CASE OF LOGVINENKO v. UKRAINE

CAUZUL CU LOGVINENKO v. UKRAINE (Depunerea nr. 41203/16 JUGGEMENT STRASBOURG 16 mai 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Logvinko v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Siofra O’Leary, Președinte, Mārti ustedš Mits, Lado Chanturia, judecători și Liv Tigerstedt, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 25 aprilie 2019, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 12 iulie 2016. Reclamantul a fost reprezentat de dl M. O. Tarahkhkalo, dna Yushchenko, dna O Protsenko, dna O. R. Chylutian și dl I. Mazurok, avocați care practică în Kyiv. Avizul de cerere a fost transmis guvernului ucrainean („Guvernul”). FACTE Detaliile și informațiile reclamantului relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a susținut că nu a primit asistență medicală adecvată în detenție. Reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 3 A CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în principal că el nu a primit un tratament medical adecvat în detenție. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care citește după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” Curtea remarcă că reclamantul a suferit de condiții medicale grave, după cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea sa cotidiană. Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de determinat (a se vedea Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, § În acest context, a clarificat că autoritățile trebuie să asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și exacte (a se vedea Pokhlebin c. Ucraina , nr. 35581/06 , § 62, 20 mai 2010, și Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09 , § 62, 6 Martie 2014, cu alte referințe) și că ‐ în cazul în care este necesară prin natura unei afecțiuni medicale supravegherea este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare menită să trateze cu succes problemele de sănătate ale deținutului sau să împiedice aggravarea lor (a se vedea, printre altele, Ukhan v. Ucraina , nr. 30628/02 , § 74, 18 decembrie 2008, și Kolesnikovich v. Rusia , nr. 44694/13, § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe. Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor de închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să prevadă întreaga populație. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor de închisoare (a se vedea Sadretdinov c. Rusia , nr. 17564/06, § 67, 24 mai 2016, și Konovalchuk c. Ucraina , nr. 31928/15, § 52, 13 octombrie 2016, cu alte referințe). După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat deficiența tratamentului medical al reclamantului, care sunt enumerate în tabelul anexat. Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare celor din acest caz (a se vedea Nevmerzhitsky c. Ucraina , nr. 54825/00 , §§ 103-05, ECHR 2005 II (extracte) și Sergey Antonov Ucraina , , nr. 40512/13, §§ 76-90, 22 octombrie 2015). Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în caz instant, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. 10. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIUNII 11. De asemenea, reclamantul s-a plâns că nu au fost puse la dispoziție niciun remediu intern eficient în ceea ce privește calitatea asistenței medicale în detenție. „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta convenție are un remediu eficace în fața unei autorități naționale ...” 12. Curtea a stabilit în multe ocazii că există lipsă de căi de recurs interne eficace pentru a se plânge de calitatea tratamentului medical în detenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Melnik v. Ucraina , citat mai sus §§ 113-16; Koval v. Ucraina , nr. 65550/01 , §§ 93-98, 19 octombrie 2006 și Savinov v. Ucraina , nr. 5212/13, § 58, 22 octombrie 2015). În cazurile menționate mai sus, Curtea a stabilit că niciuna dintre calele legale sugerate de guvern nu constituia un remediu eficient pentru a preveni presupusele încălcări sau a împiedica să continue, sau pentru a furniza reclamanților soluții adecvate și suficiente pentru plângerile lor în temeiul art. 3 din Convenție. 13. Curtea nu consideră niciun motiv care să justifice depărtarea de jurisprudența sa bine stabilită cu privire la această chestiune, constatând că reclamantul nu dispune de o soluție internă eficientă pentru plângerea sa, în încălcarea articolului 13 din Convenție. III. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BINE ESTABLIZAT-LAW 14. Reclamantul a prezentat o altă plângere în temeiul articolului 3 din Convenție, cu privire la condițiile de detenție, care a susținut, de asemenea, chestiuni având în vedere jurisprudența stabilită relevantă a Curții (a se vedea tabelul anexat). Aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului (a) din Convenție și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv. În consecință, acestea trebuie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor din față, Curtea concluzionează că, de asemenea, acestea dezvăluie încălcări ale Convenției, având în vedere concluziile sale în Melnik c. Ucraina (citată mai sus). IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Logvinko c. Ucraina, nr. 13448/07, §§ 89-95, 14 octombrie 2010), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat și respinge orice reclamație suplimentară pentru satisfacție echitabilă formulată de solicitant. 18. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 3 din convenție din cauza asistenței medicale inadecvate în detenție; susține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza lipsei unui remediu intern eficace în ceea ce privește reclamațiile privind calitatea asistenței medicale în detenție; deține că a existat o încălcare a articolelor 3 și 13 din Convenție, având în vedere condițiile inadecvate de detenție și lipsa unui remediu intern eficace în acest sens (a se vedea tabelul adăugat); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 16 mai 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Síofra O’Leary Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Solicitarea depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Condiția medicală principală Deficiențe în tratamentul medical Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 41203/16 12/07/2016 Aleksandr Vladimirovich Logvinko 23/07/1976 Lipsa hepatitei în testarea medicală 24/04/2015 în așteptare Mai mult de 3 ani, 10 luni și 26 zile Art. 3 - condiții inadecvate de detenție instalație: colonia corecțională Dnipropetrovsk nr. 89; date: 17/03/2014 și în așteptare; plângeri specifice: temperatură inadecvată, lipsă de aer proaspăt, acces nu sau limitat la duș, lipsă sau cantitate insuficientă de alimente, lipsă sau insuficientă de exercițiu fizic în aerul proaspăt, lipsă de asistență medicală necesară; Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește tratamentul medical inadecvat în detenție și împotriva condițiilor proaste de detenție 13.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF LOGVINENKO v. UKRAINE

