folosiseră pentru astfel de depozite, respectiv silozul aparținând SC C. SRL Brăila. Așa cum corect s-a reținut de către Tribunal, reclamanta a fost înștiințată de pârâtă (Factura fiscală din 20 iulie 2012, Avizul de
ÎCCJ 2011-03-15
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1095/2011
decât proprietarului bunului. Reclamanta SC S.D.I. SRL a formulat cerere de aderare la apelul pârâtei, și a criticat sentința sub aspectul respingerii capătului principal de cerere ce a vizat obligarea pârâtei la plata sumei de 69.500 lei,
Sursă