CASE OF PARASCA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

CAUZA

PARASCA c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 17986/09)

HOTĂRÎRE

STRASBOURG

10 februarie 2015

Această hotărîre este definitivă. Poate fi supusă unei revizuiri editoriale.

În cauza Parasca c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), statuînd într-un Comitet compus din:

Dragoljub Popović,

președinte,

Kristina Pardalos,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al Secției,

Deliberînd la 20 ianuarie 2015 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA

1.

Cauza a fost inițiată prin cererea (nr. 17986/09) depusă la 18 martie 2009 contra Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), de către un cetățean al Republicii Moldova, dl M. Parasca (“reclamantul”).

2.

Reclamantul a fost reprezentat de către dl P. Coșleț, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, din cadrul Ministerului Justiției, dl L. Apostol.

3.

Reclamantul s-a plîns că drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1, au fost încălcate ca urmare a neexecutării unei hotărîri judecătorești irevocabile pronunțate în favoarea sa.

4.

La 10 noiembrie 2009, cererea a fost comunicată Guvernului.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMTANȚELE CAUZEI

5.

Reclamantul s-a născut în 1965 și locuiește în Chișinău.

6.

La 27 octombrie 2000, reclamantul a fost angajat de către Ministerul Afacerilor Interne (MAI), în calitate de polițist. La 16 noiembrie 2006, el a demisionat.

7.

La 30 ianuarie 2008, reclamantul a contestat în instanța de judecată refuzul Consiliului municipal Chișinău de a-l asigura pe el și familia sa, cu o locuință socială.

8.

La 10 octombrie 2008, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a obligat Consiliul municipal Chișinău să-l asigure pe reclamant și familia sa cu spațiu locativ în conformitate cu articolul 35 din Codul cu privire la locuințe și articolul 35 din Legea cu privire la poliție.

9.

În pofida eforturilor reclamantului și a executorului judecătoresc de a obține un spațiu locativ, pînă în prezent hotărîrea judecătorească din 10 octombrie 2008 rămîne neexecutată.

II.

DREPTUL INTERN PERTINENT

A.

Executarea hotărîrilor judecătorești irevocabile

10.

Potrivit alineatului 1 al articolului 70 din Codul de executare din 24 decembrie 2004, documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil. În conformitate cu alineatul 2 al articolului 70 din același Cod, executorul judecătoresc urmează să întreprindă imediat toate acțiunile necesare în vederea executării hotărîrii judecătorești; curgerea termenului de executare se suspendă pe durata suspendării sau amînării executării.

B.

Acordarea locuințelor sociale

11.

În ceea ce privește acordarea locuințelor sociale, prevederile relevante pot fi rezumate după cum urmează:

1.

Codul cu privire la locuințe al Republicii Moldova, din 3 iunie 1983

12.

Potrivit articolului 35 din Cod, dreptul de a se afla la evidența celor ce au nevoie de îmbunătățirea condițiilor de locuit se menține pentru cetățenii în caz de ieșire la pensie.

2.

Legea cu privire la poliție

13.

Articolul 35 din Lege prevede că colaboratorilor poliției li se acordă de către autoritățile administrației publice locale, cel mult după trei ani de la angajarea în serviciu, iar ofițerilor – cel mult după un an de la numirea lor în funcție, spațiu locativ sub formă de apartament sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislație.

ÎN DREPT

I.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL Nr. 1

14.

Reclamantul a susținut că urmare a tergiversării de către autoritățile statului de a executa hotărîrea judecătorească irevocabilă pronunțată în favoarea sa a fost încălcat dreptul său la un tribunal garantat de articolul 6 § 1 din Convenție. În esență, el s-a plîns, de asemenea, de încălcarea dreptului său la respectarea bunurilor sale, prevăzut de articolul 1 din Protocolul nr 1. Prevederile pertinente ale articolelor invocate dispun după cum urmează:

Articolul 6 § 1

« Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil (...) de către o instanță (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (...)