(Application no. 41203/16

)

JUDGMENT

STRASBOURG

16 May 2019

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Logvinenko v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a

Committee composed of:

Síofra O’Leary,

President,

Mārtiņš Mits,

Lado Chanturia,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 25 April 2019,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 12 July 2016.

2.

The applicant was represented by Mr M. O. Tarakhkalo, Ms

A.

L.

Yushchenko, Ms O.

O Protsenko, Ms O.

R. Chylutyan and Mr

D.

I. Mazurok, lawyers practising in Kyiv.

3.

Notice of the application was given to the Ukrainian Government (“the Government”).

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant alleged that he did not receive adequate medical care in detention. The applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

6.

The applicant complained principally that he was not afforded adequate medical treatment in detention. He relied on Article

3 of the Convention, which reads as follows:

Article

3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

7.

The Court notes that the applicant suffered from serious medical conditions, as indicated in the appended table, which affected his everyday functioning.

8.

The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see

Blokhin v.

Russia

[GC], no.

47152/06, §

137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see

Pokhlebin v.

Ukraine

, no.

35581/06, § 62, 20 May 2010, and

Gorbulya v.

Russia

, no.

31535/09, § 62, 6

March 2014, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see,

inter alia

,

Ukhan v.

Ukraine

, no. 30628/02, § 74, 18

December 2008, and

Kolesnikovich v.

Russia

, no.

44694/13, §

70, 22

March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see

Sadretdinov v.

Russia

, no.

17564/06, §

67, 24

May 2016, and

Konovalchuk v. Ukraine

, no. 31928/15, § 52, 13 October 2016, with further references).

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicant’s medical treatment, which are listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see

Nevmerzhitsky v.

Ukraine

, no. 54825/00, §§ 103-05, ECHR 2005

‑

II (extracts), and

Sergey Antonov

v.

Ukraine

, no. 40512/13, §§ 76-90, 22 October 2015). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.

10.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

11.

The applicant also complained that no effective domestic remedies regarding his complaint about the quality of the medical care in detention were available to him. His complaint falls to be examined under Article

13 of the Convention, which reads as follows:

Article

13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”

12.

The Court has on many occasions established that there is a lack of effective domestic remedies to complain about the quality of medical treatment in detention (see, among many other authorities,

Melnik v.

Ukraine

, cited above, §§ 113-16;

Koval v. Ukraine

, no. 65550/01, §§ 93-98, 19 October 2006; and

Savinov v. Ukraine

, no. 5212/13, § 58, 22 October 2015). In the aforementioned cases the Court established that none of the legal avenues suggested by the Government constituted an effective remedy to prevent the alleged violations or stop them from continuing, or to provide the applicants with adequate and sufficient redress for their complaints under Article

3 of the Convention.

13.

The Court sees no reason which would justify departure from its well-established case-law on the issue. It finds that the applicant did not have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint, in breach of Article 13 of the Convention.

III.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

14.

The applicant submitted another complaint under Article 3 of the Convention, concerning the conditions of his detention, which also raised issues given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). He further argued that he did not have any effective remedy within the meaning of Article 13 of the Convention in respect of the conditions in which he had been detained.

15.

These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor they are inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in

Melnik v.

Ukraine

(cited above).

IV.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

16.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

17.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Logvinenko v. Ukraine,

no. 13448/07, §§ 89-95, 14 October 2010), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table and it rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicant.

18.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Declares

the application admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article

3 of the Convention on account of the inadequate medical care in detention;

3.

Holds

that there has been a violation of Article

13 of the Convention on account of the lack of an effective domestic remedy regarding complaints about the quality of the medical care in detention;

4.

Holds

that there has been a violation of Articles

3 and 13 of the Convention on account of the inadequate conditions of detention and the lack of an effective domestic remedy in this respect (see appended table);

5.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

6.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 16 May 2019, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Síofra O’Leary

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 3 of the Convention

(inadequate medical treatment in detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Principal medical condition

Shortcomings in medical treatment

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expense per applicant (in euros)

[1]

41203/16

12/07/2016

Aleksandr Vladimirovich Logvinenko

23/07/1976

Hepatitis

lack of/delay in medical testing

24/04/2015

pending

More than 3 years, 10

months and 26 days

Art. 3 - inadequate conditions of detention

facility: Dnipropetrovsk correctional colony no. 89;

dates: 17/03/2014 and pending;

specific grievances: inadequate temperature, lack of fresh air, no or restricted access to shower, lack or insufficient quantity of food, lack of or insufficient physical exercise in fresh air, lack of requisite medical assistance,

Art. 13 - lack of any effective remedy in respect of inadequate medical treatment in detention and against poor conditions of detention

13,500

[1]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.