A.T. v. HUNGARY

Comunicat la 25 martie 2015 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 73986/14 A.T. împotriva Ungariei depusă la 20 noiembrie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl A.T., este un cetățen maghiar, care s-a născut în 1985 și este reținut în Sátoraljaújhely. Președintele Secțiunii la care a fost alocat cazul a acordat cererea reclamantului de identitate sa de a nu fi divulgat publicului (art. 47 § 4). Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de către solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 mai 2010, Curtea Regională Borsod-Abaúj-Zemplén a condamnat reclamantul pentru o dublă crimă și abuz de arme de foc. S-a constatat că a împușcat un om pe care îl datorează bani, astfel încât să scape de această datorie, precum și fiica de 10 ani a omului, astfel încât să nu părăsească niciun martor. Curtea Regională s-a bazat pe dovezi legistice, mărturiile numeroaselor martori, opiniile experților patologi, psihiatru și specialiști în arme de foc, listele de apel la telefonie mobilă și în căutarea domiciliului. Reclamantul a fost condamnat la închisoare pe viață fără posibilitate de eliberare condiționată (4.Fk.115/2010/44.) La 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Debrecen a susținut această hotărâre (Bf.I.408/2010/8.). La 13 septembrie 2011, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamantului (Bfv.III.298/2011/5.). În prezent, el își îndeplinește condamnarea în închisoarea Sátoraljaújhely. La 23 octombrie 2014, Președintele Republicii a respins cererea de iertare a reclamantului. În vederea respectării hotărârii adoptate în cazul László Magyar c. Ungaria (n. 73593/10, 20 mai 2014), legislatorul maghiar a introdus, la 1 ianuarie 2015, un mecanism de revizuire obligatorie, după 40 de ani de închisoare, a pedepselor de viață întregi. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 că faptul că poate fi eligibil pentru eliberare condiționată numai după 40 de ani de încarcerare constituie un tratament inuman și degradant. Reclamantul a fost privat de vreo perspectiva reală de eliberare și, prin urmare, potențial supus pedepsei inumane, în încălcarea articolului 3 din Convenție, având în vedere faptul că nu va fi eligibil pentru eliberare eliberată cu eliberare condiționată înainte de 40 de ani (cf. Vinter și alții v. Regatul Unit [GC], nos. 66069/09, 130/10 și 3896/10, §§§ 120-121, CEDH 2013 (extracte))?

Communicated on 25 March 2015

SECOND SECTION

Application no. 73986/14

A.T.

against Hungary

lodged on 20 November 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr A.T., is a Hungarian national, who was born in 1985 and is detained in Sátoraljaújhely. The President of the Section to which the case was allocated granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4).

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 14 May 2010 the Borsod-Abaúj-Zemplén County Regional Court convicted the applicant of double murder and abuse of firearms. It was found that he had shot dead a man to whom he owed money, so as to get rid of this debt, as well as the man’s 10-year old daughter, so as not to leave any witness. The Regional Court relied on forensic evidence, the testimonies of numerous witnesses, the opinions of expert pathologists, psychiatrists and firearm specialists, mobile phone call lists and house searches. The applicant was sentenced to life imprisonment with no possibility of parole (4.Fk.115/2010/44.)

On 9 November 2010 the Debrecen Court of Appeal upheld this judgment (Bf.I.408/2010/8.).

On 13 September 2011 the Supreme Court dismissed the applicant’s petition for review (Bfv.III.298/2011/5.).

Currently, he is serving his sentence in Sátoraljaújhely Prison.

On 23 October 2014 the President of the Republic dismissed the applicant’s request for pardon.

With a view to complying with the judgment adopted in the case of

László Magyar

v. Hungary

(no. 73593/10, 20 May 2014), the Hungarian legislator introduced, on 1 January 2015, a mechanism for the mandatory review, after 40 years of imprisonment, of whole life sentences.

COMPLAINT

The applicant complains under Article 3 that the fact that he can be eligible for parole only after 40 years of imprisonment amounts to inhuman and degrading treatment.

QUESTION TO THE PARTIES

Has the applicant been deprived of any real prospect of release and thus potentially subjected to inhuman punishment, in breach of Article 3 of the Convention, in view of the fact that he will not be eligible for release on parole before 40 years (cf.

Vinter and Others v. the United Kingdom

[GC], nos. 66069/09, 130/10 and 3896/10, §§ 120-121, ECHR 2013 (extracts))?