2ra-2866/14 — Constatarea incalacarii termenului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-2866/14 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău (jud: E. Cojocaru) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud: Sv. Caitaz, A. Nogai, L. Bulgac)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Ministerul Justiţiei al RM împotriva deciziei din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Leşan Iurie împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei, încălcarea dreptului la un proces echitabil, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La data de 21 octombrie 2013 Leşan Iurie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei, încălcarea dreptului la un proces echitabil, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

În argumentarea cererii a invocat că la 16.06.2008 a depus cerere în instanţa de judecată prin care a solicitat obligarea Primăriei mun.Chişinău de a-l asigura cu spaţiu locativ conform legislaţiei în vigoare. Colegiul de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău, la data de 10.11.2008 a pronunţat hotărîrea nr. 3-2655/08, prin care a admis cererea înaintată, obligînd Primăria mun.Chişinău de a acorda lui Leşan Iurie spaţiu locativ. Nefiind de acord cu hotărîrea pronunţată, Primăria mun.Chişinău a contestat-o cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie, care prin decizia din 21.01.2009 a respins recursul declarat. A mai invocat că la data de 25.02.2009 de către executorul judecătoresc a fost emisă încheierea nr. 12-689/09 privind executarea titlului executoriu, intentarea şi stabilirea termenului pentru executare benevolă a hotărîrii judecătoreşti.

Încheierea dată a fost expediată în adresa Primăriei mun.Chişinău. Prin răspunsul nr.08-1398 din 30.03.2009, Primăria mun.Chişinău a informat executorul judecătoresc că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău privind asigurarea cu spaţiu locativ a fost contestată în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiţie, iar în urma unei decizii irevocabile Consiliul mun.Chişinău se va conforma cerinţelor invocate în decizia dată. Însă, în opinia reclamantului, răspunsul dat a fost unul formal, deoarece hotărîrea 10.11.2008 a instanţei 1 de apel a fost menţinută prin decizia nr. 3r-264/09 din 21.01.2009 a Curţii Supreme de Justiţie, devenind irevocabilă, iar autoritatea locală era obligată să se conformeze şi să execute hotărîrea.

Susţine reclamantul că în perioada de neexecutare s-a adresat cu mai multe solicitări autorităţilor naţionale pentru executarea hotărîrii, iar ulterior fiind depusă şi o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului înregistrară cu nr. 8226/11 din 27.01.2011, prin care a invocat constatarea violării art. 6 § 1 şi art. 13 din Convenţie.

Conform răspunsului nr.ECHR-LRoul.3 RP/rgo din 29.09.2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului l-a informat că urmează să se adreseze cu o acţiune în instanţele de judecată naţionale în temeiul Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, fiind menţionat şi faptul că adoptarea legii a avut drept scop soluţionarea cererilor privind violarea Convenţiei Europene la nivel naţional (în sensul hotărârii pilot Olanru şi alţii vs Moldova din 28 iulie 2009). Fiind nevoit să se conformeze legislaţiei naţionale, la data de 17.10.2011 a depus o cerere de chemare în judecată la judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău privind repararea de către Stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Prin hotărîrea nr. 2-6525/11 din 21.02.2012 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău acţiunea a fost admisă parţial. Nefiind de acord cu hotărîrea pronunţată, la 06.04.2012 a contestat-o cu recurs la Curtea de Apel Chişinău, iar prin decizia din 17.06.2012 instanţa de apel a casat hotărîrea instanţei de fond şi a remis cauza spre rejudecare, în alt complet de judecată. În opinia reclamantului, instanţa de apel în mod abuziv a încălcat atît norma procesuală, cît şi norma specială - Legea nr 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Afirmă reclamantul că la rejudecarea cauzei, prima instanţă a numit şedinţa de judecată pentru data de 26.11.2011, însă la data de 16.10.2011 reclamantul a înaintat o cerere de urgentare a examinării cauzei, pe motiv că termenul rezonabil de examinare a litigiului era depăşit. Astfel, la data de 18.10.2011 instanţa de fond a emis încheierea nr. 2-11744/2014, prin care a schimbat termenul de judecare a cauzei, iar prin hotărîrea din 08.11.2012 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău acţiunea a fost admisă parţial. Ulterior, la data de 15.11.2012 Ministerul Finanţelor a depus recurs, iar la 07.02.2013, instanţa de apel a pronunţat decizia prin care a respins ca nefondat apelul depus de Ministerul Finanţelor.

