2ra-1380/15 — Constatarea încălcării termenului rezonabil de executare

prima instanță, jud.: O. Parfeni dosarul nr. 2ra-1380/2015 instanța de apel, jud.: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Colodrovschi Igor împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării art. 6 § 1 din CEDO, art. 1 protocolul 1, la Convenţie exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, constatarea încălcării art. 13 din CEDO pe motivul lipsei unui recurs efectiv în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti şi constatarea faptului că Legea nr. 87 din 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti în cazul lui Colodrovschi Igor este un remediu ineficient pentru asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti, obligarea pîrîtului în termen de 3 luni de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti emise în prezenta speţă să întreprindă toate acţiunile necesare în vederea executării hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 octombrie 2014 c o n s t a t ă La 31 iulie 2014 Colodrovschi Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 28 octombrie 2008 Curtea de Apel Chişinău a admis cererea s-a de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la obligarea Primăriei Chişinău de a-l asigura cu spaţiu locativ, emiţînd în acest sens hotărîrea nr. 3-2380/08.

Astfel la 10 decembrie 2008 Oficiul de Executare Centru al Departamentului de Executare al Ministerului Justiţiei a emis încheierea nr. 12/1277/08 privind primirea spre executare a documentului executoriu, intentarea procedurii de executare şi stabilirea termenului pentru executare benevolă şi tot la 1 aceeaşi dată cu acelaşi număr fiind expediată în adresa Primăriei mun. Chişinău pentru executare. Indică reclamantul că pentru neexecutarea mai mult de 3 ani a hotărîrii judecătoreşti în cauză, s-a adresat în instanţa de judecată în baza prevederilor Legii nr. 87. Astfel, la 21 octombrie 2011, Judecătoria Rîşcani mu.

Chişinău a emis hotărîrea nr. 2-615/2011 constatînd încălcarea art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, urmare a omisiunii de a executa hotărîrea judecătorească definitivă din 28 octombrie 2008, încălcarea art. 13 din Convenţie şi dispunînd încasarea prejudiciului material în mărime de 33 600,00 lei şi 40 000,00 lei prejudiciu moral. Prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău nr. 2r-2979/2011 din 18 aprilie 2012 a fost modificată hotărîrea în partea diminuării prejudiciului moral de la 40 000,00 la 22 000,00 lei, în rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

Totodată indică reclamantul că avînd în vedere lipsa reacţiei autorităţilor la demersurile înaintate privind executarea hotărîrii judecătoreşti, precum şi neexecutarea continuă a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău nr. 3-2380/08 din 28 octombrie 2008, la 19 septembrie 2012 s-a adresat a doua oară cu cerere de chemare în judecată în baza Legii nr. 87. Astfel la 29 noiembrie 2012, Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău a emis hotărîrea nr. 2-13572/12 prin care a admis în parte cererea de chemare în judecată, dispunînd încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a sumei de 32 300,00 lei cu titlu de prejudiciu material, 10 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 135,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acţiunea fiind respinsă ca nefondată.

La 03 aprilie 2013 prin decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2a-246/13 a fost respins apelul declarat de Colodrovschi Igor şi admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor, cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 noiembrie 2012, în partea încasării prejudiciului material micşorînd suma de la 32 300,00 lei la 28 800,00 lei. În partea încasării prejudiciului moral hotărîrea a fost casată şi adoptată o nouă hotărîre în această parte, prin care a fost respinsă pretenţia lui Colodrovschi Igor cu privire la încasarea prejudiciului moral ca fiind neîntemeiată. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

La 16 octombrie 2013 prin decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 2ra- 2554/13 a fost respins recursul Ministerului Finanţelor şi admis recursul lui Colodrovschi Igor, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 în partea respingerii pretenţiei privind repararea prejudiciului moral şi în această parte fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 noiembrie 2012, în rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 a fost menţinută. Mai indică reclamantul că, atît debitorii în persoana Primăriei mun. Chişinău şi a Consiliului municipal Chişinău cît şi autorităţile statului categoric nu sunt interesate de executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2008 privind asigurarea cu spaţiu locativ, şi nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil garantat de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

2 A mai indicat că, la 22 mai 2013 s-a adresat a treia oară cu cerere de chemare în judecată în baza prevederilor Legii nr. 87. Astfel prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău nr.2-3906/2013 din 20 august 2013 instanţa a admis în parte cererea de chemare în judecată, constatînd încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi considerînd drept satisfacţie echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat admiterea pretenţiei privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. A fost dispusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, cheltuielile de judecată suportate în mărime de 160,00 lei.

