CASE OF MORARI AND SPIRIDONOV v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

CASE OF MORARI AND SPIRIDONOV v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2015)

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

www.agent.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

www.agent.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

www.agent.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

CAUZA

MORARI ȘI SPIRIDONOV

c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 4771/09 și 7170/09)

HOTĂRÎRE

STRASBOURG

7 Iulie 2015

Această hotărîre poate fi supusă unei revizuiri editoriale.

În cauza

Morari și Spiridonov c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), statuînd într-un Comitet compus din:

Kristina Pardalos,

președinte,

Valeriu Grițco,

Branko Lubarda,

judecători,

și Marialena Tsirli, g

refier adjunct

al

Secției,

Deliberînd la 16 iunie 2015 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA

1.

Cauza a fost inițiată prin două cereri (cererea nr. 4771/09 și nr. 7170/09) depuse la 12 ianuarie 2008 și la 10 ianuarie 2009, respectiv, contra Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), de către doi cetățeni

ai Republicii Moldova

, dl Victor Morari și dl Oleg Spiridonov („reclamanții”).

2.

Dl Spiridionov a fost reprezentat de către dl A. Bîzgu, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol.

3.

Reclamanții s-au plîns

de

neexecutarea hotărîrilor judecătorești pronunțate în favoarea lor.

Ei au invocat articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Dl Morari a invocat și articolul 13 din Convenție.

4.

La 4 iunie 2013 cererile au fost comunicate Guvernului urmare a adoptării hotărârii pilot în cauza

Olaru și alții

(

Olaru și alții c. Republicii Moldova

, nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009).

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

5.

Reclamanții s-au născut în 1969 și, respectiv, în 1965 și locuiesc în Chișinău.

A.

Cererea nr. 4771/09

6.

Reclamantul a activat în funcția de polițist din 1991 pînă 2012, cînd s-a pensionat.

7.

La 27 februarie 2008 Curtea de Apel Chișinău a pronunțat o hotărîre prin care a obligat Consiliul municipal Chișinău să-l asigure pe reclamant și familia sa cu o locuință socială. Instanța a constatat că reclamantul avea dreptul la acordarea spațiului locativ în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Legea cu privire la poliție. Această hotărîre a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție la 11 iunie 2008 și a devenit definitivă în aceeași zi. Procedura de executare a fost inițiată la 10 aprilie 2008.

8.

Între anii 2008 și 2012 reclamantul a depus numeroase plîngeri cu privire la neexecutarea hotărîrii judecătorești pronunțate în favoarea sa, fără a obține vreun rezultat. Hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2008 nu a fost executată pînă în prezent.

B.

Cererea nr. 7170/09

9.

Reclamantul a activat în funcția de polițist din 1988 pînă în 2005, cînd s-a pensionat.

10.

La 6 mai 2008 Curtea de Apel Chișinău a pronunțat o hotărîre prin care a obligat Consiliul municipal Chișinău să-l asigure pe reclamant și familia sa cu o locuință socială. Instanța a menționat că reclamantul s-a pensionat din poliție în 2005 și a constatat că acesta avea dreptul la spațiu locativ, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Legea cu privire la poliție. Această hotărâre a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție la 23 iulie 2008 și a devenit definitivă în aceeași zi.

11.

Procedura de executare a fost inițiată la 16 iunie 2008. Hotărârea Curții de Apel Chișinău din 6 mai 2008 nu a fost executată pînă în prezent.

II.

DREPTUL INTERN PERTINENT

12.

În conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Legea nr. 416 cu privire la poliție, în vigoare la momentul faptelor, lucrătorilor poliției li se acordă spațiu locativ de către autoritățile administrației publice locale după trei ani de la angajarea în serviciu.

13.

În conformitate cu articolul 35 alineatul (3) din Codul cu privire la locuințe, adoptat prin Legea nr. 2718 din 03 iunie 1983, dreptul la locuințe sociale se păstrează după pensionare. În conformitate cu articolul 36 alineatul (3) din Codul cu privire la locuințe, dreptul la acordarea locuinței sociale încetează, în cazul în care acesta a fost dobîndit la locul de muncă, odată cu întreruperea relațiilor de muncă cu instituția relevantă, cu excepția cazurilor, prevăzute în alineatul (3) al articolului 35 din Codul cu privire la locuințe.

14.

Legea nr. 87, prin care a fost instituit un nou remediu pentru a soluționa plîngerile privind durata excesivă a procedurilor și neexecutarea hotărîrilor judecătorești definitive, a intrat în vigoare la 1 iulie 2011.

ÎN DREPT

I.

