2ra-2487/15 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: O. Cojocaru dosarul nr. 2ra-2487/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă DECIZIE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul : Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Petru Moraru, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de Leşan Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Leşan Iurie împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Leşan Iurie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 iunie 2014 c o n s t a t ă: La data de 06 martie 2014 Leşan Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, solicitînd încasarea prejudiciului material cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În motivarea acţiunii Leşan Iurie a invocat că, hotărîrea judecătorească din 10 noiembrie 2008, prin care a fost obligat Consiliul municipiului Chişinău de a-1 asigura cu spaţiu locativ, nu se execută pe o perioadă îndelungată. Consideră că termenul care depăşeşte cinci ani de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti nu este unul rezonabil. Susţine că neexecutarea hotărîrii judecătoreşti îl lipseşte de beneficiile acesteia, ceea ce îi cauzează un prejudiciu material, din motivul că a fost obligat să închirieze apartament, achitînd lunar 3 000 lei.

Astfel, solicită încasarea prejudiciului material cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti în mărime de 48 000 lei, fapt provenit în consecinţa încălcărilor menţionate pentru închirierea spaţiului locativ, începînd cu data de 01 noiembrie 2012. Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul şi-a majorat cuantumul pretenţiilor, solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 60000 lei, ce constituie plata pentru chirie pe perioada 01 noiembrie 2012 – 31 iunie 2014, precum şi a cheltuielilor pentru procedura de executare în mărime de 520 lei, şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică- 500 lei (f. d. 37). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 iunie 2014, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Leşan Iurie către Ministerul Justiţiei al RM cu privire încasarea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Leşan Iurie a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 fost respins apelul declarat de Leşan Iurie şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 24 iunie 2015 Leşan Iurie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotătîri, prin care a admite acţiunea. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Prin recipisa anexat ăla materialele dosarului se atestă că Leşan Iurie a primit copia deciziei instanţei de apel la data de 17 iunie 2015. Prin urmare, depunînd recursul la 24 iunie 2015, acesta s-a încadrat în termenul de declarare a recursului.

În motivarea recursului recurentul a invocat că concluziile instanţelor expuse în hotărîri sunt eronate, instanţele dînd apreciere doar probelor administrate de pîrît. Invocă că neexecutarea obligaţiei Consiliului municipal îl impun să închirieze spaţiu locativ, fapt care atrage după sine suportarea cheltuielilor de plată a locaţiunii. Susţine că între neexecutarea hotărîrii judecătoreşti şi suportarea cheltuielilor de chirie există o legătură cauzală directă, motiv din care aceste cheltuieli urmează a fi recuperate în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Menţionează că prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 februarie 2012, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 decembrie 2013, a fost constatată încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil, prevăzute de art. 6 CEDO, prin neexecutarea în termen a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 şi s-a încasat de la statul Republica Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficul lui Leşan Iurie, prejudiciul moral şi material suportat pentru neexecutarea hotărîrii.

Astfel, relevă că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 decembrie 2013 dreptul de reparare a prejudiciului material a fost recunoscut de instanţă în baza Legii nr 87 din 21 aprilie 2011 privind 2 repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, indiferent de dreptul de proprietate, motivat în hotărîrea Judecătoriei Buiucani şi decizia Curţii de Apel Chişinău. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea în parte a acţiunii, din următoarele considerente.

În conformitatea cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

La caz, se constată că reclamantul Leşan Iurie, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, adresîndu-se cu prezenta acţiune, a solicitat încasarea prejudiciului material sub forma plăţii pentru chirie ca urmare a neexecutării hotărîrii instanţei de judecată, pentru perioada chiriei 01 noiembrie 2012 – 31 iunie 2014. Fiind investite cu judecare pricinii, prima instanţă şi instanţa de apel, au respins acţiunea, motivînd că în legătură cu cazurile de încasare a prejudiciului material ar fi relevante constatările Curţii Europene a Drepturilor Omului, care prin jurisprudenţa sa notează că prejudiciul material pretins nu poate fi compensat în circumstanţele în care hotărîrea judecătorească neexecutată nu stipulează titlu de proprietate, ci doar chirie.

Au motivat că compensarea prejudiciului material sub forma cheltuielilor suportate de către reclamant în cadrul procesului de executare nu cad sub incidenţa Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Colegiul consideră eronate concluziile instanţelor ierarhic inferioare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

3 Din conţinutul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, dacă se constată o atare încălcare. Materialele dosarului denotă că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 Consiliul municipal Chişinău a fost obligat să-1 asigure pe Leşan Iurie împreună cu membrii familiei sale cu spaţiu locativ în conformitate cu normele art. 42 Codul cu privire la locuinţe şi conform succesiunii rîndului stabilit pentru astfel de categorii de persoane (f. d. 5-7).

