3ra-1175/14 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1175/14 : Instanţa de fond judecătoria Grigoriopol mun. Chişinău (judecător: N. Costin) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători: A. Panov, L. Popova, M. Moraru)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Galina Stratulat Judecători: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primarul general al mun. Chişinău împotriva deciziei din data de 18 iunie 2014 a Curții de Apel Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului general al mun. Chişinău privind anularea actului administrativ, c o n s t a t ă : La data de 12 martie 2014 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului General al municipiului Chişinău privind anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin dispoziţia Primarului General al municipiului Chişinău nr. 1053-d din 14.12.2013 s-a dispus transmiterea tehnicii de calcul de la balanţa Consiliului municipal Chişinău la balanţa Procuraturii municipale Chişinău. Ca urmare a controlului efectuat, sub aspectul legalităţii dispoziţiei date, s-a constatat că actul administrativ este emis cu depăşirea competenţei stabilite de lege. La data de 28.01.2014 reclamantul a expediat notificarea nr. 1304/OT4-179 către pîrît, prin care a solicitat abrogarea actului emis. Prin răspunsul nr. 02- 119/627 din 13.02.2014, i s-a comunicat că au fost perfectate proiectele de decizie referitoare la transmiterea tehnicii de calcul şi incluse în ordinea de zi a şedinţei Consiliului mun.

Chişinău din 30.01.2014, dar la aprobarea ordinii de zi a şedinţei, chestiunea ce se referă la proiectele de decizii privind transmiterea tehnicii de calcul nu a acumulat numărul necesar de voturi. Consideră reclamantul că, dispoziţia este emisă cu depăşirea competenţei stabilite de lege. Potrivit art. 2 al Legii nr. 121 din 04.05.2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, administrarea proprietăţii publice reprezintă activitatea ce ţine de exercitarea şi modificarea dreptului de proprietate al statului şi/sau al unităţilor administrativ-teritoriale. Art. 14 alin. (2) lit. b) al Legii privind administraţia publică locală, prevede că, consiliul local administrează bunurile domeniului public şi ale celui privat ale statului (comunei), oraşului (municipiului).

Susţine reclamantul că temeiurile şi modul de transmitere a întreprinderilor, subdiviziunilor lor şi a unor obiecte aparte în cadrul unei autorităţi a administraţiei publice, precum şi din gestiunea unei autorităţi a administraţiei publice în gestiunea altei autorităţi a administraţiei publice sunt stabilite în Regulamentul cu privire la modul de transmitere a întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor de stat, a subdiviziunilor lor, clădirilor, edificiilor mijloacelor fixe şi altor active, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 688 din 09.10.1995. Potrivit pct. 3 al Regulamentului dat, temeiul pentru transmitere îl constituie decizia de transmitere adoptată de către autoritatea de administrare autorizată.

Reieşind din prevederile legale citate, doar Consiliul mun. Chişinău are competenţa de a decide asupra transmiterii tehnicii de calcul la balanţa Procuraturii mun. Chişinău. Solicită reclamantul anularea dispoziţiei nr. 1053-d din 14.12.2013. Prin hotărîrea din 24 martie 2014 a judecătoriei Grigoriopol, acţiunea a fost admisă integral cu anularea actului administrativ contestat. Prin decizia din data de 18 iunie 2014 a Curții de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de Primarul general al mun. Chişinău şi menţinută hotărîrea din 24 martie 2014 a judecătoriei Grigoriopol. La data de 24 iulie 2014 recurentul – reprezentant al Primarului general al mun. Chişinău – Cazacu Ana, a depus recurs împotriva deciziei din data de 18 iunie 2014 a Curții de Apel Chişinău.

În motivarea recursului s-a indicat că, decizia este neîntemeiată deoarece a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Consideră că dispoziţia contestată este legală deoarece, a fost emisă de către un organ competent, conform legislaţiei în vigoare şi cu respectarea procedurii stabilite. Astfel, la emiterea acestei dispoziţii nu a fost încălcat nici un temei menţionat supra, prevăzut de legea contenciosului administrativ. Indică recurentul că instanţele inferioare urmau să ţină cont de faptul că la emiterea dispoziţiei în cauză nu a fost încălcat nici un temei prevăzut de art. 26 al Legii contenciosului administrativ. Mai mult ca atît, instanţele de judecată nu au luat în consideraţie că prevederile Legii nr. 436 din 28.12.2006 specifică următoarele atribuţii precum că în calitatea sa de autoritate publică locală executivă, Primarul mun.

Chişinău exercită atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau încredinţate de consiliul local. Potrivit art. 29, lit. k) din Legea 436 din 28.12.2006, privind administraţia publică locală, primarul eliberează autorizaţii şi licenţe prevăzute de lege. Consideră că sunt neîntemeiate şi concluziile instanţei precum că primarul nu are atribuţii de a emite asemenea dispoziţii deoarece, conform prevederilor art. 32 din Legea 436 din 28.12.2006, întru exercitarea atribuţiilor sale, primarul emite dispoziţii cu caracter normativ şi individual. Astfel, primarul, conform atribuţiilor sale era în drept de a emite o asemenea dispoziţie. De asemenea, susţine recurentul că nu ţine de competenţa instanţei contencios administrativ de a se implica în oportunitatea actului administrativ, precum şi faptul că stabilirea cazurilor de excepţie constituie o prerogativă a Primarului General.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către reprezentantul Primarului general al mun. Chişinău – Cazacu Ana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul Primarului general al mun.

Chişinău – Cazacu Ana împotriva deciziei din data 18 iunie 2014 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală