CASE OF STRYUKOV v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Articole
- Articolul 3, Articolul 13
- Concluzie
-
- Încălcare — Articolul 3
- Încălcare — Articolul 13
CASE OF STRYUKOV v. UKRAINE (CtEDO, 2020)
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A CINCEA
CAUZA „STRYUKOV ÎMPOTRIVA UCRAINEI”
(CASE OF STRYUKOV v. UKRAINE) (Cererea nr. 78484/11) HOTĂRÂRE STRASBOURG 23 ianuarie 2020 Această hotărâre este definitivă, însă poate suferi modificări de redactare. În cauza „Stryukov împotriva Ucrainei”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a cincea), reunită într-un comitet alcătuit din: Síofra O’Leary, președinte, Ganna Yudkivska, Lado Chanturia, judecători, și Milan Blaško, grefier adjunct al secției, după deliberarea în camera de consiliu la 17 decembrie 2019, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la aceeași dată: PROCEDURA
La originea cauzei se află cererea (nr. 78484/11) introdusă în fața Curții la 21 decembrie 2011 împotriva Ucrainei, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), de un cetățean ucrainean, dl Andriy Vasylyovych Stryukov („reclamantul”).
Reclamantul a fost reprezentat de dna O. Sapozhnikova, avocat care își exercită profesia în Kiev. Guvernul Ucrainei („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul său, în ultimele etape ale procedurii dl I. Lișcina, din Ministerul Justiției.
Reclamantul a susținut, invocând art. 3 și 13 din Convenție, că nu i s-a acordat asistență medicală și tratament adecvate în timpul detenției, condițiile transportului său între diferitele unități penitenciare și instanță au fost necorespunzătoare, precum și că nu a avut la dispoziție o cale de recurs internă efectivă în legătură cu aceste plângeri.
La 30 martie 2014, reclamantul a decedat. La 15 februarie 2018, mama sa, dna Lyudmyla Stryukova, și-a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții.
La 14 noiembrie 2018, Guvernul a fost informat despre plângerile menționate, iar restul plângerilor din cerere au fost declarate inadmisibile în conformitate cu art. 54 § 3 din Regulamentul Curții. ÎN FAPT
ÎMPREJURĂRILE CAUZEI
6. Reclamantul s-a născut în 1970. Asistența medicală acordată reclamantului
La 4 ianuarie 2011, reclamantul a fost reținut sub suspiciunea de săvârșire a unor infracțiuni privind traficul de stupefiante și a fost plasat în celula Izolatorului de Reținere Temporară al orașului Genichesk. Reclamantului i s-ar fi făcut rău, însă, la acel moment, i s-a refuzat acordarea oricărei asistențe medicale.
La 13 ianuarie 2011, Spitalul Central Districtual din Genichesk a eliberat o adeverință potrivit căreia, începând cu 2009, reclamantul suferea de tuberculoză. Avea o formă activă a bolii, care era periculoasă pentru ceilalți și care, prin urmare, necesita tratament.
La 14 ianuarie 2011, Tribunalul Districtual Genichesk a dispus, ca măsură preventivă față de reclamant, arestarea preventivă.
Conform susținerilor reclamantului, acesta a fost ținut în Izolatorul de Reținere Temporară din Genichesk, fără a primi tratament pentru tuberculoză, până când, la 12 februarie 2011, a fost transferat la Centrul de Arestare Preventivă din Zaporijia (denumit în continuare „SIZO”).
La 11 martie 2011, administrația SIZO a informat avocatul reclamantului că, în cadrul SIZO, reclamantului i s-a acordat tratamentul staționar necesar pentru tuberculoză cu „dinamică pozitivă [în recuperare]”. Natura tratamentului nu a fost specificată.
La 4 august 2011, administrația SIZO a informat avocatul reclamantului că, în cadrul SIZO, i s-a acordat tratament staționar pentru tuberculoză. Administrația SIZO a precizat că „reclamantul [primea] medicamente antituberculoase de primă linie”. Natura tratamentului nu a fost descrisă mai detaliat.
La 28 septembrie 2011, ca urmare a unei deteriorări grave a stării sale de sănătate, reclamantul și-a pierdut cunoștința. A simțit o durere puternică în piept. Echipajul de urgență i-a acordat asistență medicală de urgență, iar acesta a rămas în SIZO.
Pe parcursul detenției, sănătatea reclamantului a continuat să se deterioreze. Acesta a fost transportat la diferite instituții spitalicești pentru a efectua examinări, în special la 15, 18, 20 și 21 octombrie și 1 decembrie 2011. În cursul uneia dintre aceste examinări, la 18 octombrie 2011, reclamantului i s-a diagnosticat o tumoare la pancreas. I s-a recomandat să urmeze un tratament staționar special pentru tuberculoză. După cum s-a susținut, la acel moment nu a primit niciun tratament în legătură cu bolile sale.
Prin scrisorile din 15 și 26 decembrie 2011, directorul SIZO a informat Tribunalul Districtual Genichesk (denumit în continuare „instanța de fond”) despre starea de sănătate a reclamantului și a precizat că reclamantului nu i se putea acorda tratament în SIZO, deoarece acesta nu era dotat corespunzător pentru acest scop.
La 1 februarie 2012, instanța de fond a returnat cauza penală împotriva reclamantului pentru o anchetă suplimentară și l-a eliberat pe reclamant din detenție, având în vedere, inter alia, starea sa de sănătate.
Când reclamantul era în libertate, starea sa de sănătate a continuat să se deterioreze. A urmat atât tratament staționar, cât și ambulatoriu, în special la 7 februarie și de la 2 până la 9 martie 2012. Într-o adeverință medicală nedatată (dar, după cum s-a susținut, eliberată la 7 mai 2012), reclamantului i s-a diagnosticat HIV, stadiul IV. Conform adeverinței medicale din 14 mai 2012, s-a constatat o deteriorare a stării plămânilor reclamantului.
Conform adeverinței medicale din 21 septembrie 2012, tratamentul reclamantului a fost îngreunat din cauza apariției rezistenței la medicamentele antituberculoase.
La 20 septembrie 2013, instanța de fond l-a recunoscut pe reclamant vinovat de săvârșirea unor infracțiuni privind traficul de stupefiante și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de șase ani. Având în vedere starea sa de sănătate, instanța de fond l-a scutit de executarea pedepsei.
La 30 martie 2014, reclamantul a decedat din cauza tuberculozei. Transportul reclamantului între SIZO și ședințele de judecată și în sens invers, precum și transferul între unitățile penitenciare
Reclamantul a precizat că, pe parcursul reținerii sale în arest preventiv, a fost transportat de zece ori între SIZO Zaporijia și sediul Tribunalului Districtual Genichesk, precum și de două ori între SIZO Zaporijia și SIZO Vilnyansk. Acesta a susținut că transportul începea de obicei la ora 23.00, în ziua dinaintea călătoriei respective. Inițial, reclamantul și ceilalți deținuți erau transportați la gara feroviară cu vehicule de uz special; apoi, aproximativ la miezul nopții, era plasat într-un vagon de tren, în care călătoria dura trei până la patru ore; apoi călătoria continua cu un vehicul de uz special. Conform susținerilor reclamantului, transportul dura toată noaptea. În timpul transportului, nu se furnizau mâncare și apă și nici nu era prezent un medic. La ședințele de judecată i se făcea rău, iar acestea se încheiau cu chemarea ambulanței sau cu amânarea ședinței.
Reclamantul a furnizat o copie a scrisorii instanței de fond adresată directorului Secției Districtuale de Poliție din Genichesk, care, după cum s-a susținut, era responsabil de transportul reclamantului (primită de acesta din urmă la 26 ianuarie 2012), prin care, având în vedere starea de sănătate a reclamantului, instanța de fond a solicitat să se asigure condiții corespunzătoare pentru transportul său la ședința de judecată stabilită pentru 31 ianuarie 2012. În scrisoarea instanței de fond se preciza că rudele reclamantului își vor asuma cheltuielile de transport. Reclamantul a furnizat, de asemenea, o copie a scrisorii respective a Secției Districtuale de Poliție din 26 ianuarie 2012, prin care mama sa a fost informată că, din cauza lipsei mijloacelor speciale de transport, la 29 ianuarie 2012 reclamantul va fi transportat cu trenul, ca de obicei.
