- Dosarul nr.
- 3ra-376/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 26 martie 2014
- Părțile
- Gaşiţoi Violeta vs Primăria mun. Chişinău, Direcţia Generală Economie Reforme şi Relaţii Patrimoniale a Consiliului mun. Chişinău
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-376/14 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: N. Mazur dosarul nr: 3ra-376/14 instanţa de apel:N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 26 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primăria mun. Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Violetei Gaşiţoi împotriva Primăriei mun. Chişinău privind obligarea acordării răspunsului, constatarea expedierii răspunsului cu întârziere, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Primăria mun.
Chişinău, menţinută hotărârea Judecătoriei Centru din 30 mai 2013 constată: La 08 aprilie 2013 Violeta Gaşiţoi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău privire la obligarea acordării răspunsului la cererea din 04 februarie 2013, constatarea expedierii răspunsului cu întârziere la cererea respectivă, încasarea prejudiciului moral în sumă de 3000 lei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la 04 februarie 2013, a expediat în baza Legii cu privire la accesul liber la informaţie o cerere către Primăria mun. Chişinău prin care a fost solicitat să-i fie furnizată o informaţie unde să fie indicat conform cărei liste formaţiile artistice şi asociaţii, enumerate închiriază birouri în sediul din str. Bucureşti, 68 mun.
Chişinău şi care din acestea deţin contracte de locaţiune cu titlu gratuit şi care din acestea deţin contract de locaţiune contra plată, iar cei care deţin locaţiunea să fie indicată suma pentru un 1 m.p., pe care le achită conform contractului şi ce sumă prevede decizia Consiliului Municipal în legătură cu fiecare organizaţie, formaţie. Menţionează că conform Legii cu privire la accesul liber la informaţie Primăria mun. Chişinău era obligată să răspundă în 15 zile, pe când răspunsul solicitat a fost expediat cu expirarea termenului, adică la 29 martie 2013. Indică că prin răspunsul Primăriei mun. Chişinău nr. 06-08/141 din 28 martie 2013, a fost refuzată furnizarea informaţiei indicând că informaţia solicitată poartă un caracter confidenţial şi nu poate fi furnizată.
1 Reclamanta contestă aceste afirmaţii, deoarece consideră că această informaţie nu poartă nici un caracter confidenţial, iar conform legii bunurile proprietatea statului pot fi date în locaţiune prin licitaţie, concurs iar decizia consiliului municipal în acest sens trebuie să fie publice. Totodată, reclamanta declară că dânsa a avut un contract încheiat cu Asociaţia Obştească „Tineri şi Liberi” pentru efectuarea unui studiu pe ţară prin care să se reflecte transparenţa activităţii autorităţilor publice locale şi care sunt criteriile de dare în locaţiune a spaţiilor publice. Astfel, toate autorităţile publice locale a acordat acest răspuns, cu excepţia Primăriei mun. Chişinău, care a conchis că această informaţie poartă un caracter confidenţial.
Menţionează că a rămas frustrată de faptul că nu a putut primi răspunsul din partea pârâtului, deoarece s-a aflat în imposibilitate de a-şi finisa raportul în termen şi nu ştia cum să se justifice faţă de părţile contractante care trebuiau să achite munca ei. În temeiul acestor circumstanţe, reclamanta susţine că a fost nevoită să se adreseze în instanţa de judecată şi să-şi apere interesele în instanţa de judecată. Astfel, Violeta Gaşiţoi consideră că Primăria mun. Chişinău a încălcat Legea cu privire la accesul liber la informaţie prin refuzul său de a furniza răspuns la întrebarea adresată, iar răspunsul expediat a fost acordat cu încălcarea termenului prevăzut de lege, fapt care a provocat imposibilitatea de a finaliza raportul conform contractului, în termenul stabilit.
Solicită Violeta Gaşiţoi, obligarea Primăriei mun. Chişinău şi anume Direcţia Generală Economie, Reforme şi Relaţii Patrimoniale să acorde răspuns la cererea sa înaintată la 04 februarie 2013. De asemenea cere şi constatarea faptului că pârâtul a expediat răspunsul cu încălcarea termenului prevăzut de lege, repararea din contul Primăriei mun. Chişinău a prejudiciului moral în mărime de 3000 lei pentru suferinţele cauzate şi încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 mai 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă obligarea Primăria mun. Chişinău, Direcţiei Generală Economie Reforme şi Relaţii Patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău să acorde răspuns la toate solicitările din cererea reclamantei din 04.02.2013, constatarea faptului că pârâtul a expediat răspuns la solicitarea reclamantei cu încălcarea termenului prevăzut de lege, încasarea de la Primăria mun.
