TANRıKULU v. TURKEY

Comunicat la 18 ianuarie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 9735/12 Mehdi TANRIKULU împotriva Turciei depusă la 16 ianuarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mehdi Tanrıkulu, este un cetățen turc născut în 1965 și trăiește în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl Akmeșe, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul evenimentelor care dau naștere la prezenta cerere, reclamantul a fost proprietarul casei de ediție TEVN. În 2006 TEVN a publicat o carte numită Rolul Mișcării Libertății Kurde și PKK în Procesul Imperialist al Capitalismului , scris de un anumit E.S. La 17 noiembrie 2006, procurorul public din Istanbul a depus o acuzație la Curtea din Istanbul Assize, acuzând reclamantul, în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713), cu declarații publice ale PKK, o organizație armată ilegală, și difuzând propaganda în favoarea acestei organizații. În acuzarea sa, procurorul public a remarcat că autorul cărții era în străinătate și nu a putut fi găsit și că, prin urmare, în conformitate cu art. 11 alineatul (2) din Legea de Presă (Legea nr. 5187), reclamantul, în calitate de editor al cărții, a fost responsabil pentru conținutul său. Procurorul public din Istanbul a citat unsprezece pasaje din carte și a afirmat că infracțiunile pronunțate de art. 6 alineatul (2) și art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 au fost comise prin aceste pasaje. La 24 noiembrie 2006, procesul reclamantului a început la Curtea din Istanbul. Reclamantul a susținut că cartea a fost scrisă în urma unei cercetări efectuate cu privire la problemele politice în Turcia și că nu conține nici o declarație sau propagandă în favoarea unei organizații teroriste. La 23 iunie 2008, Curtea din Istanbul a condamnat reclamantul în temeiul celor două secțiuni ale Legii nr. 3713. L-a condamnat la un an de închisoare, în temeiul articolului 6 alineatul (2), și la un an și șase luni în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea menționată. Curtea Assize a constatat că infracțiunile pronunțate de cele două secțiuni au fost comise având în vedere textul de la paginile 11, 69, 82, 85, 87, 88, 89, 90, 97 și 103 din carte. În special, s-a declarat în aceste pagini că PKK reprezenta voința majorității poporului și a avut un rol de lider. În plus, potrivit pasajelor relevante, PKK a început o luptă sub conducerea lui Abdullah Öcalan și că singura cale care putea fi luată de el a fost de a lupta. S-a afirmat mai mult că PKK a avut o strategie realistă, că a fost unită cu poporul și că liderul PKK a fost liderul poporului. Curtea Assize a observat, de asemenea, că în paginile relevante s-a remarcat că PKK a fost bun la crearea de tactici și strategii și de o conștientizare a războiului și că, în conformitate cu declarațiile lui Abdullah Öcalan, majoritatea poporului kurd ar putea fi condusă în lupta de libertate a PKK. Curtea a observat în cele din urmă că în paginile relevante s-a declarat că mii de kurdi care sprijină PKK au participat la demonstrații din fiecare oraș din Europa și că PKK și poporul kurdo au fost uniți. Curtea din Istanbul a considerat că prin conținerea declarațiilor menționate mai sus, cartea a constituit o glorificare a violenței și a terorismului de către PKK și o incitare la violență. Reclamantul a apelat. La 10 ianuarie 2012, Curtea de Casație a susținut condamnarea reclamantului în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713, dar a anulat condamnarea în temeiul articolului 6 alineatul (2). La 18 octombrie 2012, Curtea de Assize din Istanbul a achitat reclamantul acuzației aduse împotriva lui în temeiul articolului 6 alineatul (2). COMPLAINTă Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că condamnarea și condamnarea sa în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 au constituit o încălcare a dreptului său la libertate de exprimare. El susține, în special, că instanța națională nu a luat în considerare integralitatea cărții în momentul evaluării lor și că Curtea din Istanbul nu a furnizat motive adecvate pentru concluzia că unele părți ale cărții constituiau o incitație la violență și o glorificare a violenței. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, protejat de art. 10 din Convenție, din cauza condamnării sale în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713)? Guvernul este invitat să prezinte o copie a dosarului privind procedurile penale împotriva reclamantului, inclusiv a cărții încurcate.

