- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 martie 2018
- Stat pârât
- UKR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Logvinenko împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
Comunicat la 14 martie 2018 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 41203/16 Aleksandr Vladimirovich LOGVINENKO împotriva Ucrainei depusă la 12 iulie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Aleksandr Vladimirovich Logvinenko, este un național ucrainean care s-a născut în 1976 și este în prezent condamnat la viață. Din 17 martie 2014 a fost reținut în închisoarea Dnipropetrovsk nr. 89 („Închisoarea nr. 89”). El este reprezentat în fața Curții de către dna A.L. Yushchenko și D.I. Mazurok, avocați care practică în Kiev. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată între 13 august 2008 și 3 decembrie 2010, în timpul tratamentului medical în spitalul Penitenciarului Kherson nr. 61, reclamantul a fost diagnosticat cu hepatită cronică activă C (HCV).
Între 2013 și 2016, reclamantul a suferit anumite examinări medicale, iar el a fost prescris hepatoprotector și o dietă specială. În timpul detenției în închisoare nr. 89, reclamantul a fost ținut în izolare în celulă de 5,25 mp, și a fost permisă o plimbare zilnică de o oră. La 14 ianuarie 2016, unitatea medicală a închisorii nr. 89 a emis un certificat care declară că nu au putut efectua teste medicale speciale asupra reclamantului care ar trebui efectuate în laboratoare private, iar acestea nu au putut, de asemenea, să-i furnizeze un tratament medical adecvat pentru hepatita C, datorită lipsei de fonduri.
La 18 ianuarie 2016 autoritatea penitenciară din regiunea Dnipropetrovsk a răspuns la o cerere a reclamantului de tratament medical al hepatitei C, reprezentând aceleași informații furnizate în certificatul din 14 ianuarie 2016. Potrivit informațiilor din partea autorităților închisoare din 2 august 2016 și adresate Agentului Guvernului Ucrainei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, nu a fost posibilă furnizarea unui diagnostic și a unui tratament medical suplimentar al hepatitei C a reclamantului în conformitate cu protocolul clinic național unificat.
Potrivit unei scrisori ale reclamantului din 29 noiembrie 2017, el nu a primit încă un diagnostic și un tratament medical suplimentar pentru hepatita sa C. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că nu a primit acces la asistența medicală adecvată în timp ce a fost reținut în închisoarea Dnipropetrovsk nr. 89, și că condițiile de detenție sale acolo începând cu 17 martie 2014 au fost inadecvate. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a avut un remediu intern eficient pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție. Condițiile materiale ale detenției reclamantului în închisoarea Dnipropetrovsk nr. 89 începând cu 17 martie 2014 au constituit o încălcare a articolului 3 din convenție?
A fost prestată reclamantului asistență medicală și asistență medicală pentru hepatită C în conformitate cu cerințele articolului 3 din convenție? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile de mai sus în temeiul articolului 3, conform articolului 13 din Convenție?
Communicated on 14 March 2018
FOURTH SECTION
Application no. 41203/16 Aleksandr Vladimirovich LOGVINENKO against Ukraine lodged on 12 July 2016
STATEMENT OF FACTS
The applicant, Mr Aleksandr Vladimirovich Logvinenko, is a Ukrainian national who was born in 1976 and is currently serving a life sentence. Since 17 March 2014 he has been detained in Dnipropetrovsk Prison no. 89 (“Prison no. 89”). He is represented before the Court by Ms A.L. Yushchenko and Mr D.I. Mazurok, lawyers practising in Kyiv. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On an unspecified date between 13 August 2008 and 3 December 2010, during medical treatment in the hospital of Kherson Prison no. 61, the applicant was diagnosed with active chronic hepatitis C (HCV). Between 2013 and 2016 the applicant underwent certain medical examinations, and he was prescribed hepatoprotectors and a special diet.
During his detention in Prison no. 89 the applicant was kept in solitary confinement in a cell measuring 5.25 sq. m, and was allowed a daily outside walk lasting one hour. On 14 January 2016 the medical unit of Prison no. 89 issued a certificate stating that they were unable to perform special medical tests on the applicant which would have to be carried out in private laboratories, and they were also unable to provide him with appropriate medical treatment for his hepatitis C due to a lack of funds.
On 18 January 2016 the prison authority of the Dnipropetrovsk Region replied to a request by the applicant for medical treatment of his hepatitis C, reiterating the same information provided in the certificate of 14 January 2016. According to information from the prison authorities dated 2 August 2016 and addressed to the Agent of the Government of Ukraine before the European Court of Human Rights, it was not possible to provide diagnostic and further medical treatment of the applicant’s hepatitis C in accordance with the national unified clinical protocol.
According to a letter from the applicant of 29 November 2017, he has not yet received diagnostic and further medical treatment for his hepatitis C. COMPLAINTS The applicant complains under Article 3 of the Convention that he was not given access to appropriate medical assistance while detained in Dnipropetrovsk Prison no. 89, and that the conditions of his detention there from 17 March 2014 onwards were inadequate. He also complains under Article 13 of the Convention that he did not have an effective domestic remedy for his complaints under Article 3 of the Convention.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Did the material conditions of the applicant’s detention in Dnipropetrovsk Prison no. 89 from 17 March 2014 onwards amount to a breach of Article 3 of the Convention? 2. Was the medical assistance and care for hepatitis C provided to the applicant in compliance with the requirements of Article 3 of the Convention? 3. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for the above complaints under Article 3, as required by Article 13 of the Convention?