Morari și Spiridonov împotriva Republicii Moldova

A treia secțiune CAUZĂ DE MORARI ȘI SPIRIDONOV REPUBLICA DE MOLDOVA (Aplicații nr. 4771/09 și 7170/09) HOTĂRÂREA Strasburg 7 iulie 2015 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Morari și Spiridonov c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca comitet compus din: Kristina Pardalos, președinte, Valeriu Grițco, Branko Lubarda, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, care a deliberat în privat la 16 iunie 2015, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut în două cereri (n. 4771/09 și n. 7170/09) împotriva Republicii Moldova depuse la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți moldoveni, dl Victor Morari și dl Oleg Spiridonov (n. 12 noiembrie 2008 și, respectiv, 10 ianuarie 2009. Dl Spiridonov a fost reprezentat de dl A. Bîzgu, avocat care practică în Chișinău.

Guvernul moldovenesc („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Apostol. Reclamanții se plângeau de nerespectarea hotărârilor în favoarea lor. Se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Dl Morari se bazează, de asemenea, pe art. 13 din Convenție. La 4 iunie 2013, cererile au fost comunicate guvernului după adoptarea hotărârii pilot în cazul Olaru și alții Olaru și alții c. Moldova , nos. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009 . FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții s-au născut în 1969 și, respectiv, 1965 și trăiesc în Chișinău. Cererea nr. 4771/09 Reclamantul a fost ofițer de poliție din 1991 până în 2012, când s-a retras.

La 27 februarie 2008, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat o hotărâre care impune municipalității Chișinău să furnizeze locuințe sociale lui și familiei sale. Curtea a concluzionat că reclamantul avea dreptul la locuințe sociale în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Legea forțelor de poliție. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Supremă de Justiție la 11 iunie 2008 și a devenit finală în aceeași zi. Procedura de executare a fost instituită la 10 aprilie 2008. Între 2008 și 2012, el a depus numeroase plângeri cu privire la neîndeplinirea hotărârii în favoarea sa. Hotărârea din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Chișinău nu a fost pusă în aplicare până în prezent. Cererea nr. 7170/09 Reclamantul a fost ofițer de poliție din 1988 până în 2005, atunci când s-a retras.

10. La 6 mai 2008, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat o hotărâre care impune municipalității Chișinău să furnizeze locuințe sociale lui și familiei sale. Curtea a remarcat că reclamantul s-a retras din forța de poliție în 2005 și a concluzionat că avea dreptul la locuințe sociale în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Legea forțelor de Poliție. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Supremă de Justiție la 23 Iulie 2008 și a devenit finală în aceeași zi. 11. Procedura de executare a fost instituită la 16 iunie 2008 Hotărârea din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău nu a fost pusă în aplicare până în prezent. În conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Legea nr. 416 privind forțele de poliție, în vigoare la momentul material, ofițerii de poliție trebuie să fie asigurați locuințe de către autoritățile administrative locale după trei ani de muncă.

13. În conformitate cu art. 35 p. 3 din Codul locuințelor, adoptat în temeiul Legii nr. 2718 din 3 iunie 1983, dreptul la locuințe sociale se menține după pensionare. În conformitate cu art. 36 p. 3 din Codul de locuințe, dreptul la locuințe sociale se retrage, în cazul în care dreptul a fost achiziționat la locul de muncă, după ce persoana a încetat ocuparea forței de muncă cu instituția relevantă, cu excepția situațiilor prevăzute în art. 3 din Codul de locuințe.

14. Legea nr. 87, care a creat un nou remediu pentru soluționarea plângerilor privind o lungime necorespunzătoare a procedurilor și neexecuția hotărârilor finale ale instanței, a intrat în vigoare la 1 iulie 2011. La 15 mai 2014, Guvernul a prezentat declarații unilaterale care solicită Curții să încheie cererile în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și în ceea ce privește aplicarea nr. 4771/09, de asemenea, în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 13 din Convenție. Guvernul a atras atenția Curții asupra faptului că, după pensionarea de la forța de poliție, reclamanții nu mai aveau dreptul la locuințe sociale.

Ei au propus să plătească dl Morari 3.500 euro (EUR) și dl Spiridonov 3.000 EUR, în ceea ce privește pecuniarul, neîntregul Prin scrisoarea din 3 iulie 2014, dl Morari nu era de acord cu declarația unilaterală și s-a opunet la eliminarea cererii sale din lista de cazuri a Curții. El a considerat că hotărârea în favoarea sa este valabilă și, prin urmare, exercițială și că are dreptul să primească o compensație mai mare și a solicitat Curții să continue examinarea cererii. El a solicitat, de asemenea, 100 000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material (apromiterea de contracte de închiriere și informații privind valoarea unui apartament) și 80.000 EUR în ceea ce privește daunele nepecuniare. 18. Prin scrisoarea din 8 iulie 2014 dl Spiridonov nu este de acord cu declarația unilaterală și s-a opus eliberării cererii sale din lista de cauze a Curții.

