CASE OF BONDARENCO v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

CAUZA BONDARENCO c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 10823/06)

HOTĂRÎRE

STRASBOURG

14 octombrie 2014

DEFINITIVĂ

14.10.2014

Această hotărîre poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Bondarenco c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită în cadrul unui Comitet compus din:

Dragoljub Popović,

președinte,

Luis López Guerra,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al Secției,

Deliberînd la 23 septembrie 2014 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceiași dată:

PROCEDURA

1.

Cauza a fost inițiată prin cererea (nr. 10823/06) depusă la 3 martie 2006 contra Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), de către o cetățeană a Republicii Moldova, dna Natalia Bondarenco („reclamanta”).

2.

Reclamanta a fost reprezentată de către dl S. Bivol, avocat care practică în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, V. Grosu.

3.

La 1 septembrie 2008, cererea a fost comunicată Guvernului.

4.

La 2 februarie 2009, Guvernul a prezentat observațiile sale pe marginea admisibilității și fondul cauzei. Reclamanta nu a prezentat careva observații în termenul limită stabilit.

5.

La 17 iunie 2014, Curtea a informat Guvernul că, întrucît cererea a fost obiectul unei jurisprudențe deja bine-definite a Curții, s-a decis să fie repartizată unui Comitet din trei judecători.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

6.

Reclamanta s-a născut în 1958 și locuiește în Chișinău.

7.

În anul 1989, Consiliul municipal Chișinău i-a închiriat reclamantei un apartament. În anul 2000, Consiliul municipal Chișinău a evaluat clădirea, în care reclamanta închiria apartamentul, ca fiind sub pericolul de a se prăbuși, iar la o dată nespecificată aceasta a fost demolată. Reclamanta a depus o cerere în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău prin care a solicitat să-i fie acordat un alt apartament în schimbul celui demolat.

8.

Printr-o hotărîre definitivă din 18 martie 2003, Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău a decis în favoarea reclamantei și a obligat Consiliul municipal Chișinău să-i acorde un apartament.

9.

În perioada 2003-2004 ea a depus numeroase plîngeri cu privire la neexecutarea hotărîrii judecătorești pronunțate în favoarea ei, dar fără nici un rezultat. Hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18 martie 2003 nu a fost executată pînă în prezent.

II.

DREPTUL INTERN RELEVANT

10.

Legea nr.87, care a instituit o nou remediu pentru plîngerile despre neexecutarea hotărîrilor judecătorești definitive, a intrat în vigoare la 1 iulie 2011. Detalii despre legea respectivă sunt expuse în decizia Curții în cauza

Balan c. Moldovei

(dec.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012.

ÎN DREPT

I.

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA CONVENȚIE

11.

Reclamanta s-a plîns despre omisiunea executării hotărîrii judecătorești din 18 martie 2003. Ea a invocat articolele 6 § 1 și 8 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea va examina cererea în temeiul articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, care prevăd următoarele:

Articolul

6

„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale ... în termen rezonabil, de către o instanță ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiunilor sale cu caracter civil.”

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional...”

A.

Admisibilitatea

12.

În scrisoarea sa din 23 iunie 2014, Guvernul a invocat pentru prima dată obiecția neepuizării căilor de recurs interne, motivînd că reclamanta nu a utilizat remediul instituit de Legea nr.87.

13.

Curtea notează că în cauza

Olaru și alții c. Moldovei

(nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, § 61, 28 iulie 2009) s-a conchis că reclamanții în cauzele care vizează locuințele sociale ce au depus cereri la Curte pînă la pronunțarea hotărîrii în cauză sunt scutiți de a epuiza noul remediu instituit după pronunțarea hotărîrii pilot.

14.

În lumina celor de mai sus, Curtea conchide că prezenta cerere, care se referă la o locuință socială și care a fost depusă pînă la pronunțarea hotărîrii

Olaru

, nu poate fi declarată inadmisibilă pentru neepuizarea căilor de recurs interne. Prin urmare, obiecția Guvernului trebuie să fie respinsă.

15.

Curtea notează că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. În plus, Curtea relevă că aceasta nu este inadmisibilă din oricare alte motive. Prin urmare, cererea trebuie declarată admisibilă.

B.

În fond

16.

Reclamanta s-a plîns că urmare a neexecutării hotărîrii judecătorești pronunțate în favoarea sa au fost încălcate drepturile sale prevăzute de articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

17.

Guvernul a susținut că au fost întreprinse măsuri în vederea executării hotărîrii judecătorești în cauză; totuși, aceasta nu a putut fi executată din cauza numărului mare de hotărîri judecătorești neexecutate similare și lipsei fondurilor la autoritățile publice locale. Guvernul a considerat că nu a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

18.

Curtea a constatat de mai multe ori încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție în cauzele care vizau chestiuni similare ca și în prezenta cauză (a se vedea

Prodan c. Moldovei

, nr.

49806/99, § 56 și 62, CEDO 2004

‑

III (extrase),

Olaru și alții c.

Moldovei

, citată supra, § 41).

19.

Examinînd materialele prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a invocat fapte sau argumente care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în prezenta cauză. Avînd în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că în speță omisiunea de a executa hotărîrea judecătorească pronunțată în favoarea reclamantei constituie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

II.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE

20.

Articolul 41 din Convenție prevede următoarele:

“„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”

21.

Reclamanta nu a prezentat careva pretenții cu titlu de reparație echitabilă în termenul limită stabilit de Curte. Prin urmare, Curtea consideră că nu există nici o pretenție cu acest titlu.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Redactată în limba engleză și notificată în scris la 14 octombrie 2014, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Marialena Tsirli

Dragoljub Popović

Grefier adjunct

Președinte