2ra-2071/15 — Repararea prejudiciului cauzat pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

prima instanţă – C. Ursachi dosarul nr. 2ra-2071/15 instanţa de apel – N. Vascan, D. Manole, V. Negru ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan Elena Covalenco examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Colodrovschi Igor împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 04 februarie 2015 c o n s t a t ă La 02 decembrie 2014, reclamantul Colodrovschi Igor în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 28 octombrie 2008 prin decizia Curţii de Apel Chişinău s-a admis cererea sa de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău privind obligarea Primăriei Chişinău de a-1 asigura cu spaţiu locativ, emiţînd în acest sens hotărîrea nr. 3-2380/08.

La 10 decembrie 2008 Oficiul de executare Centru al Departamentului de Executare al Ministerului Justiţiei a emis încheierea nr. 12/1277/08 privind primirea spre executare a documentului executoriu, intentarea procedurii de executare şi stabilirea termenului pentru executare benevolă şi tot la aceeaşi dată cu acelaşi număr fiind expediată în adresa Primăriei mun. Chişinău pentru executare. Indică reclamantul că în prezent procedura de executare se află în gestiunea executorulu judecătoresc Igor Doroftei. Totodată, intimatul a invocat, că pentru neexecutarea mai mult de 3 ani a hotărîrii judecătoreşti în cauză, s-a adresat anterior cu trei cereri în instanţa de judecată în baza prevederilor Legii nr.87 din 21.04.11, obţinînd în acest sens 3 hotărîri irevocabile privind recuperarea prejudiciului material şi moral cauzat, care au fost şi executate.

Astfel, la 21 octombrie 2011 judecătoria Rîşcani mun. Chişinău a emis hotărîrea nr. 2-615/2011 constatînd încălcarea art.6 § 1 din Convenţia europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, urmare a omisiunii de a executa hotărîrea judecătorească definitivă din 28 octombrie 2008, încălcarea art. 13 din Convenţie şi a dispus încasarea prejudiciului material în mărime de 33 600,00 lei şi 40 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2r- 2979/11 din 18 aprilie 2012 a fost modificată hotărîrea în partea diminuării prejudiciului moral de la 40 000,00 la 22 000,00 lei, în rest cu menţinerea hotărîrii. Ulterior, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 noiembrie 2012 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, dispunînd încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul reclamantului a 32 300,00 lei cu titlu de prejudiciu material, 10 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 135,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acţiunea fiind respinsă ca nefondată. La 03 aprilie 2013 prin decizia Curţii de Apel Chişinău a fost respins apelul declarat de Colodrovschi Igor şi s-a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor. S-a modificat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 noiembrie 2012, în partea încasării prejudiciului material, micşorînd suma de la 32 300,00 lei la 28 800,00 lei.

În partea încasării prejudiciului moral hotărîrea a fost casată şi adoptată o nouă hotărîre în această parte, prin care a fost respinsă pretenţia reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului moral ca fiind neîntemeiată, în rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La 16 octombrie 2013 prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 2ra-2554/13 a fost respins recursul Ministerului Finanţelor şi admis recursul reclamantului. Colegiul Curţii Supreme de Justiţie a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 în partea respingerii pretenţiei privind repararea prejudiciului moral şi a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 noiembrie 2012 în această parte, în rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 a fost menţinută.

Indică reclamantul că la 22 mai 2013 s-a adresat deja a treia oară cu cerere de chemare în judecată în baza prevederilor Legii nr.87 din 21.04.11. Astfel, prin hotărîrea judecătoriei Buiucani nr. 2-3906/2013 din 20 august 2013 instanţa a admis în parte cererea de chemare în judecată, constatînd încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi considerînd drept satisfacţie echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat admiterea pretenţiei privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. S-a dispus încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei cheltuielile de judecată suportate în mărime de 160 lei.

Pretenţia materială privind încasarea prejudiciului cauzat în mărime de 45000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată. La 19 decembrie 2013 Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău prin decizia nr. 2a-4065/13 a dispus admiterea cererii de apel declarată de către reclamant, a casat hotărîrea judecătoriei Buiucani din 20 august 2013 în partea respingerii cerinţelor de încasare a prejudiciului material şi moral şi în această parte a emis o nouă hotărîre prin care a dispus încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei a prejudiciului material cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în sumă de 22500,00 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 10000,00 lei. În partea constatării încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi în partea încasării cheltuielilor de judecată hotărîrea judecătoriei Buiucani din 20 august 2013 a fost menţinută ca fiind legală şi întemeiată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 iunie 2014 a fost admis recursul Ministerului Justiţiei, s-a modificat decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, cu micşorarea prejudiciului moral de la 10000,00 lei pînă la 3000,00 lei şi prejudiciu material de la 22 500,00 lei pînă la 7500 lei pentru perioada 31 aprilie 2013-30 iunie 2013, în rest decizia Curţii de Apel Chişinău fiind menţinută. Prin încheierea din 23 iulie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a înlocuit sintagma „… pentru perioada 31 aprilie 2013-30 iunie 2013” cu sintagma “… pentru perioada 01 aprilie 2013 – 30 iunie 2013” . Precizează reclamantul că la momentul înaintării acţiunii, pe rolul instanţelor de judecată se află 2 cauze intentate în temeiul Legii nr. 87 din 21.04.2011.