Conform informațiilor furnizate de Guvern, reclamantul a fost transportat de la SIZO la instanță și în sens invers la următoarele date: (i) 3 aprilie 2011, întoarcere la 19 aprilie 2011; (ii) 27 aprilie 2011, întoarcere la 12 mai 2011; (iii) 18 mai 2011, întoarcere la 19 mai 2011; (iv) 22 iunie 2011, întoarcere la 29 iunie 2011; (v) 22 septembrie 2011, întoarcere la 29 septembrie 2011; (vi) 14 octombrie 2011, întoarcere la 21 octombrie 2011; (vii) 29 ianuarie 2012.
Guvernul a mai susținut că reclamantul a fost transportat în trenuri de noapte, în condiții care respectau cerințele legislației naționale, inclusiv în ceea ce privește asigurarea hranei pe durata călătoriei.
DOCUMENTELE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE RELEVANTE
25. Documentele naționale și internaționale relevante privind tratamentul tuberculozei sunt prezentate în hotărârea în cauza Logvinenko c. Ucrainei, cererea nr. 13448/07, pct. 38, 41 și 49-50, 14 octombrie 2010.
Extrasele relevante din recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind tratamentul tuberculozei (1997) sunt prezentate în hotărârea în cauza Vasyukov c. Rusiei, cererea nr. 2974/05, pct. 50, 5 aprilie 2011.
Documentele internaționale și naționale privind condițiile de detenție și transportul deținuților sunt prezentate în hotărârea în cauza Koktysh c. Ucrainei, cererea nr. 43707/07, pct. 39-42, 10 decembrie 2009. ÎN DREPT LOCUS STANDI al mamei reclamantului
În primul rând, Curtea observă că reclamantul a decedat în cursul examinării cauzei de către Curte. Mama sa, dna Lyudmyla Stryukova, a informat Curtea despre dorința sa de a-i susține cererea. Într-o serie de cauze referitoare la art. 3 din Convenție, în care reclamantul a decedat în cursul examinării cauzei, Curtea a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor apropiați ai familiei care și-au exprimat dorința de a continua examinarea cauzei (a se vedea, de exemplu, hotărârea în cauza Dimitar Krastev c. Bulgariei, cererea nr. 26524/04, pct. 42, 12 februarie 2013, cu trimiterile ulterioare). Curtea nu identifică niciun temei pentru o concluzie diferită în prezenta cauză și, prin urmare, este de acord că dna Lyudmyla Stryukova poate susține cererea introdusă inițial de reclamant.
PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ART. 3 DIN CONVENȚIE
29. Reclamantul s-a plâns, în temeiul art. 3 din Convenție, de neacordarea asistenței medicale și a tratamentului corespunzător pe durata detenției, precum și de condițiile necorespunzătoare ale transportului său de la SIZO la ședințele de judecată și în sens invers, precum și între unitățile penitenciare. De asemenea, s-a plâns, în temeiul art. 13 din Convenție, de lipsa la dispoziția sa a unei căi de recurs interne efective în legătură cu plângerile formulate în temeiul art. 3 din Convenție. Art. 3 și 13 din Convenție prevăd: Articolul 3 „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.” Articolul 13 „Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de [prezenta] Convenție au fost încălcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.” Admisibilitatea
Curtea constată că aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție. De asemenea, observă că acestea nu sunt inadmisibile pentru niciun alt motiv. Prin urmare, trebuie declarate admisibile. Pe fond Presupusa încălcare a art. 3 din Convenție (a) Asistența medicală acordată reclamantului pe durata detenției
Reclamantul a susținut că asistența medicală care i-a fost acordată nu corespundea cerințelor art. 3 din Convenție.
Guvernul a precizat că nu avea fișa medicală a reclamantului, care, la 29 ianuarie 2012, fusese predată împreună cu reclamantul (a se vedea pct. 23) și nu fusese returnată la SIZO după eliberarea acestuia. De asemenea, a prezentat comentarii cu privire la fondul plângerii și a susținut că reclamantului i s-a acordat o asistență medicală adecvată și corespunzătoare.