Prin încheierea nr. 12-689/09 din 25 februarie 2009, executorul judecătoresc a primit spre executare documentul executoriu nr. 3-2655/2008 din 10 noiembrie 2008, eliberat de Curtea de Apel Chişinău cu privire la obligarea Consiliului municipal Chişinău să-1 asigure pe Leşan Iurie împreună cu membrii familiei sale cu spaţiu locativ în conformitate cu normele art. 42 Codul cu privire la locuinţe şi conform succesiunii rîndului stabilit pentru astfel de categorii de persoane (f. d. 13). Prin răspunsurile nr. 08-83 din 24 ianuarie 2011, 2298/1/11 din 06 ianuarie 2012, Primăria municipiului Chişinău a informat că la moment executarea hotărîrii instanţei de judecată nu poate fi posibilă din cauza lipsei spaţiului locativ liber şi nu dispune de mijloace financiare necesare pentru construcţia spaţiului în vederea executării hotărîrilor instanţelor de judecată privind asigurarea cu spaţiu locativ a creditorilor urmăritori (f. d. 15, f. d. 17). Urmare a acestor evenimente, la 01 noiembrie 2012 între Nicoară Alexandru şi Leşan Iurie a fost semnat contractul de locaţiune nr. 655 a spaţiului locativ, ce reprezintă un apartament din mun.

Chişinău, str. Socoleni nr. 23, ap. 58, care a fost transmis în folosinţă reclamantului. Ulterior, între părţi a fost semnat acordul la contractul de locaţiune nr. 655, prin care a fost prelungit termenul contractului (f. d. 24-25). Ca rezultat, reclamantul Leşan Iurie, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, adresîndu-se cu prezenta acţiune la data de 06 martie 2014, a solicitat încasarea prejudiciului material sub forma plăţii pentru chirie ca urmare a neexecutării hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008, pentru perioada chiriei 01 noiembrie 2012 – 31 iunie 2014. Or, conform art. 14 alin. (1,2) Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

Materialele dosarului atestă că anterior depunerii acţiunii în speţă, la 07 octombrie 2011, de către Leşan Iurie a mai fost depusă o cerere de chemare în judecată analogică împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotătîrii judecătoreşti - 4 hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 şi repararea prejudiciului moral şi celui material suportat în urma închirierii apartamentului, însă pe perioada anterioară celei din speţă, 01 mai 2008 - 31 octombrie 2012, precum şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică şi obligarea Ministerului Finanţelor de a executa hotărîrea Judecătorească în termen de o lună.

Pe pricina dată a fost emisă hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 noiembrie 2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 privind obligarea Consiliului mun. Chişinău de a-l asigura pe Leşan Iurie împreună cu membrii familiei cu spaţiu locativ; s-a obligat statul Republica Moldova, reprezentat de Ministerul Finanţelor, de a executa hotărîrea respectivă; s-a dispus încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Leşan Iurie suma de 40 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 89 340 lei – cu titlu de prejudiciu material, precum şi cheltuieli de judecată – 500 lei.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 decembrie 2013, a fost admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor, casată parţial decizia Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău 08 noiembrie 2012, în partea obligării Ministerului de Finanţe de a executa hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a acestui capăt de cerere. A fost modificată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, prin micşorarea sumei prejudiciului moral de la 40 000 lei pînă la 10 000 lei. În rest decizia şi hotărîrea au fost menţinute. Instanţa de recurs remarcă că la emiterea respectivelor hotărîri, instanţele au recunoscut încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 privind obligarea Consiliului mun.

Chişinău de a-l asigura pe Leşan Iurie împreună cu membrii familiei cu spaţiu locativ, dispunînd încasarea prejudiciului material suportat ca rezultat al chiriei apartamentului pe perioada 01 mai 2008 - 31 octombrie 2012. Instanţa de recurs relevă că pînă în prezent hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 privind obligarea Consiliului mun. Chişinău de a-l asigura pe Leşan Iurie împreună cu membrii familiei cu spaţiu locativ nu a fost executată.

