AFFAIRE TESLIM TÖRE c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

19.05.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE TESLIM TÖRE c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA TÖRE c. TURCIA (solicitarea nr. 50744/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 mai 2005 DEFINITIVF 19/08/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Teslim Töre c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii B.M. Zupančič președinte Hedigan Caflisch Türmen Biersan Tsatsa- Nikolovska, Myjer, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 10 iunie 2004 și 28 aprilie 2005, înmânați hotărârea adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 50744/99) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Teslim Töre ( La 10 iunie 2004, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. La 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Reclamantul s-a născut în 1939. La introducerea cererii, a fost încarcerat la casa de arestare din Bayrampașa. În numărul 53 din 16-31 iulie 1994 al revistei bimensuelle Medya Güneși (Soarele Medyei), reclamantul semnează un articol intitulat "Socialiștii din Kurdistan trebuie să intre în vigoare la momentul respectiv." La 6 septembrie 1994, pe baza a trei articole publicate în această revistă, inclusiv pe cea redactată de reclamant, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului Istanbul l-a acuzat pe reclamant, precum și pe proprietarul și redactorul-șef al revistei, al șefului propagandei separatiste și a solicitat condamnarea acestora în temeiul articolului 8 din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului. În plus, acesta solicită interzicerea revistei în cauză în temeiul articolului adițional 2 alineatul (1) la Legea nr. 5680 privind presa. Rechizițiile procurorului Republicii pot, printre altele, să se citească după cum urmează În numărul 53 al revistei sesizate la 16-31 iulie 1994 (...) la pagina a noua, articolul redactat de Teslim Töre intitulat Socialiștii din Kurdistan trebuie să profite de acest moment în ansamblul său constituie propagandă având ca țintă unitatea indivizibilă a statului și a națiunii statului Republicii Turcia (...) În apărarea pe care a supus-o Curții de Securitate a statului Istanbul, reclamantul a negat faptele reprovocate și susținea că articolul în litigiu nu constituia o propagandă separatistă. El a subliniat faptul că nu putea stimula separarea, având în vedere opiniile sale socialiste, astfel încât, în articolul incriminat, să-și exprime ideile și să facă propuneri politice cu privire la problema kurdă. Prin hotărârea din 17 octombrie 1995, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători, dintre care unul era membru al magistraturii militare, l-a recunoscut pe reclamant vinovat de încălcarea prevăzută la art. 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 și l-a condamnat la o pedeapsă de doi ani de închisoare și la o amendă de 450 000 În plus, aceasta încheie cu interzicerea, pe o perioadă de o lună, a revizuirii în litigiu în temeiul articolului adițional 2 alineatul (1) din Legea nr. 5680. 11. În așteptările sale, Curtea de Securitate a statului citează următoarele pasaje ale articolului în litigiu (...) Lupta pentru eliberarea națională a Kurdistanului de Nord este pe cale de a se încheia ca cea desfășurată în sud. Lupta pentru eliberarea națională a Kurdistanului de Nord, în știrile mondiale, cu dimensiunea internațională pe care a câștigat-o, se află pe ordinea de zi a tuturor instituțiilor imperialiste, a lobby-urilor americane în parlamentul german, a guvernului francez, precum și a deputaților în Parlamentul Uniunii Europene, fără a uita de Iran, Irak și Siria. În timp ce poporul kurd, ridicându - se împotriva șovinismului turc, merge spre libertate, [el] este înconjurat de capcanele menite să - l priveze din nou de libertate. În circumstanțele noii globalizări, luptele de eliberare națională, în starea lor actuală, se află aproape de a fi complet rezolvate sub imperialismul capitalist (...) Soluția impusă de Statele Unite și de celelalte țări imperialiste burgheziei turcești șavine și căreia burghezia nu i-ar putea rezista mai mult, constă în transformarea Kurdistanului de Nord într-o Mică Turcia... socialiștii nu trebuie să permită ca oamenii kurzi eliberați de un despotism să