Principiile generale aplicabile cu privire la acordarea asistenței medicale pe durata detenției sunt prezentate în hotărârile din cauzele Hummatov c. Azerbaidjanului, cererile nr. 9852/03 și 13413/04, pct. 112-122, 29 noiembrie 2007; Ukhan c. Ucrainei, cererea nr. 30628/02, pct. 77-83, 18 decembrie 2008; Petukhov c. Ucrainei, cererea nr. 43374/02, pct. 91-98, 21 octombrie 2010, și Sergey Antonov c. Ucrainei, cererea nr. 40512/13, pct. 70-75, 22 octombrie 2015.
Revenind la împrejurările prezentei cauze, Curtea observă că boala de care suferea reclamantul (a se vedea pct. 8) era suficient de gravă pentru a-i afecta viața de zi cu zi și a servi drept temei pentru examinarea tratamentului care i-a fost acordat în contextul art. 3 din Convenție.
Guvernul nu a contestat că, pe perioada reținerii în Izolatorul de Reținere Temporară al orașului Genichesk, reclamantului nu i s-a acordat tratament pentru tuberculoză, în pofida formei active a bolii sale și a recomandărilor medicului privind tratamentul reclamantului (a se vedea pct. 10).
Pe durata șederii sale la SIZO, reclamantul a început să primească un anumit tratament. Cu toate acestea, în mod evident, acest tratament s-a dovedit a fi ineficient, deoarece starea sa de sănătate s-a deteriorat (a se vedea pct. 13 și 14). În plus, Curtea atrage atenția asupra unui alt exemplu de imposibilitate evidentă a autorităților statului de a asigura tratamentul reclamantului, și anume informațiile furnizate de directorul SIZO instanței de fond, potrivit cărora SIZO nu era dotat corespunzător pentru tratamentul reclamantului (a se vedea pct. 15).
Pe lângă considerentele de mai sus, Curtea nu poate decât să indice transporturile îndelungate ale reclamantului între SIZO și instanța de fond, în perioada aprilie 2011 – ianuarie 2012 (a se vedea pct. 23). Se pare că, pe parcursul celor șapte călătorii dus-întors, fiecare cu o durată de aproximativ una-două săptămâni, reclamantul nu a putut primi tratamentul necesar pentru tuberculoză.
Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru ca Curtea să concluzioneze că asistența medicală acordată reclamantului a fost necorespunzătoare. Ca rezultat al asistenței medicale necorespunzătoare acordate, reclamantul a suferit dureri sau dificultăți care depășesc nivelul inevitabil al suferinței inerente detenției, iar demnitatea sa a fost încălcată.
Prin urmare, a fost încălcat art. 3 din Convenție. (b) Condițiile transportului reclamantului
Reclamantul și-a reiterat plângerea inițială privind necorespunderea condițiilor transportului său, având în vedere starea sa de sănătate.
Guvernul a susținut că nu putea furniza informații pentru a-și susține argumentele privind condițiile transportului reclamantului, deoarece termenul de păstrare a documentelor relevante expirase, iar înregistrările fuseseră distruse. Cu toate acestea, a furnizat informații despre datele la care reclamantul a fost transportat la și de la ședințele de judecată, precum și informații privind condițiile transportului său (a se vedea pct. 23 și 24).
Curtea observă că nu a fost contestat de părți faptul că reclamantul a fost transportat de la SIZO la instanță la datele indicate la pct. 23. În plus, având în vedere materialele cauzei și argumentele părților, Curtea constată că condițiile contestate par similare celor criticate aspru de Comitetul pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, în urma vizitelor sale în Ucraina. Argumente factuale similare au constituit, de asemenea, temei pentru constatarea încălcării art. 3 din Convenție în hotărârile Curții în cauzele Yakovenko c. Ucrainei, cererea nr. 15825/06, pct. 105-113, 25 octombrie 2007, și Andrey Yakovenko c. Ucrainei, cererea nr. 63727/11, pct. 100-103, 13 martie 2014.
În contextul celor de mai sus și în special având în vedere starea de sănătate a reclamantului pe parcursul perioadei examinate, Curtea nu identifică niciun temei pentru o abordare diferită în prezenta cauză și consideră că condițiile transportului reclamantului au încălcat art. 3 din Convenție. Presupusa încălcare a art. 13 din Convenție
Guvernul a contestat argumentele reclamantului și a susținut că nu există nicio încălcare a art. 13 din Convenție.