Conform art. 5 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide 5 asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

Astfel, în condiţiile în care anterior instanţele au recunoscut încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008, dispunînd şi încasarea prejudiciului material ce reprezintă sumă de bani pentru chiria apartamentului pe perioada 01 mai 2008 - 31 octombrie 2012, instanţa de recurs consideră întemeiate pretenţiile reclamantului privind încasarea prejudiciului material pentru neexecutarea în termen rezonabil a aceleaişi hotătîri judecătoreşti, însă pe perioada ulterioară solicitată - 01 noiembrie 2012 – 31 iunie 2014. Or, în conformitate cu art. 123 CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Astfel, fiind constatat faptul neexecutării în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, care se datorează exclusiv debitorului, instanţei de recurs îi revine sarcina să aprecieze cuantumul prejudiciului material necesar pentru a remedia dauna suportată. Referitor la cuantumul sumei prejudiciului material care urmează a fi încasat instanţa de recurs menţionează următoarele.

Conform art. 2 alin. (6) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

La acest capitol este de menţionat că conform contractului de locaţiune din 01 noiembrie 2012 încheiat între Nicoară Alexandru şi Leşan Iurie apartamentul situat în mun. Chişinău, str. Socoleni nr. 23, ap. 58, a fost transmis în folosinţă reclamantului, pe un termen de la 01 noiembrie 2012 pînă la 31 octombrie 2013, cu dreptul de a fi prelungit. Plata lunară pentru chirie conform contractului constituie 3 000 lei. (f.d.

24). 6 Ulterior între părţi a fost semnat acordul la contractul de locaţiune nr. 655 prin care a fost prelungit termenul contractului de locaţiune pe o perioada de la 01 noiembrie 2013 pînă la 31 decembrie 2014(f. d. 25). Reieşind din aceste circumstanţe şi avînd în vedere perioada pentru care se solicită repararea prejudiciului material cauzat în legătură cu chiria apartamentului pe perioada 01 noiembrie 2012 – 31 iunie 2014, instanţa de recurs apreciază cuantumul prejudiciu material în mărime de 60 000 lei (20 luni x 3000 lei), sumă ce urmează a fi încasat de la Ministerul Justiţiei în beneficiul lui Leşan Iurie.

La caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze şi faptul că conform jurisprudenţei CEDO (cauza Parasca contra Republicii Moldova, 10 februarie 2015), Curtea a notat că instanţele judecătoreşti naţionale nu au acordat reclamantului o locuinţă socială în proprietatea sa, hotărîrea judecătorească neexecutată prevede acordarea unui spaţiu locativ social în chirie. Din aceste motive Curtea nu a văzut vreo legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată şi prejudiciu material pretins ce include preţul unui apartament şi a respins această cerere. Cu toate acestea, Curtea considerat că este necesar să se acorde reclamantului suma de 12 750 euro pentru chiria pe care el a trebuit s-o plătească în perioada de neexecutare.

În susţinerea concluziilor reflectate în decizia instanţei de recurs, se aduce şi cazul Botezatu versus Republica Moldova din 14 aprilie 2015, în care Curtea a notat că reclamantul a prezentat contractele de leasing şi chitanţe pentru chiria plătită pentru perioada 2004-2011 şi un act adiţional la contract pentru perioada începînd cu 01 octombrie 2011. Prin urmare, Curtea a acordat reclamantului prejudiciu material. În conformitate cu art. 94 CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. În conformitate cu art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

(11) Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Prin bonul de plată seria EH nr. 572216 din 24 februarie 2014 se confirmă plata în sumă de 500 lei pentru acordarea asistenţei juridice conform contractului de asistenţă juridică din 24 februarie 2014, încheiat între Leşan Iurie şi avocatul Dorin Liţman. Prin urmare, de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei urmează a fi încasat în beneficiul lui Leşan Iurie suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. 7 Referitor la încasarea cheltuielilor pentru procedura de executare în mărime de 520 lei, solicitate de reclamant, instanţa menţionează că acestea urmează a fi respinse.

Or, după cum s-a stabilit hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 nu a fost executată, iar litigiul din speţă decurgînd din neexecutarea hotărîrii. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă şi de instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel cu emiterea în unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii în parte. În conformitate cu art. 445 al.

(1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Leşan Iurie. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Leşan Iurie împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite în parte cererea de chemare în judecată depusă de Leşan Iurie.

Se încasează din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul lui Leşan Iurie suma de 60 000 (şaizeci mii) lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2008 şi cheltuieli pentru asistenţa juridică în sumă de 500 lei (cinci sute) lei, iar în total suma de 60 500 (şaizeci mii cinci sute) lei. În rest acţiunea se respinge. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală Petru Moraru Iurie Bejenaru 8