fie supuși dominației unui alt despotism. În această privință, socialiștii din Kurdistan se confruntă cu o mare responsabilitate (...) După stadiul actual, lupta dintre clase va completa lupta pentru eliberarea națională (...) socialiștii din Kurdistan nu vor mai putea ajunge în stadiul actual al eliberării naționale (...) De aceea, clasa muncitoare kurdă și lucrătorii săi trebuie să intre acum în acțiune pentru a încerca să stabilească o bază în care eliberarea națională ar fi încoronată prin eliberarea socială. Dacă acest moment nu este sesizat (...) socialiștii din Kurdistan, dacă este necesar să se compare, vor suferi tragedia suferită de socialiștii din Turcia după lupta pentru eliberarea națională (...) 12. (...) în aceste scrieri, prin desemnarea regiunii sud-est Anatoliene a statului Republicii Turcia ale cărei frontiere sunt definite de Pactul național precum Kurdistanul de Nord și prin numirea cetățenilor care trăiesc în această regiune ca fiind kurzi și explicând că această regiune este sub dominație colonială, și prin prezentarea statului Republicii Turcia ca un stat colonizator, susținând că poporul kurd trebuie să decidă el însuși asupra viitorului său, luând în considerare activitățile teroriste sângeroase ale grupării teroriste PKK ca o luptă pentru eliberarea kurdă națională (...) inculpații au făcut propagandă prin presă împotriva unității statului și a poporului statului Turciei (...) 13. La 30 octombrie 1995 a intrat în vigoare Legea nr. 4126 din 26 octombrie 1995, care a redus, printre altele, pedeapsa cu închisoarea, dar a agravat pedepsele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 3713. Într-o dispoziție provizorie referitoare la art. 2, Legea nr. 4126 prevedea, de asemenea, revizuirea din oficiu a pedepselor pronunțate în temeiul articolului 8 din Legea nr. 3713. 14. La 18 decembrie 1995, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță, considerând că este necesar, având în vedere amendamentele legislative din 30 octombrie 1995, să efectueze o reexaminare pe fond. La 14 noiembrie 1996, după ce a reamintit că libertatea de exprimare, astfel cum este definită la art. 10 alineatul (2) din Convenție, cuprinde obligații și responsabilități, că poate fi limitată pentru a asigura integritatea teritorială și că trebuie să se exercite în cadrul definit la articolul respectiv, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători, inclusiv un magistrat militar, a declarat reclamantul vinovat al șefului de propagandă separatist și l-a condamnat în consecință la o pedeapsă de un an, o lună și zece zile de închisoare, precum și la 111 111 110 TRL de amendă în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 4126. În plus, aceasta încheie cu interzicerea revizuirii în litigiu timp de o lună în temeiul articolului adițional 2 alineatul (1) din Legea nr. 5680. 16. La 12 octombrie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Această hotărâre nu a fost comunicată reclamantului sau pronunțată în prezența sa sau în prezența avocatului său. 17. La 15 octombrie 1998, hotărârea a fost retrimisă grefei instanței de primă instanță 18. La 25 noiembrie 1998, reclamantul, încarcerat la casa de arest din Bayrampașa pentru o infracțiune separată, ar fi fost informat cu privire la această hotărâre ca urmare a unei notificări orale făcute de procurorul districtual însărcinat cu executarea pedepselor 19. Potrivit guvernului, la 25 noiembrie 1999 și 9 octombrie 2000, Curtea de Securitate a statului a suspendat executarea pedepsei reclamantului la 14 noiembrie 1996, în conformitate cu Legea din 28 august 1999 privind suspendarea acțiunilor și a pedepselor pentru infracțiunile comise prin presă și publicare. 20. În ceea ce îl privește, reclamantul precizează că a început să își execute pedeapsa începând cu 25 noiembrie 1998, astfel încât acesta să fi ispășit aproape întreaga perioadă de suspendare menționată. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 21. Dreptul și practica internă relevantă în vigoare la momentul respectiv sunt descrise în Hotărârile Abrahim Aksoyc. 28635/95, 30171/96 și 34535/97, § 41-42, 10 octombrie 2000), Özel c. Turcia 4239/98, § 20-21, 7 noiembrie 2002) și Gençel c. Turcia 53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIA 22. Reclamantul se plânge că condamnarea la închisoare a încălcat dreptul său la libertatea de exprimare și invocă în acest sens art. 10 din convenție, astfel cum a fost formulat. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ca autoritățile publice să poată interveni și fără a ține cont de frontiere.... Exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunii (...) 23. Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat prin art. 10 alineatul (1). Nu se contestă mai mult faptul că interferența era prevăzută de lege și urmărea un scop legitim, și anume protecția integrității teritoriale, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea În acest caz, litigiul se referă la necesitatea intervenției într-o societate democratică 24. Curtea va acorda o atenție deosebită termenilor utilizați în articol și contextului publicării sale. În această privință, aceasta ia în considerare circumstanțele care privesc cazurile supuse examinării sale, în special dificultățile legate de lupta împotriva terorismului. Aceasta arată că articolul în litigiu are forma unui discurs politic, atât prin conținutul său, cât și prin termenii utilizați. Reclamantul susține ideea potrivit căreia lupta dintre clase va completa lupta pentru eliberarea națională și face apel la socialiștii kurzi în acest scop. Teza esențială a articolului în cauză pare să fie în această privință că: clasa muncitoare kurdă și lucrătorii săi trebuie să intre acum în acțiune pentru a încerca să stabilească o bază în care eliberarea națională ar fi încoronată prin eliberarea socială 25. Curtea arată că Curtea de Securitate a statului a constatat că acuzațiile reținute împotriva reclamantului în temeiul articolului 8 din Legea antiteroristă erau stabilite (punctele 10, 11 și 15 de mai sus). Această instanță a considerat că punctele de vedere în litigiu conțineau termeni care vizau ruperea integrității teritoriale a statului turc prin descrierea zonelor din sud-estul Turciei ca și cum ar fi fost un stat independent, Kurdistan Curtea a examinat cu atenție motivele dezvoltate de instanțele interne și consideră că acestea nu pot fi considerate în ele însele suficiente pentru a justifica interferența în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea, mutatis mutandis Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). Lupta pentru eliberarea națională a Kurdistanului de Nord nu încurajează utilizarea violenței, rezistenței armate sau a revoltei și nu este vorba despre un discurs de ură, ceea ce, în opinia Curții, este elementul esențial care trebuie luat în considerare (a se vedea, a contrao, Sürek c. Turcia [GC], nr. 26682/95, § 62, CEDH 1999 IV, Gerger c. Turcia [GC], nr. 24919/94, § 50, 8 Pe de altă parte, Curtea amintește că a tratat deja cazuri similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea în special Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 38, CEDH 1999 IV, Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, § 74, CEDH 1999 VI, 27528/95, § 43, 2 octombrie 2003. Comisia a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz, fără a aduce atingere dificultăților legate de lupta împotriva terorismului (a se vedea Hotărârea din 9 iunie 1998, Brahim Aksoy, citată anterior, § 60 și Incal c. Turcia, Rec., p. În plus, Curtea subliniază gravitatea pedepsei aplicate reclamantului, și anume un an, o lună și zece zile de închisoare și o amendă de 111 110 TRL (punctul 15 de mai sus). 29. În acest caz, pedeapsa aplicată reclamantului se dovedește disproporționată în raport cu scopurile vizate și, prin urmare, nu este necesară într-o societate democratică. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE 30. Reclamantul susține că instanța de securitate a statului care l-a judecat și condamnat nu constituie o instanță independentă și imparțială În acest sens, el invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, care, în cadrul părților sale relevante, se citește astfel: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 31. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Özel, citată anterior, § 33-34 și Özdemir c. Turcia 59659/00, § 35-36, 6 februarie 2003). 32. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea constată că este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate a statului de încălcare a dreptului comunitar privind securitatea națională De aceea, el se putea teme în mod legitim ca curtea de securitate a statului să se lase îndrumată în mod nejustificat de considerații străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că au fost justificate în mod obiectiv îndoielile motivate de recurent cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe ( Incal, citată anterior, p. 1573, § in fine 33. Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe solicitant, instanța de securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 34. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul susține că a suferit un prejudiciu material pe care l-a evaluat la 7 086,67 EUR. Această sumă s-ar descompune după cum urmează: 6 000 EUR pentru pierderea veniturilor profesionale și 1 086,67 EUR pentru amendă (111 111 111 111 TRL convertite în dolari americani pe paritate de schimb în vigoare la 14 noiembrie 1996, data hotărârii de condamnare). 36. În plus, solicită repararea unei daune morale pe care o evaluează la 7 000 EUR. 37. Guvernul contestă aceste pretenții pe care le consideră excesive. 38. În ceea ce privește presupusa pierdere a veniturilor, Curtea consideră că dovezile prezentate nu permit să se ajungă la o cuantificare precisă a lipsei de câștig care rezultă pentru solicitant din încălcarea articolului 10 din Convenție (a se vedea în același sens Karakoç și alții c. Turcia, n 27692/95, 28138/95 și 28498/95, § 69, 15 octombrie 2002). Prin urmare, Curtea respinge această cerere. În schimb, Curtea arată că amenda aplicată reclamantului este consecința directă a încălcării articolului 10 din Convenție și, prin urmare, trebuie să se dispună rambursarea integrală a sumelor plătite de solicitant. 111 TRL cu titlu de amendă, însă observă că nu a precizat data la care a plătit amenda și, prin urmare, începe ideea că această amendă nu ar fi putut fi plătită înainte de noiembrie 1998, data la care reclamantul a fost informat cu privire la executarea pedepsei (punctul 18 de mai sus). Pe baza tuturor informațiilor aflate în posesia sa, în special a parităților de schimb în vigoare în noiembrie 1998, Curtea alocă reclamantului 310 EUR ca daune materiale. 39. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că persoana în cauză poate trece pentru că a trecut printr-o anumită nelămurire din cauza circumstanțelor speței. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea îi alocă 6 500 EUR în acest sens. 40. În plus, în cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui solicitant a fost pronunțată de o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1), aceasta consideră că, în principiu, cea mai adecvată redresare ar fi să fie rejudecată în timp util de către o instanță independentă și imparțială (Gencesel, citată anterior, alineatul 27). 533,33 EUR pentru munca furnizată de reprezentanții săi în scopul procedurii în fața Curții. El susține că prezentarea cauzei sale a necesitat o muncă de peste 35 de ore și 20 de minute, cu o sumă de 100 EUR pe oră, conform tabelului privind onorariile minime ale baroului de la Istanbul. De asemenea, solicită 205 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. Cu titlu de dovadă, acesta furnizează o convenție de onorariu, părăsirile referitoare la onorariile percepute de avocat și la concedii referitoare la cheltuielile de traducere. 42. Guvernul contestă aceste pretenii. 43. Curtea amintește că, în ceea ce privește onorariile, aceasta nu este legată nici de bareme, nici de practicile interne, chiar dacă aceasta se poate inspira din aceasta (a se vedea, de exemplu, Tolstoy Miloslavsky c. Regatul Unit, Hotărârea din 13 iulie 1995, seria A n 316-B, p. 83, § 77. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 EUR, indiferent de costuri, și acordul acordat reclamantului. Interese moratoriu 44. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alin. (1) din Convenție din cauza lipsei independenței și imparțialității Curții de Securitate a statului Istanbul afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 310 EUR (trei sute zece euro) pentru daune materiale ii. 500 EUR (șase mii cinci sute EUR) pentru daune morale (iii. 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iv. plus orice sume care pot fi datorate ca impozite de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 19 mai 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Moduler Președintele