»

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

«Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale (...)

»

A.

Declarația unilaterală a Guvernului pîrît și solicitarea de radiere a cererii de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenție

15.

La 15 mai 2014, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală în care a recunoscut că reclamantul a fost victima unei încălcări a drepturilor garantate de articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 și că această constatare ar echivala, parțial, cu o reparație pentru daunele suferite. Guvernul a propus să plătească suma de 3000 Euro pentru cheltuielile și daunele suportate și a invitat Curtea să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenție.

16.

Reclamantul nu a acceptat cuantumul despăgubirii bănești propuse de către Guvern și a contestat declarația sa.

17.

Curtea consideră că, în anumite circumstanțe, ar putea fi adecvat să radieze o cerere de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 c) în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei. Totuși, depinde de circumstanțele specifice ale cauzei pentru a stabili dacă declarația unilaterală oferă un temei suficient ce ar permite Curții să constate că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție nu cere continuarea examinării cauzei (a se vedea

Tahsin Acar c. Turciei

[MC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2004‑III;

Melnic

c.

Republicii Moldova

, nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006).

18.

Curtea reamintește, de asemenea, că o hotărîre, în care se constată o încălcare, impune statului pîrît o obligație legală de a pune capăt încălcării și de a repara consecințele, astfel încît să restabilească, cît este posibil situația existentă pînă la încălcare (

Fostul Rege al Greciei și alții c. Greciei

[MC] (reparație echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002). Curtea a decis că același principiu ar trebui să fie aplicat atunci cînd un Guvern dorește să obțină radierea de pe rol a unei cereri, printr-o declarație unilaterală (

Decev c. Moldovei

, nr. 7365/05 § 18, 24 februarie 2009).

19.

Curtea observă că Guvernul a recunoscut, în declarația sa unilaterală, că neexecutarea hotărîrii judecătorești irevocabile pronunțată în favoarea reclamantului a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1. Cu toate acestea, suma de compensare propusă acoperă doar o parte din prejudiciile suferite de reclamant, astfel încît nu poate fi susținut că el a primit o reparație adecvată.

20.

Prin urmare, cererea nu poate să fie radiată în conformitate cu articolul 37 alineatul c) din Convenție, deoarece declarația nu oferă un temei suficient ce ar permite Curții să constate că continuarea examinării cauzei nu se mai justifică.

21.

În concluzie, Curtea respinge solicitarea Guvernului privind radierea cererii de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 litera c) din Convenție și, prin urmare, va continua să examineze admisibilitatea și fondul cauzei.

B.

Admisibilitatea

22.

Guvernul nu a contestat admisibilitatea cauzei.

23.

Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera a) din Convenție și nu este inadmisibilă din orice alte motive. Prin urmare, cererea trebuie să fie declarată admisibilă.

C.

Fondul

24.

Curtea observă că Guvernul, în declarația sa unilaterală din 15 mai 2014, a menționat că reclamantul nu mai activează în serviciul public și că statul nu mai era obligat să-i acorde o locuință socială.

25.

Reclamantul a replicat că hotărîrea judecătorească irevocabilă din 10 octombrie 2008 a fost pronunțată după ce el s-a pensionat, motiv pentru care statul este obligat să-i acorde o locuință socială.

26.

Curtea notează că hotărîrea favorabilă reclamantului a fost pronunțată după ce el s-a pensionat, iar judecătorii Curții Supreme de Justiție au menționat în mod expres că, potrivit legii, reclamantul are dreptul la spațiu locativ. Această hotărîre nu este executată pînă în prezent.

27.

Curtea reiterează poziția sa, exprimată de mai multe ori în cauze care au vizat neexecutarea, potrivit căreia, imposibilitatea unui creditor de a obține executarea integrală și într-un termen rezonabil a unei hotărîri judecătorești pronunțate în favoarea sa constituie o încălcare a „dreptului la un tribunal” garantat de articolul 6 § 1 din Convenție, precum și a dreptului la respectarea bunurilor sale garantat de articolul 1 din Protocolul nr 1 (

Prodan c. Republicii Moldova

, nr. 49806/99, §§ 55 și 61, CEDO 2004-III (extrase)).