Communicated on 18 January 2017

SECOND SECTION

Application no. 9735/12

Mehdi TANRIKULU

against Turkey

lodged on 16 January 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Mehdi Tanrıkulu, is a Turkish national who was born in 1965 and lives in Istanbul. He is represented before the Court by Mr

İ.

Akmeșe, a lawyer practising in Istanbul.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

At the time of the events giving rise to the present application, the applicant was the owner of the TEVN publishing house.

In 2006 TEVN published a book called

The Role of the Kurdish Freedom Movement and the PKK in the Imperialist Process Of Capitalism

, written by a certain E.S.

On 17 November 2006 the Istanbul public prosecutor filed an indictment with the Istanbul Assize Court, charging the applicant, under sections 6(2) and 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713), with publishing declarations of the PKK, an illegal armed organisation, and disseminating propaganda in favour of that organisation. In his indictment, the public prosecutor noted that the author of the book was abroad and could not be found and that therefore, in accordance with section 11(2) of the Press Law (Law no. 5187), the applicant, in his capacity as the publisher of the book, was responsible for its content. The Istanbul public prosecutor cited eleven passages from the book and alleged that the offences proscribed by sections

6(2) and 7(2) of Law no. 3713 had been committed via those passages.

On 24 November 2006 the applicant’s trial began at the Istanbul Assize Court. The applicant argued that the book had been written following a research conducted on political problems in Turkey and that it did not contain any declarations or propaganda in favour of a terrorist organisation.

On 23 June 2008 the Istanbul Assize Court convicted the applicant under the two aforementioned sections of Law no. 3713. It sentenced him to one year’s imprisonment, under section 6(2), and to one year and six months under section 7(2) of the aforementioned Law.

The Assize Court found it established that the offences proscribed by the two sections had been committed having regard to the text on pages 11, 69, 82, 85, 87, 88, 89, 90, 97 and 103 of the book. In particular, it was stated in those pages that the PKK represented the will of the majority of the people and it had a leading role. Besides, according to the relevant passages, the PKK had started a struggle under the leadership of Abdullah Öcalan and that the only path that could be taken by it was to fight. It was further stated that the PKK had a realistic strategy, that it was united with the people and that the leader of the PKK was the leader of the people. The Assize Court further observed that in the relevant pages it was noted that the PKK was good at creating tactics and strategies and an awareness of warfare and that according to the statements of Abdullah Öcalan the majority of the Kurdish people could be led into the PKK’s freedom fight. The court lastly observed that in the relevant pages it was stated that thousands of Kurds supporting the PKK had participated in demonstrations in every city in Europe and that the PKK and the Kurdish people were joined together. The Istanbul Assize Court considered that by containing the aforementioned statements, the book constituted a glorification of violence and terrorism by the PKK and an incitement to violence.

The applicant appealed.

On 10 January 2012 the Court of Cassation upheld the applicant’s conviction under section 7(2) of Law no. 3713, but quashed the conviction under section 6(2).

On 18 October 2012 the Istanbul Assize Court acquitted the applicant of the charge brought against him under section 6(2).

COMPLAINT

The applicant complains under Article 10 of the Convention that his conviction and sentence under section 7(2) of Law no. 3713 constituted a violation of his right to freedom of expression. He submits in particular that the national courts did not take the entirety of the book into account when making their assessments and that the Istanbul Assize Court failed to provide adequate reasoning for its conclusion that some parts of the book constituted an incitement to and a glorification of violence.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, protected by Article 10 of the Convention, on account of his conviction under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no.

3713)?

The Government are invited to submit a copy of the case file pertaining to the criminal proceedings against the applicant, including the impugned book.