Cere reclamantul constatarea încălcării articolului 6 § 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău nr.3-2380/08 din 28.10.2008 şi încălcarea dreptului la protecţia proprietăţii; constatarea încălcării articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului pe motivul lipsei unui recurs efectiv în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti din 18.10.2008 şi repararea de către stat a prejudiciului cauzat în mărime de 24 500 lei pentru perioada 01 iunie 2014 31 decembrie 2014 şi prejudiciu moral în mărime de 350 euro echivalent în valută naţională pentru o perioada de 7 luni, prin neexecutare a hotărîrii judecătoreşti şi 200 lei cheltuieli de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 februarie 2015 acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat încălcarea art. 6 § 1 din CEDO, art. 1 Protocolul 1 al Convenţiei exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Colodrovschi Igor suma de 24 500 (douăzeci şi patru mii cinci sute) cu titlu de prejudiciu material şi 3 000 (trei mii) lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2008, în perioada 01 iunie 2014 până la 31 decembrie 2014, s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Colodrovschi Igor suma de 200 (două sute) lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest pretenţiile lui Colodrovschi Igor către Ministerul Justiţiei al RM privind constatarea încălcării art. 13 din CEDO pe motivul lipsei unui recurs efectiv în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti din 28 octombrie 2008 au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014, au fost respinse apelurile declarate de către Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 februarie 2015, de admitere parţială a acţiunii. La 25 iunie 2015 Colodrovschi Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti în partea diminuării prejudiciului moral şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a cerinţei de încasare a prejudicului moral în mărime de 350 Euro echivalent în valută naţională.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este emisa cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi aprecierea arbitrară a probelor. Astfel invocă ilegalitatea deciziei instanţei de apel, apreciind drept critică diminuarea prejudiciului material de la suma solicitată de 350 Euro pînă la 3000 lei pentru o perioadă de 7 luni de neexecutare continuă a hotărîrii judecătoreşti, or atît instanţa de fond cît şi curtea de apel Chişinău s-au limitat doar declarativ să constate caracterul excesiv al prejudiciului moral solicitat. La 28 iulie 2015 a declarat recurs Ministerul Justiţiei, împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii sau modificarea deciziei instanţei de apel cu modificarea sumelor dispuse spre încasare, corespunzător sumelor acordate în cauze similare.

În motivarea recursului a invocat că consideră decizia instanţei de apel neîntemeiată şi pasibilă casării sau modificării, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi aprecierea arbitrară a probelor anexate la materialele cauzei. Indică recurentul că instanţa de apel insuficient a apreciat raportul motivat nr. R064-459/14 din 07 noiembrie 2014, prezentat de către executorul judecătoresc Dorofei Igor şi scrisoarea nr. 03-116/9081 din 22 decembrie 2014 prezentată de către Primăria mun. Chişinău, în condiţiile în care, din conţinutul acestor înscrisuri se constată că neexecutarea hotărîrii judcătoreşti din 28 octombrie 2008 nu poate fi imputată exclusiv organelor responsabile de executarea documentului executroiu prenotat.

Or, la caz executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile posibile care puteau fi în mod raţional întreprinse pentru executarea documentului executoriu din 28 octombrie 2008. Precizează recurentul că instanţa de apel a apreciat arbitrar poziţia participanţilor la proces şi nu a luat în considerare complexitatea procedurii de executare, în condiţiile în care factorul care a complicat executarea hotărîrii judecătoreşti din 28 octombrie 2008 ţine de consiliul mun. Chişinău – debitorul procedurii de executare, care pînă la momentul actual nu dispune de spaţii locative disponibile în municipiul Chişinău, cît şi de mijloace financiare necesare pentru construcţia acestor spaţii locative. Susţine recurentul, că consideră sumele acordate lui Colodrovschi Igor excesive or, este necesar de a se constata dacă există cu adevărat o încălcare a prevederilor legale şi de a se stabili prin probe dacă a existat în mod veridic un prejudiciu.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursurile declarate de Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan Elena Covalenco