28

.

În lumina circumstanțelor speței și a argumentelor părților, Curtea nu găsește niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. În consecință, Curtea consideră că a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a omisiunii autorităților de a executa, într-un termen rezonabil, hotărîrea judecătorească irevocabilă pronunțată în favoarea reclamantului.

II.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE

29.

Articolul 41 din Convenție prevede:

« Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.»

A.

Prejudiciul material

30.

Reclamantul a pretins suma de 74521 EUR (prețul unui apartament) și suma de 12750 EUR (prețul chiriei) cu titlu de prejudiciu material suferit. De asemenea, reclamantul a solicitat suma de 50000 EUR pentru prejudiciul moral.

31.

Cu titlu principal, Guvernul a susținut că, cuantumul prejudiciilor și cheltuielilor trebuie să fie stabilit de către instanțele judecătorești naționale și că reclamantul ar fi trebuit să inițieze o procedură în acest scop, în conformitate cu Legea nr. 87 din 1 iulie 2011. Cu titlu secundar, Guvernul a solicitat Curții să accepte declarația sa unilaterală.

32.

Curtea notează că reclamanții care au depus cereri la Curte, precum în prezenta cauză, pînă la pronunțarea hotărîrii pilot

Olaru și alții c. Moldovei

(nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, § 61, 28 iulie 2009), nu sunt obligați să epuizeze eventualele căi de recurs interne, instituite ca urmare a hotărîrii pilot menționate supra.

33.

Curtea constată că instanțele judecătorești naționale nu au decis niciodată să acorde reclamantului o locuință socială în proprietate, hotărîrea judecătorească neexecutată se referă la asigurarea acestuia cu spațiu locativ în locațiune. Din aceste motive, Curtea nu observă nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciul material pretins reprezentînd prețul unui apartament și respinge această pretenție. Cu toate acestea, Curtea consideră că este necesar de a acorda reclamantului suma de 12750 EUR pentru chirie pe care el a trebuit să o plătească în perioada de neexecutare.

34.

În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu, fără îndoială, astfel încît constatarea unei încălcări a Convenției nu constituie o reparație suficientă în această privință. În același timp, Curtea consideră că suma pretinsă de către reclamant este excesivă. Avînd în vedere jurisprudența sa, Curtea îi acordă suma de 3600 EUR cu acest titlu.

B.

Costuri și cheltuieli

35.

Reclamantul a pretins suma de 1000 EUR pentru costuri și cheltuieli suportate în procedura în fața Curții.

36.

Drept răspuns la această cerere, Guvernul a reiterat argumentele invocate cu titlu de prejudiciu material și moral.

37.

Avînd în vedere cele de mai sus, precum și ținînd cont de documentele justificative prezentate și de jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 300 EUR pentru toate costurile suportate și o acordă reclamantului.

C.

Penalități

38.

Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

cererea admisibilă

;

2.

Hotărăște

că a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr.1;

3.

Hotărăște

a) că statul pîrît trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care vor fi convertite în valuta națională a Statului pîrît conform ratei de schimb aplicabile la data plății:

i) 12750 EUR (douăsprezece mii șapte sute cincizeci euro), plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material;

ii) 3600 EUR (trei mii șase sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

iii) 300 EUR (trei sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de impozit de la reclamant, pentru costuri și cheltuieli;

b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus și pînă la efectuarea plății, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade, plus trei procente;

4.

Respinge

restul pretențiilor cu privire la reparația echitabilă.

Redactată în limba franceză și notificată în scris la 10 februarie 2015 în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Marialena Tsirli

Dragoljub Popović

Grefier adjunct

Președinte