CONEXAREA CERERILOR

15.

Avînd în vedere aspecte comune de fapt și de drept ale ambelor cauze, Curtea constată că este oportun să conexeze cererile și să le examineze într-o singură hotărîre.

II.

SOLICITAREA GUVERNULUI DE RADIERE A CERERILOR DE PE ROL CONFORM ARTICOLULUI 37 DIN CONVENȚIEI

16.

La 15 mai 2014 Guvernul a prezentat declarații unilaterale prin care a invitat Curtea să radieze de pe rol cererile reclamanților în privința plîngerilor formulate în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție, iar în privința cererii nr. 4771/09 și pe cea formulată în temeiul articolului 13 din Convenție. Guvernul a atras atenția Curții asupra faptului că reclamanții au încetat să aibă dreptul la acordarea locuinței sociale după pensionarea din organele de poliție. Guvernul a propus să plătească dlui Morari suma de 3 500 Euro și dlui Spiridonov suma de 3 000 Euro, cu titlu de prejudiciu material, moral și cu titlu de costuri și cheltuieli, afirmînd că aceste sume vor constitui o satisfacție echitabilă suficientă în prezentele cauze.

17.

Prin scrisoarea din 3 iulie 2014 dl Morari nu a acceptat declarația unilaterală și a contestat radierea cererii de pe rolul Curții. Reclamantul consideră că hotărîrea pronunțată în favoarea sa este în vigoare și, prin urmare, este pasibilă de executare, iar el este în drept să obțină o sumă mai mare cu titlu de despăgubire și a solicitat Curții să continue examinarea cererii. El a solicitat de asemenea acordarea sumei de 100 000 Euro cu titlu de prejudiciu material (prezentînd contractele de locațiune și informații cu privire la valoarea unui apartament) și suma de 80 000 Euro cu titlu de prejudiciu moral.

18.

Prin scrisoare din 8 iulie 2014 dl Spiridonov nu a acceptat declarația unilaterală și a contestat radierea cererii de pe rolul Curții. Reclamantul consideră că hotărîrea pronunțată în favoarea sa este în vigoare și, prin urmare, este pasibilă de executare, iar el este în drept să obțină o sumă mai mare cu titlu de despăgubire și a solicitat Curții să continue examinarea cererii. El a solicitat de asemenea acordarea sumei de 55 000 Euro cu titlu de prejudiciu material (prezentînd contractele de locațiune și informații cu privire la valoarea unui apartament), suma de 50 000 Euro cu titlu de prejudiciu moral, precum și 2 000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

19.

Curtea consideră că, în anumite circumstanțe, ar putea fi adecvat să radieze o cerere de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 c) în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei. Totuși, depinde de circumstanțele specifice ale cauzei pentru a stabili dacă declarația unilaterală oferă un temei suficient ce ar permite Curții să constate că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție nu impune continuarea examinării cauzei (a se vedea

Tahsin Acar c. Turciei

(chestiune preliminară) [MC], nr.

26307/95

, § 75, CEDO 2004

‑

III;

și

Melnic c. Republicii Moldova

, nr.

6923/03

, § 22, 14 noiembrie 2006).

20.

Curtea reiterează principiul stabilit în

Fostul Rege al Greciei și Alții c. Greciei

([MC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28

noiembrie

2002) potrivit căruia o hotărîre, în care se constată o încălcare, impune statului pîrît o obligație legală de a pune capăt încălcării și de a repara consecințele, astfel încît să restabilească, cît este posibil situația existentă pînă la încălcare. Același principiu a fost ulterior reiterat în cauza-precedent în privința Republicii Moldova privind neexecutarea hotărîrilor judecătorești definitive (a se vedea

Prodan v. Republicii Moldova

, nr. 49806/99, § 70, CEDO 2004 III (extrase)). Curtea este de părere că acest principiu, este de asemenea aplicabil în situații cum sunt prezentele cauze, atunci cînd un Guvern dorește să obțină radierea de pe rol a unei cereri, printr-o declarație unilaterală (

Decev c. Republicii Moldova

(nr. 2)

, nr. 7365/05 , § 18, 24 februarie 2009).

21.

Analizînd prevederile declarațiilor unilaterale ale Guvernului și avînd în vedere circumstanțele particulare ale prezentelor cauze, în special faptul că sumele propuse în calitate de compensații sînt în mod considerabil mai mici decît sumele acordate de Curte în cazuri similare; Curtea consideră că declarațiile unilaterale nu oferă un temei suficient ce i-ar permite să constate că respectarea drepturilor omului, așa cum sînt definite de Convenție și Protocoalele sale nu mai justifică continuarea examinării cauzei.