Pretenţia materială privind încasarea prejudiciului cauzat în mărime de 45 000,00 lei a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Colodrovschi Igor, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 august 2013 în partea respingerii cerinţelor de încasare a prejudiciului material şi moral şi în această parte a fost emisă o nouă hotărîre prin care a fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM prejudiciul material cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în sumă de 22 500,00 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 300,00 lei, în rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

Prin decizia CSJ nr. 2ra-1438/14 din 11 iunie 2014, a fost admis recursul Ministerului Justiţiei al RM şi modificată decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, micşorînd prejudiciu moral de la 10 000,00 lei pînă la 3 000,00 lei şi prejudiciu material de la 22 500,00 lei pînă la 7 500,00 lei pentru perioada 01 aprilie 2013 – 30 iunie 2013, în rest decizia Curţii de Apel Chişinău fiind menţinută. Mai indică reclamantul, că în pofida existenţei celor trei hotărîri judecătoreşti menţionate mai sus, emise în baza Legii nr. 87, pînă în prezent titlul executoriu este neexecutat, fapt prin care în continuu se încalcă drepturile recunoscute şi garantate, acţiuni şi inacţiuni prin care în mod direct îi sunt cauzate prejudicii de ordin material şi moral.

Potrivit deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 iunie 2014, instanţa a dispus încasarea prejudiciului material pînă la 30 iunie 2013, iar prin prezenta cerere Colodrovschi Igor solicită recuperarea prejudiciului pentru perioada de la 01 iulie 2013 pînă la 31 decembrie 2013. Cu referire la prejudiciul moral, indică că, mecanismul instituit de către autorităţi prin Legea nr. 87, este un remediu neefectiv şi că acesta contribuie la tergiversarea executării hotărîrilor judecătoreşti. Toate acestea îi cauzează suferinţe morale, atît lui personal cît şi membrilor familiei sale, subiectul „spaţiul locativ” este unul neconsumat, care cauzează stres şi situaţii tensionate în familie, de lipsa mijloacelor financiare necesare pentru achitarea chiriei, totodată avînd şi doi copii minori la întreţinere.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24 noiembrie 2014 a fost a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de Colodrovschi Igor, dispunîndu-se constatarea încălcării art. 6 § 1 din CEDO, art. 1 Protocolul 1 la Convenţie urmare a neexecutării hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2008. A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului 3 Justiţiei al RM în beneficiul lui Colodrovschi Igor suma de 15 000 lei, cu titlu de prejudiciu material şi 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 noiembrie 2014. La 09 aprilie 2015 Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care a respinge integral acţiunea. În motivarea recursului Ministerul Justiţiei al RM a indicat că, consideră neîntemeiată decizia instanţei de apel, deoarece a apreciat arbitrar poziţia participanţilor la proces şi a probelor anexate la materialele cauzei.

Susţine recurentul că, instanţa de apel parţial a apreciat raportul motivat nr. R064-459/14 din 16 septembrie 2014, prezentat de către executorul judecătoresc Doroftei Igor şi scrisoarea nr. 03-116/5960 din 25 august 2014, prezentată de către Primăria municipiului Chişinău, în condiţiile în care, din conţinutul acestor înscrisuri se desprinde că neexecutarea hotărîrii judecătoreşti din 28 octombrie 2008 nu poate fi imputată exclusiv organelor responsabile de executarea documentului executoriu. Or, la caz executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile posibile care puteau fi în mod raţional întreprinse în vederea executării documentului executoriu. Consideră că, art. 6 CEDO garantează oricărei persoane dreptul la acces la justiţie, care are drept consecinţă dreptul la executarea hotărîrilor judecătoreşti definitive.

Totuşi, acest drept nu poate obliga statul să asigure executarea fiecărei hotărîri cu caracter civil, oricare ar fi ea şi oricare ar fi circumstanţele, în schimb statul are obligaţia de a se dota cu un arsenal juridic adecvat şi suficient pentru a asigura respectarea obligaţiior pozitive ce îi revin. A mai invocat recurentul că, instanţa de apel nu a reţinut argumentul Ministerului Justiţiei al RM cu privire la complexitatea procedurii de executare, considerînd totodată că eronat au fost încasate sumele cu titlu de prejudiciu material şi moral. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. 4 Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 5