2ra-934/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen a examinării cauzei

La 03 aprilie 2013, Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01 iulie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, recunoscut faptul încălcării dreptului de examinare în termen rezonabil a contestaţiei din 03 martie 2012 şi încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în favoarea lui Serghei Mocanu suma de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest acţiunea a fost respinsă. 1

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Serghei Mocanu şi apelul declarat de Ministerul Justiţie al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe

La data de 19.12.2013, recurentul Ministerul Justiţiei al R. Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul Ministerul Justiţiei al R. Moldova a declarant că, instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare eronat au interpretat normele de drept material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Totodată, invocă că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că, argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea, temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art.432, alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că, instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. 2

Cu referire la argumentele recurentului precum că instanţa de apel nu a dat o apreciere cuvenită circumstanţelor cauzei cu încălcarea eronată a normelor de drept material, nu poate constitui temei pentru recurs în Secţiunea a II-a. Mai mult ca atît, aceste argumente poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În ce priveşte argumentul invocat că instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel declarată de Ministerul Justiţiei al R. Moldova, este neîntemeiat, pe motiv că reieşind din cuprinsul deciziei instanţei de apel, aceasta în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (5) CPC, amplu şi argumentat s-a expus asupra tuturor motivelor invocate de recurent.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiţiei al R. Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat Ministerul Justiţiei al R. Moldova împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 02 octombrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Galina Stratulat Iurie Bejenaru 3