22.

Prin urmare, Curtea respinge solicitarea Guvernului privind radierea cererilor de pe rol în temeiul articolului 37 din Convenție și, prin urmare, va continua să examineze admisibilitatea și fondul cauzelor.

III.

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR.1 LA CONVENȚIE

23.

Reclamanții s-au plîns de neexecutarea hotărîrilor judecătorești din 27 februarie 2008 și, respectiv, din 6 mai 2008 prin care au fost asigurați cu spațiu locativ. Prevederile relevante ale articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, dispun după cum urmează:

Articolul 6

„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil (...) în termen rezonabil, de către o instanță (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor și obligațiunilor sale cu caracter civil.”

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional (...)”

A.

Admisibilitatea

24.

Curtea constată că cererile nu sînt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. În continuare, Curtea menționează că aceasta nu sînt inadmisibile din orice alte motive. Prin urmare, cererile trebuie să fie declarate admisibile.

B.

În fond

25.

Guvernul a menționat că reclamanții s-au pensionat din organele poliției și, din aceste considerente, nu mai dețin dreptul de a obține o locuință socială.

26.

Reclamanții nu au fost de acord.

27.

În privința dlui Morari, Curtea constată că în conformitate cu Codul cu privire la locuințe, persoana ce deține dreptul asupra unei locuințe sociale nu poate pierde acest drept după ce s-a pensionat de la locul de muncă (a se vedea punctul 13 de mai sus și

Parasca c. Republicii Moldova

, nr. 17986/09, 10 februarie 2015). În privința dlui Spiridonov, Curtea notează că el era deja pensionat cînd instanța națională i-a acordat locuință socială, la data de 6 mai 2008. Mai mult ca atît, Curții nu i-au fost prezentate careva dovezi că hotărîrile pronunțate în favoarea reclamanților au fost anulate în vreun fel. Ambele hotărîri nu sînt executate pînă în prezent.

28.

Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și ale articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție în cazuri ce ridică probleme similare cu cea din prezenta cauză (a se vedea

Prodan

, citată mai sus, §§ 56 și 62 ); și

Olaru și alții

, citată mai sus, § 41).

29.

Examinînd toate materialele prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a invocat niciun argument capabil să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea constată că în cazurile date, neexecutarea hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților constituie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenției și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

IV.

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 13 COROBORAT CU ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIE

30.

Dl Morari a invocat de asemenea, lipsa unui recurs efectiv în legătură cu plîngerea sa formulată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu încălcarea articolului 13 din Convenție, care prevede:

Articolul 13

” Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.”

31.

Curtea observă că pretențiile reclamantului privind neexecutarea hotărîrii judecătorești pronunțate în favoarea, prin care au fost încălcate drepturile sale garantate de articolul 6 din Convenție au fost, fără îndoială, credibile (a se vedea punctul 29 de mai sus). Prin urmare, reclamantul avea dreptul la un recurs efectiv în sensul articolului 13 din Convenție.

32.

De asemenea, Curtea constată că, urmare a adoptării hotărîrii pilot în cauza

Olaru și alții

(citată mai sus), a fost instituit un remediu pentru a examina plîngerile privind durata excesivă a procedurilor și neexecutarea hotărîrilor judecătorești definitive în anul 2011, în temeiul Legii nr. 87 (a se vedea paragraful 14 de mai sus). Cu toate acestea, cererea în cazul prezent cu privire la acordarea locuinței sociale, a fost depusă înainte de adoptarea hotărîrii pilot și reclamantul a fost scutit de epuizarea căilor de atac create ulterior (a se vedea

Olaru și alții

, citată mai sus, § 61). Prin urmare, Curtea va examina doar faptul dacă un astfel de recurs a fost disponibil reclamantului înainte de adoptarea Legii nr. 87, la 1 iulie 2011.

33.

Curtea menționează că hotărîrea pronunțată în favoarea reclamantului nu a fost executată mai mult de trei ani după ce a fost adoptată și înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 87. Debitor în acest caz a fost o autoritate locală.

34.

Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 13 din Convenție împotriva Republicii Moldova, în cauze privind neexecutarea sau executarea tardivă a unei hotărîri judecătorești definitive pînă la intrarea în vigoare a Legii nr. 87 (

Botnari c. Republicii Moldova

, nr. 19981/02, § 26, 19 iunie 2007;

Olaru și alții

, sus menționat, § 58;

Burea și alții c. Moldovei

, nr. 55349/07, 16968/09, 19750/09, 32645/09, 39377/09, 13 decembrie 2011;

Chirica c. Republicii Moldova

, nr. 50905/08, § 41, 22 iulie 2014).