El a considerat că hotărârea în favoarea sa este valabilă și, prin urmare, exercițială și că are dreptul să primească o sumă mai mare de compensație și a solicitat Curtea să continue examinarea cererii și a solicitat, de asemenea, 55.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material, 50 000 EUR în ceea ce privește daunele nepecuniare și 2.000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 19. Curtea remarcă că, în anumite circumstanțe, ar putea fi oportun să se încheie o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale ale guvernului contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

Cu toate acestea, aceasta va depinde de anumite circumstanțe dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu impune Curții să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (ediție preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003 VI; și Melnic c. Moldova , nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006). 20. Curtea reiterează principiul stabilit în fostul rege al Greciei și alții c. Grecia ([GC] (justă satisfacție), nr. 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002) conform căreia o hotărâre în care aceasta constată că încălcarea impune statului interesat o obligație juridică de a pune capăt încălcării și de a face reparații pentru consecințele sale în așa fel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare.

același principiu a fost mai târziu reiterat în cauza principală moldovenească privind neexecuția hotărârilor finale (a se vedea Prodan v. Moldova , nr. 49806/99, § 70, CEDO 2004 III (extracte) . Curtea este de părere că acest principiu se aplică și în cazurile actuale, în care un guvern încearcă să obțină decizii de grevă prin intermediul declarațiilor unilaterale (Decev v. Moldova (n. 2) , nr. 7365/05, § 18, 24 februarie 2009). 21. După ce a studiat termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului, Curtea consideră, în circumstanțele specifice ale cazurilor prezente și, în special, că sumele de compensare propuse sunt substanțial mai mici decât suma pe care Curtea ar fi acordat-o în cazuri similare, că declarațiile unilaterale nu constituie o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în convenție și în protocolele sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cazurilor.

22. Astfel, Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina cererile în temeiul articolului 37 din Convenție și va continua, în consecință, examinarea admisibilității și a meritelor cauzelor. III. VIOLAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚII ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI Nr. 1 LA CONVENȚIE 23. Reclamanții s-au plâns de faptul că nu s-a aplicat pe deplin hotărârea din 27 februarie 2008 și, respectiv, din 6 mai 2008, care le furnizează locuințe sociale. Dispozițiile relevante de la art. 6 § 1 din Convenție și de la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție se citesc după cum urmează: art. 6 „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „1.

Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu va fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional...” Admisibilitate 24. Curtea constată că cererile nu sunt, în mod evident, nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, și că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Guvernul a remarcat că reclamanții s-au retras din forța de poliție și, din acest motiv, nu mai aveau dreptul la locuințe sociale.

26. Reclamanții nu sunt de acord cu dl Morari, Curtea constată că, în temeiul Codului locuințelor sociale, o persoană care are dreptul la locuințe sociale nu pierde acest drept după retragere (a se vedea punctul 13 de mai sus și Parasca v. Moldova, 17986/09, 10 februarie 2015). În ceea ce privește dl Spiridonov, Curtea remarcă că el a fost deja pensionat atunci când instanța internă i-a furnizat locuințe sociale la 6 mai 2008. În plus, Curtea nu a fost prezentată cu dovada că hotărârile în favoarea reclamanților au fost invalidate în niciun fel. Ambele hotărâri nu sunt aplicate până în prezent.

28. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Prodan , citat mai sus § § 56 și 62); și Olaru și alții, citate mai sus § 41). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste cazuri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazurile instantanee, nerespectarea hotărârilor în favoarea reclamanților constituie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

IV. VIOLAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 13 ÎN CONJUNCȚIE CU ARTICOLUL 6 § 1 din CONVENȚIUNEA 30. În plus, dl Morari s-a plâns că nu are căi de recurs efective în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, în încălcarea articolului 13 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 31. Curtea observă că plângerile reclamantului în sensul că refuzul de aplicare a hotărârii în favoarea sa a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 6 au fost fără îndoială argumentabile (a se vedea punctul 29 de mai sus).

Prin urmare, reclamantul a avut dreptul la o soluție eficace în sensul articolului 13. 32. Curtea constată, de asemenea, că, după hotărârea pilotă din Olaru și alții (citată mai sus), s-a instituit în 2011 o cale de soluționare a plângerilor privind o lungime necorespunzătoare a procedurilor și neexecuția hotărârilor finale ale instanței în temeiul Legii nr. 87 (a se vedea punctul 14 de mai sus). Cu toate acestea, prezentul caz de locuință socială a fost prezentat înainte de adoptarea hotărârii pilot și reclamantul a fost scutit de a obține remediile create ulterior (a se vedea În consecință, Curtea va examina dacă o astfel de soluție a fost disponibilă reclamantului înainte de promulgarea Legii nr. 87 la 1 iulie 2011. 33. Curtea constată că hotărârea în favoarea reclamantului nu a fost executată decât până la mai mult de trei ani după ce a fost adoptată și înainte de promulgarea Legii nr. 87. Debitorul în acest caz a fost o autoritate locală.

34. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 13 din Convenția împotriva Moldovei în cazurile de neexecuție sau întârziere a executării unei hotărâri finale înainte de promulgarea Legii nr. 87 (Botnari c. Moldova , nr. 19981/02, § 26, 19 iunie 2007; Olaru și alții, citate mai sus, § 58; Burea și alții c. Moldova , nr. 55349/07, 16968/09, 19750/09, 32645/09, 39377/09, 13 decembrie 2011; Chirica Republica Moldova , nr. 50905/08, § 41, 22 iulie 2014). 35. Din motive similare, Curtea constată că s-a constatat o încălcare a art. 13 luată împreună cu art. 6 § 1 din Convenție în acest caz.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 36. art. 41 din Convenția prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înălțimei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudiciu material 37. Dl Morari a solicitat 100 000 de euro (EUR) în ceea ce privește daunele pecuniare. El a depus contracte de închiriere pentru cazare alternativă din aprilie 2008 pentru a prezenta pentru suma totală de 10.493 EUR și o scrisoare dintr-o agenție imobiliară care confirmă costul mediu de piață al unui apartament de trei camere cuprinzând între 42.500 EUR și 45.200 EUR.

38. Dl Spiridonov a solicitat 55.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material, susținând că acesta era prețul unui apartament din Chișinău la momentul cererii sale. 39. Guvernul a contestat afirmația reclamanților susținând că, potrivit hotărârilor în favoarea lor, municipalitatea a fost ordonată să închiriere doar cazare alternativă reclamanților, dar nu să-l transfere în proprietatea lor. În plus, reclamanții nu au prezentat nicio dovadă de orice prejudiciu material suportate ca urmare a neexecutării hotărârilor finale. 40. Curtea remarcă că, în temeiul hotărârilor finale din 27 februarie 2008 și din 6 mai 2008, municipalitatea a fost ordonată să închiriere reclamanților cazare alternativă.

Prin urmare, reclamanții susțin că este plătită valoarea unui apartament nu au o bază juridică și ar trebui respinsă (a se vedea, de asemenea, Panov c. Moldova , nr. 37811/04, § 28, 13 iulie 2010). 41. Cu toate acestea, consideră că este rezonabil să se acorde domnului Morari 10,493 EUR pentru a-l compensa pentru costurile pe care le-a suportat cazare alternativă din aprilie 2008 să le prezinte. Întrucât dl Spiridonov nu a justificat astfel de costuri pentru cazare alternativă, Curtea nu va face nicio atribuire sub acest cap. Prejudiciu moral 42. Dl Morari a solicitat 80.000 EUR și dl Spiridonov a solicitat EUR 43. Guvernul a considerat că sumele reclamate erau excesive. 44. Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi fost cauzate o anumită suferință în funcție de încălcările constatate mai sus.

Cu toate acestea, sumele reclamate sunt excesive. Dl Spiridonov a solicitat 2 000 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 46. Guvernul a reiterat poziția lor în ceea ce privește prejudiciu material și nepecuniare. 47. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea dlui Spiridonov a sumei de 100 EUR care acoperă costurile pentru procedura în fața Curții.

Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, se alătură cererilor; respinge cererea guvernului de a elimina cererile din lista cazurilor; declara cererile admisibile; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține că, în cazul nr. 4771/09, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține (a) că statul contestat trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele următoare, care urmează să fie convertite în lei moldoveni la rata aplicabilă la data decontare: (i) dl Morari 10,493 EUR ( zece mii patru sute nouăzeci și treizeci și trei de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material; (ii) pentru fiecare solicitant 3,600 EUR (3 mii șase sute euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește daunele nepecuniare; (iii) pentru dl Spiridonov 100 EUR (o sută de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; Rezultatul cererii de satisfacție a reclamantului.

Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 7 iulie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Kristina Pardalos Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

CASE OF

MORARI AND SPIRIDONOV

v.

THE REPUBLIC OF MOLDOVA

(Applications nos. 4771/09 and 7170/09) JUDGMENT STRASBOURG 7 July 2015 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Morari and Spiridonov v. the Republic of Moldova, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a committee composed of: Kristina Pardalos, President, Valeriu Grițco, Branko Lubarda, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 16 June 2015, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5. The applicants were born in 1969 and 1965 respectively and live in Chișinău. A. Application no. 4771/09

RELEVANT DOMESTIC LAW

12. Pursuant to Article 35 (1) of Law no. 416 on Police Forces, in force at the material time, police officers must be provided with housing by the local administrative authorities after three years of employment.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

15. The Court finds that, given their common factual and legal background, it is appropriate to join the present applications and examine them in a single judgment. II. THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT THE APPLICATIONS UNDER ARTICLE 37 OF THE CONVENTION

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

36. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Pecuniary damage