La data de 27.03.2013 Ministerul Finanţelor a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie, iar conform interpelării nr. 02c-1408 instanţa ierarhic superioară a solicitat dosarul, însă pînă la data înaintării acţiunii soarta examinării cauzei la Curtea Supremă de Justiţie nu se cunoaşte. Consideră că prin termenul de doi ani de examinare a cauzei nu este un termen rezonabil, deoarece examinarea dosarului nu a prezentat nici o complexitate pentru instanţele naţionale. Totodată, a invocat că întru-cît în cazul dat au participat numai două părţi şi nu a fost nevoie de a efectua vre-o acţiune procedurală, nu se constată careva dificultăţi în soluţionarea mai rapidă a litigiului dat.

În acest context, a declarat că dosarele din categoria respectivă urmau a fi examinate în termen de pînă la 6 luni din momentul adresării în instanţa de judecată, iar tergiversarea cauzei duce la imposibilitatea executării unei hotărîri, precum şi la constatarea încălcări dreptului la un proces echitabil şi la eficienţa unui recurs efectiv la nivel naţional. Astfel, reiterează reclamantul că aceste criterii duc la aprecierea reparării echitabile 2 din partea Statului. Însă necătînd la faptul că cuantumul prejudiciului moral urmează a fi apreciat de către instanţa de judecată, consideră că repararea prejudiciului moral urmează a fi stabilit conform caracterului încălcării dreptului, timpului şi reacţia autorităţilor faţă de neexecutarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti, iar suma solicitată în mărime de 15 mii lei constituie o satisfacţie echitabilă şi ar determina direct Statul de a întreprinde toate măsurile posibile în vederea asigurării dreptului lezat.

Prin hotărîrea din 21 ianuarie 2014 a judecătoriei Buiucani mun. Chişinău acţiunea a fost admisă; s-a constatat faptul încălcării dreptului lui Leşan Iurie la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi s-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Leşan Iurie suma de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Chişinău apelul depus de Ministerul Justiţiei a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 20 iunie 2014 Ministerul Justiţiei al RM a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel. Drept temei al recursului înaintat a invocat că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi a emis o decizie neîntemeiată, fiind pasibilă de a fi casată.

Consideră recurentul că simpla constatare a încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă, iar în acest sens, nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu a justificat de ce simpla constatare a încălcării nu constituie în speţa dată o satisfacţie echitabilă. Mai menţionează că instanţa de apel nu a luat în consideraţie argumentul recurentului precum că participanţii la proces au beneficiat de drepturile lor procesuale, însă pentru exercitarea unor căi de atac legislaţia naţională prevede anumiţi termeni de contestare. Totodată, instanţa a omis argumentul că pe de o parte părţile şi-au exercitat drepturile sale de a contesta hotărîrile instanţelor naţionale, iar pe de altă parte, Leşan Iurie consideră că termenul de 2 ani de examinare a cauzei este unul exagerat.

Susţine că instanţa de apel urma să aprecieze corespunzător faptul că intimatul deşi a avut posibilitatea de a întreprinde anumite acţiuni procedurale în vederea accelerării procesului de judecare a cauzei, a omis să o facă. Or, acest fapt nu denotă decît acceptarea tacită a acţiunilor instanţei de judecată. Mai mult ca atît, dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei în mod obligatoriu urmează a fi coroborat cu termenii prevăzuţi de legislaţia procesuală civilă, stabiliţi în vederea asigurării desfăşurării procesului cu respectarea unor aşa principii fundamentale cum ar fi: principiul disponibilităţii, principiul contradictorialităţii şi egalităţii în drepturi a participanţilor la proces, stipulate în art. art. 26, 27 CPC.

Prin referinţa din 25.08.2014 Leşan Iurie solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărîrii din 21.01.2014 a judecătoriei Buiucani mun. Chişinău şi a deciziei din 10.04.2014 a Curţii de Apel Chişinăi. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de 3 recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul depus de Ministerul Justiţiei al RM, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul depus de Ministerul Justiţiei al RM ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul depus de Ministerul Justiţiei al RM împotriva deciziei din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Chişinău.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4