2ra-1399/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei debitoriale

prima instanţă: N. Costin dosarul nr.2ra-1399/14 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, T. Pelin ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Leşan Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Leşan Iurie către Consiliul mun. Chişinău privind achitarea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei debitoare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014, prin care s-a admis apelul declarat de Consiliul mun.

Chişinău, s-a casat hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27 septembrie 2013, prin care s-a admis integral cererea de chemare în judecată şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea lui Leşan Iurie împotriva Consiliului mun. Chişinău cu privire la achitarea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei debitoare, c o n s t a t ă: La data de 20.04.2013, reclamantul Leşan Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău şi Consiliul municipal Chişinău cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat de debitor în sumă de 35000 lei lunar, începînd cu luna ianuarie 2012 până la executarea obligaţiei debitoriale stabilite prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10.11.2008.

În motivarea cererii reclamantul a menţionat că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10.11.2008, Primăria mun. Chişinău şi Consiliul municipal Chişinău au fost obligate de a acorda spaţiu locativ în conformitate cu normele legislaţiei în vigoare. Ulterior, la 25.02.2009, Oficiul de executare Centru a Departamentului de executare a Ministerului Justiţiei a intentat procedura de executare a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 10.11.2008. Astfel, de către executorul judecătoresc Victoria Eremia a fost emisă încheierea nr. 12-689/09 privind primirea spre executare a documentului executoriu, intentarea şi stabilirea termenului pentru executare benevolă, aceasta fiind expediat în adresa Primăriei municipiului Chişinău, tot la 25.02.2009.

De asemenea, în acţiunea sa reclamantul invocă că s-a adresat de nenumărate ori pîrîtului pentru a soluţiona problema executării hotărârii prin 1 intentarea de către debitor a acţiunii de schimbare a formei de executare însă pîrîtul a ignorat cerinţele reclamantului. Susţine reclamantul că lipsa spaţiului locativ 1-a determinat să închirieze spaţiu în Chişinău până în prezent iar prin acţiunile sale de neexecutare a hotărârii, pîrîtul îi cauzează prejudicii materiale suportate pentru plata chiriei, menţionînd de asemenea că subiectul asigurării cu spaţiu locativ este unul neconsumat, iar pînă în prezent pîrîtul nu întreprinde careva acţiuni în scopul executării hotărârii judecătoreşti. Solicită reclamantul încasarea prejudiciului material cauzat de debitor în sumă de 3500 lei lunar începând cu luna ianuarie 2012 până la executarea obligaţiei debitoriale stabilite prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10.11.2008.

Prin cererea de concretizare a acţiunii reclamantul Leşan Iurie a solicitat încasarea de la pârât în calitate de debitor prejudiciul material în mărime de 35000 lei, reieşind din faptul rezilierii la 01 noiembrie 2012 a contractului de locaţiune nr. 276 încheiat la 06 februarie 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27 septembrie 2013 s-a încasat de la Consiliul municipal Chişinău în folosul lui Leşan Iurie prejudiciul material în mărime de 35000 lei de cheltuieli pentru locaţiune în perioada 01.01.2012 - 30.11.2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de de Consiliul mun. Chişinău, s-a casat hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27 septembrie 2013 prin care s-a admis integral cererea de chemare în judecată şi s-a emis o nouă hotărâre prin care a respins ca neîntemeiată acţiunea lui Leşan Iurie împotriva Consiliului mun.

Chişinău cu privire la achitarea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei debitoare. La 21 februarie 2014, Leşan Iurie a declarat recurs, în termen legal, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014 şi menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol nr. 2-522/13 din 27 septembrie 2013. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău, considerînd că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin. Recurentul indică faptul că potrivit art. 130 în coroborare cu art. 239 CPC hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată, care trebuie să conţină argumentele pe care se întemeiază concluziile instanţei la respingerea unor probe şi legile, temeiurile de drept care au stat la emiterea hotărârii.

Conform art. 241 alin. (5) CPC în motivarea hotărârii se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Astfel în motivarea hotărârii nu sunt indicate temeiuri de drept precum şi concluziile motivate ale instanţei în respingerea cerinţei. 2 Recurentul de asemenea menţionează faptul că completul instanţei de apel a motivat în decizie că Leşan Iurie urmează să se adreseze debitorului expres prevăzut de lege şi anume Ministerului Finanţelor.

Potrivit art. 1 alin (1) a Codul de Executare al Republicii Moldova, procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare, în modul stabilit de lege, astfel Ministerul Finanţelor (Ministerul Justiţiei) nu poate să aibă calitatea procesuală de debitor. Recurentul de asemenea menţionează că legea materială invocată în prezenta speţă nu impune drept condiţie existenţa unei obligaţii pecuniare pentru care creditorul poate să pretindă de la debitor recuperarea prejudiciului cauzat prin nerespectarea obligaţiei. Revenind la temeiurile în baza cărora a fost înaintată cererea de chemare în judecată şi anume prevederile art. art. 512, 514, 572 şi 602 din Codul Civil, constat că acestea nu au fost aplicate precum nici nu sunt expuse argumentele respingerii acestor prevederi.

Potrivit materialelor cauzei şi probelor materiale anexate consideră recurentul că prima instanţă obiectiv, complet şi întemeiat a constatat existenţa raportului obligaţional cu Consiliul municipal Chişinău, potrivit căruia conform hotărîrii judecătoreşti ultimii au obligaţia de a se asigura cu spaţiu locativ. În acest sens este necesar de reţinut că în litigiile civile examinate în temeiul Legii nr.87 din 21.04.2011, în privinţa cărora deja există hotărâri definitive şi irevocabile, statul Republica Moldova a fost obligat să achite prejudicii materiale pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti de asigurare cu spaţiu locativ pentru care reclamanţii au suportat prejudicii materiale reflectate prin plata chiriei cum ar fi chiar decizia CSJ nr. 2ra-3137/13 din 16.10.2013.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Leşan Iurie este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul Leşan Iurie în cererea de recurs că hotărîrea judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi 3 reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Leşan Iurie, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Leşan Iurie, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4