35.

Din motive similare, Curtea constată că a avut loc o încălcare a articolului 13 coroborat cu articolul 6 § 1 din Convenție și în prezenta cauză.

V.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE

36.

Articolul 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”

A.

Prejudiciul material

37.

Dl Morari a pretins suma de 100000 EUR cu titlu de prejudiciu material. El a prezentat contracte de locațiune a unei locuințe de alternativă din aprilie 2008 pînă în prezent pentru suma totală de 10493 de EUR și o scrisoare de la o agenție imobiliară care confirmă costul mediu de piață al unui apartament de trei camere, variind între 42500 EUR și 45200 EUR.

38.

Dl Spiridonov a pretins suma de 55000 EUR cu titlu de prejudiciu material, argumentînd că acesta era prețul unui apartament în Chișinău, la momentul depunerii plîngerii.

39.

Guvernul a contestat cererea reclamanților susținînd că, potrivit hotărîrilor pronunțate în favoarea lor, Consiliul municipal a fost obligat doar să asigure reclamanților spațiu locativ alternativ în locațiune, dar nu să le transfere în proprietatea lor. Mai mult ca atît, reclamanții nu au prezentat careva dovezi privind prejudiciul material suportat ca urmare a neexecutării hotărîrilor judecătoști definitive.

40.

Curtea menționează că, conform hotărîrilor definitive din 27 februarie 2008 și din 6 mai 2008, Consiliul municipal a fost obligat să asigure reclamanților spațiu locativ alternativ în locațiune. Prin urmare, pretențiile reclamanților privind achitarea valorii unui apartament, nu au un temei legal și trebuie să fie respinse (a se vedea, de asemenea,

Panov c. Moldovei

, nr. 37811/04, § 28, 13 iulie 2010).

41.

Cu toate acestea, Curtea consideră că este rezonabil să acorde dlui Morari suma de 10493 EUR cu titlu de compensare a costurilor care le-a suportat pentru chirie începînd cu aprilie 2008 pînă în prezent. Avînd în vedere că dl Spiridonov nu a justificat existența unor asemenea cheltuieli, Curtea nu va acorda vreo compensație în acest sens.

B.

Prejudiciul moral

42.

Dl Morari a solicitat suma de 80000 EUR, iar dl Spiridonov a solicitat suma de 50000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

43.

Guvernul a considerat că această sumă este excesivă.

44.

Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi suferit un prejudiciu

moral ca urmare a încălcărilor constatate.

Totuși, sumele pretinse sînt excesive. Apreciind în mod echitabil, Curtea acordă fiecărui reclamant suma de 3600

EUR

cu titlu de prejudiciu moral.

C.

Costuri și cheltuieli

45.

Dl Morari nu a pretins careva sume. Dl Spiridonov a pretins suma de 2000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli suportate în fața Curții.

46.

Guvernul a reiterat poziția sa privind prejudiciul material și moral.

47.

Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor și cheltuielilor sale decît dacă se va constata că au fost efectiv și în mod necesar suportate și erau rezonabile în cuantum. În prezenta cauză, avînd în vedere documentele aflate la dispoziția sa și criteriile enunțate mai sus, Curtea consideră că este rezonabil să acorde dlui Spiridonov suma de 100 EUR, pentru acoperirea cheltuielilor de procedură în fața Curții.

D.

Penalități

48.

Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Conexează cererile

;

2.

Respinge

solicitarea Guvernului de radiere a cererilor de pe rol;

3.

Declară

cererile admisibile

;

4.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție

;

5.

Hotărăște

că în cazul nr. 4771/09 a avut loc încălcarea articolului 13 din Convenție;

6.

Hotărăște

a)

că Statul pîrît trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni

, u

rmătoarele sume, care vor fi convertite în lei moldoveneti conform ratei de schimb aplicabile la data plății:

(i)

dlui Morari 10493 EUR (zece mii patru sute nouăzeci și trei euro)

plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material;

(ii)

fiecărui reclamant 3600 EUR (trei mii șase sute euro)

plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

(iii)

dlui Spiridonov 100 EUR (o sută euro)

plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de impozit de la reclamant, pentru costuri și cheltuieli;

(b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus pînă la efectuarea plății, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade, plus trei procente;

7.

Respinge

restul pretențiilor cu privire la reparația echitabilă.

Redactată în limba engleză

și notificată în scris la

7 iulie 2015,

în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Marialena Tsirli

KristinaPardalos

Grefier adjunct

Președinte