Chişinău, Direcţia Generală Economie Reforme şi Relaţii Patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău, în mod solidar, în beneficiul Violetei Gaşiţoi a prejudiciul moral în mărime de 1000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Primăria mun. Chişinău şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 28 ianuarie 2014, Primăria mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea înaintată de Violeta Gaşiţoi.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată şi pasibilă de casat,deoarece fiind menţinută hotărârea primei instanţe a fost ignorate prevederile art. 6 (1) din Legea privind accesul la 2 informaţie nr. 982-XIV din 11 mai 2000 care prevede că informaţii oficiale sânt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate prelucrate, sistematizate şi /sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept.
Prin urmare, reieşind din dispoziţia legală a normei juridice menţionate, având în vedere faptul că, potrivit bazei de date a Direcţiei Generale Economie Reforme şi Relaţii Patrimoniale, din 41 de Formaţii şi Asociaţii solicitate de către intimat sau regăsit doar 21 şi faţă de aceste Formaţii şi Asociaţii, informaţia a fost furnizată solicitantului fără ai fi lezat careva drept. Menţionează recurentul că un alt moment la care urmează a fi atrasă atenţia este faptul că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au dat apreciere corectă unui element esenţial al acestui litigiu. La elaborarea răspunsului solicitat a participat nemijlocit şi intimata Violeta Gaşiţoi împreună cu responsabilul din partea Direcţiei generale economie reforme şi relaţii patrimoniale, dar pe motiv că trebuia perfectat un volum mare de informaţie, acest lucru a durat în timp, peste termenii prevăzuţi de art. 16 alin. (1) al Legii privind accesul la informaţie.
În realitate au fost elaborate două versiuni de răspuns unul expediat oficial şi altul analitic în care se conţineau date cu caracter personal, expedierea căruia fără acordul persoanelor interesate contravenea legislaţiei în vigoare. Astfel indică că intimata cunoştea despre situaţia reală şi nu putem vorbi despre o tergiversare neîntemeiată a furnizării informaţiei. De asemenea recurentul face referire şi la art. 15 alin. (4) al aceleiaşi Legi, care prevede că în cadrul satisfacerii cererii privind accesul la informaţie, furnizorii vor lua toate măsurile necesare pentru nedivulgarea informaţiilor cu acces limitat, pentru protecţia integrităţii informaţiilor şi excluderea accesului nesancţionat la ele.
În acest sens declară recurentul că dat fiind faptul că contractul de locaţiune este încheiat între două părţi, Consiliul municipal Chişinău pe de o parte şi diferiţi agenţi economici şi persoane fizice pe de altă parte se impunea necesitatea aflării păreri ambelor părţi referitor la informaţia cuprinsă în contract. Totodată, recurentul consideră necesar de a face refere şi la art.21 alin. (4) din Legea sus menţionată care prevede că, în cadrul soluţionării litigiilor privind accesul la informaţie, organele competente vor întreprinde măsuri pentru protejarea drepturilor tuturor persoanelor ale căror interese pot fi atinse prin divulgarea informaţiei, inclusiv se va asigura participarea acestora în cadrul procesului în calitate de terţă parte.
Relatează că o astfel de cerere Primăria mun. Chişinău a înaintat în cadrul procesului de judecată, însă prima instanţă nu a admis cererea. Afirmă recurentul că din conţinutul cererii solicitantului clar se înţelege, că obiectul în sine nu vizează informaţia oficială a furnizorului de informaţie, ci una analitică, de sinteză, iar în acest sens art. 20 alin. (3) din Legea privind accesul la informaţie presupune încheierea unui contract dintre solicitant şi furnizorul de informaţie. La 25 februarie 2014, intimata Violeta Gaşiţoi a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Primăria mun. Chişinău, prin intermediul căruia şi-a exprimat dezacordul cu recursul declarat, solicitând respingerea acestuia ca fiind depus tardiv şi neîntemeiat.
3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 26 noiembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 720 (f. d. 69), iar recurentul susţine că a recepţionat copia deciziei integrale la 03 decembrie 2013. Alte date la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 28 ianuarie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Primăria mun. Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Primăria mun.
Chişinău, asemenea aspecte nu se regăsesc. 4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Primăria mun. Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Primăria mun. Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5