2ra-1049/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

La 07 mai 2013 reclamantul Jurcov Anatolii a înaintat cererea de chemare în judecată privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și compensarea din contul bugetului de stat a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea indicată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat faptul că la data de 19 noiembrie 2012 a expediat în adresa Curții de Apel Chișinău o cerere de apel asupra hotărîrii din 01 noiembrie 2012 a judecătoriei Rîbnița, însă pînă la momentul actual cererea de apel nu a fost examinată. Consideră reclamantul faptul dat o tergiversare intenționată, vădit ilegală, a examinării cauzei și o încălcare iminentă a drepturilor lui la un proces echitabil. Solicită constatarea faptului încălcării acestui drept și încasarea din contul statului a sumei de 10 000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului cauzat. Poziţia instanţelor de judecată:

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 august 2013, menținută prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 13 februarie 2013 acţiunea reclamantului a fost respinsă. Instanțele au constatat că nu au fost prezentate careva probe care ar confirma că, pe parcursul examinării cauzei, recurentului Jurcov Anatolii i-au fost cauzate careva prejudiciu material și el a suportat cheltuieli reale, necesare și rezonabile, ce urmează a fi lui compensate. Solicitarea recurentului:

La 29 ianuarie 2014, recurentul Jurcov Anatolii a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 13 februarie 2013 şi hotărârii judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 august 2013, solicitând casarea acestora, pronunțînd o nouă hotărîre, prin care cererea lui Jurcov Anatolii împotriva Ministerului Justiției al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și compensarea prejudiciului cauzat, să fie admisă.

Prin încheierea din 02 aprilie 2013, recursul a fost recunoscut admisibil. Argumentele părţilor:

În motivarea recursului recurentul a indicat că, acțiunea a fost judecată cu încălcarea normelor de drept material și procedural. Manifestîndu-și dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, recurentul Jurcov Anatolii a susținut că pricina a fost examinată nemotivat în lipsa lui, nefiind citat legal, și fără a fi asistat de un avocat astfel fiindu-i îngrădit disponibilitatea în drepturile lui procedurale, de a dovedi circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor sale. Aprecierea instanţei de recurs:

În conformitate cu art.434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că, instanța de apel a expediat recurentului decizia redactată printr-o scrisoare de înștiințare, fără dată, la materialele dosarului dovada de recepție nu este anexată, motiv din care instanţa de recurs consideră recursul declarat de Jurcov Anatolii la 29 ianuarie 2014, ca fiind depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea participanţilor la proces.

Verificînd argumentele invocate în recurs pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 13 decembrie 2013 şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

În conformitate cu art. 26 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă „procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale. Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părţile şi ceilalţi participanţi la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu cauza dată judecăţii şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei”. „Judecarea cauzelor civile are loc în şedinţă de judecată cu înştiinţarea obligatorie a participanţilor la proces despre locul, data şi ora şedinţei” (art. 193 alin.(1) Cod de procedură civilă).

Potrivit art. 100 alin.(1) Cod de procedură civilă „actele de procedură se comunică participanţilor la proces, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară”. Conform art. 102 alin.(1) Cod de procedură civilă „instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată. Citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată”. „Data înmânării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmânează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei” (art. 105 alin.(1) Cod de procedură civilă).”În cazul amînării judecării cauzei, nu este necesară citarea participanţilor la proces prezenţi la şedinţă. Participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amînată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data judecării cauzei (art. 100 alin.(3) Cod de procedură civilă).

Din materialele dosarului rezultă că, acțiunea a fost examinată de Curtea de Apel Chișinău în absenţa recurentului (f.d.53), instanța de apel menționînd că, pentru data de 11 decembrie 2013, recurentul a fost înștiințat legal prin aviz de recepție, care ulterior a fost amînată pentru data de 13 decembrie 2013, din cauze neimputabile recurentului.

Suplimentar, actele cauzei atestă, că instanța de fond de asemenea nu a înștiințat legal recurentul, or copia citației anexată la dosar privind data și ora examinării cauzei (f.d.13) nu echivalează cu respectarea procedurii de citare corespunzătoare, întrucât lipseşte confirmarea recepţionării acesteia de către recurent.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit reţine că, instanţa de apel admiţând examinarea cauzei în lipsa recurentului Jurcov Anatolii, care având statut de condamnat, aflîndu-se în detenţie în Penitenciarul nr. 17, în custodia statului, fiind limitat prin lege de dreptul de a se deplasa în afara penitenciarului, avea obligaţia de a întreprinde toate măsurile întru examinarea pricinii, care ar crea condiţii obiective şi egale tuturor părţilor în proces.

Colegiul lărgit constată, că recurentul Jurcov Anatolii nu a fost citat legal în şedinţa instanţei de apel, prin intermediul administrației penitenciarului, prin aceasta încălcîndu-se prevederile art.6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de Lege...” ( Hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 01 februarie 2005 în cauza lui Ziliberberg contra Republicii Moldova). Or, art. articolul 6 al Convenţiei garantează dreptul unei persoane să participe efectiv la examinarea procesului său. Acest lucru include, printre altele, dreptul nu numai de a fi prezent, dar şi de a urma toate procedurile în faţa instanţei. Acest drept face parte implicit din noţiunea de principiu al contradictorialităţii şi poate să derive din garanţiile stipulate de prevederile Convenției.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că prin necitarea condamnatului Jurcov Anatolii instanţa de apel a încălcat dreptul acestuia la apărare şi dreptul la judecare în mod echitabil. Această încălcare esenţială a normelor de drept procedural reprezintă un temei necondiţionat de casare a hotărârii.

În conformitate cu prevederile art.8 alin. (1,2) Cod de procedură civilă, părţile, alţi participanţi la proces au dreptul să fie asistaţi în judecată de către un avocat ales ori desemnat de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat sau de un alt reprezentant, în cazurile prevăzute de prezentul cod. Asistenţa juridică poate fi acordată în orice instanţă de judecată şi în orice fază a procesului.

Cît privește alegațiile recurentului Jurcov Anatolii privind lipsa unui reprezentant care ar asigura apărarea intereselor sale în instanța de judecată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că dreptul la apărare a justiţiabilului include: dreptul acestuia de a cunoaşte că împotriva acestuia s-au formulat pretenţii sau că drepturile acestuia pot fi lezate printr-o act judecătoresc de dispoziţie, fapt care echivalează cu obligaţia instanţei de a-l înştiinţa legal; asigurarea posibilităţii de a participa efectiv la examinarea şi soluţionarea cauzei civile; precum și dreptul de fi asistat de un avocat, ales sau numit din oficiu, corelat cu obligaţia statului de a crea un mecanism viabil de acordare a asistenţei juridice garantate.

Totodată, se va remarca şi faptul că deşi Jurcov Anatolii în apelul său a invocat un şir de argumente împotriva hotărârii primei instanţe, instanţa de apel nu s-a expus nici asupra unuia din aceste motive, respingând apelul printr-o declaraţie generală, deşi era obligată, în baza art. 373 alin. (5) Cod de procedură civilă să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. De fapt, instanţa de apel s-a limitat la reproducerea părţii motivate a hotărârii primei instanţe, ce indică că instanţa de apel a examinat pricina în mod superficial, fără a intra în esenţa litigiului.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel și de a restitui pricina spre rejudecare în ordine de apel în aceeaşi instanţă în alt complet de judecători.

În conformitate cu art.419, art.445 al.(1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Jucov Anatolii. Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 13 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea lui Jurcov Anatolii împotriva Ministerului Justiției al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și compensarea prejudiciului cauzat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în ordine de apel în aceeași instanță în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Elena Covalenco Dumitru Mardari