Curtea reamintește că a constatat deja încălcarea art. 13 din Convenție în cauze împotriva Ucrainei în legătură cu lipsa unor căi de recurs interne efective în privința plângerilor referitoare la condițiile de detenție și la neacordarea asistenței medicale (a se vedea, printre alte surse, hotărârile în cauzele Melnik c. Ucrainei, cererea nr. 72286/01, pct. 113-116, 29 martie 2006; Dvoynykh c. Ucrainei, cererea nr. 72277/01, pct. 72, 12 octombrie 2006; hotărârea citată Ukhan c. Ucrainei, pct. 91 și 92, hotărârile în cauzele Iglin c. Ucrainei, cererea nr. 39908/05, pct. 77, 12 ianuarie 2012, și Barilo c. Ucrainei, cererea nr. 9607/06, pct. 104 și 105, 16 mai 2013). Curtea nu identifică niciun temei pentru o concluzie diferită în prezenta cauză.
Prin urmare, Curtea concluzionează că a fost încălcat art. 13 din Convenție în legătură cu lipsa, în legislația națională, a unei căi de recurs efective și accesibile în privința plângerilor reclamantului formulate în temeiul art. 3 din Convenție.
APLICAREA ART. 41 DIN CONVENȚIE
47. Art. 41 din Convenție prevede: „În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.” Prejudiciu
Mama reclamantului a solicitat 20.000 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
Guvernul nu a comentat această pretenție.
Pronunțându-se în echitate, Curtea îi acordă mamei reclamantului 10.000 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice impozit ce ar putea fi datorat. Cheltuieli de judecată și alte cheltuieli
Mama reclamantului a solicitat, de asemenea, 1.680 euro cu titlu de cheltuieli de judecată și alte cheltuieli suportate în procedura din fața Curții. Aceasta a solicitat ca această sumă să fie plătită direct în contul bancar al reprezentantei.
Guvernul nu a comentat această pretenție.
Având în vedere documentele aflate la dispoziția sa și jurisprudența sa, Curtea acordă 1.000 euro pentru acest capăt de cerere. Această sumă trebuie plătită direct în contul bancar al reprezentantei, dna O. Sapozhnikova, astfel cum a solicitat mama reclamantului (a se vedea, de exemplu, hotărârea în cauza Khlaifia și alții c. Italiei [MC], cererea nr. 16483/12, pct. 288, 15 decembrie 2016). Dobânzi moratorii
Curtea consideră oportun ca rata dobânzii moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, Declară că mama reclamantului, dna Lyudmyla Stryukova, are dreptul să continue această procedură în numele reclamantului; Declară admisibile plângerile reclamantului formulate în temeiul art. 3 și 13 din Convenție privind neacordarea asistenței medicale corespunzătoare pe durata detenției, condițiile transportului reclamantului între SIZO Zaporijia și instanță, precum și lipsa unei căi de recurs interne efective în legătură cu aceste plângeri; Hotărăște că a fost încălcat art. 3 din Convenție în legătură cu neacordarea asistenței medicale corespunzătoare pe durata detenției; Hotărăște că a fost încălcat art. 3 din Convenție în legătură cu condițiile transportului reclamantului între SIZO Zaporijia și instanță; Hotărăște că a fost încălcat art. 13 din Convenție; Hotărăște că: (a) Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, care vor fi convertite în moneda națională a statului pârât la cursul de schimb aplicabil la data plății: (i) 10.000 (zece mii) euro, plus orice impozit ce ar putea fi datorat, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral; această sumă trebuie plătită mamei reclamantului, dna Lyudmyla Stryukova; (ii) 1.000 (o mie) euro, plus orice impozit ce ar putea fi datorat mamei reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată și alte cheltuieli; această sumă trebuie plătită în contul bancar al reprezentantei, dna O. Sapozhnikova; (b) de la expirarea termenului de trei luni sus-menționat și până la plată, asupra acestor sume se va aplica o dobândă simplă (simple interest) la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă pe parcursul perioadei de neplată, la care se vor adăuga trei puncte procentuale; Respinge restul pretențiilor privind satisfacția echitabilă. Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 23 ianuarie 2020, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Milan Blaško Síofra O’Leary Grefier adjunct Președinte
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.