2rc-217/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2rc-17/15 Judecător: S.Procopciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Tîrsînă Igor, în cauza privind derularea procesului de insolvabilitate a SRL „Rotmarcom”, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2014, prin care s-a dispus intrarea în procedura simplificată a falimentului, CONSTATĂ: La 09.12.2008, SRL „Rotmarcom” s-a adresat în insatanţă cu cerere introductivă prin care a asolicitat intentarea porcesului de insolvabilitate faţă de propria întreprindere, invocînd în calitate de temei incapacitatea de plată, Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 12 decembrie 2008, a fost admisă spre examinare cererea introductivă şi în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitoriale în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 al Legii insolvabilităţii (în vigoare la acel moment).

În calitate de administrator provizoriu a fost numită ÎI „Tamara Casian”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 15 ianuarie 2009, faţă de SRL „Rotmarcom” a fost intentat procesul de insolvabilitate şi în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a fost numit ÎI „Tamara Casian”. Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 07 mai 2010, a fost încetat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Rotmarcom”, fiind dispusă intentarea procedurii de lichidare faţă de debitor, cu desemnarea Tamarei Casian în calitate de lichidator.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 februarie 2014, a fost destituit lichidatorul Tamara Casian şi a fost nimită în această calitate ÎI „Odagiu Mariana”, care, în şedinţa de judecată a solicitat intentarea procedurii simplificate a falimentului faţă de SRL „Rotmarcom”, deoarece debitorul nu dispune de masă debitoare, iar creditorii nu şi-au expus opinia cu privire la procedura de insolvabilitate care urmează a fi desfăşurată. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2014, a fost dispusă intrarea debitorului în procedura simplificată a falimentului, dizolvarea SRL „Rotmarcom” şi desemnarea în calitate de lichidator a ÎI „Odagiu Mariana”. 1 În motivarea încheierii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 134 alin. (1) lit.b) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, indicînd că debitorul nu dispune de nici un bun în masa debitoare.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 19.02.2015, Tîrsînă Igor a contestat-o cu recurs, solicitînd repunerea în termen a recursului, admiterea recursului şi casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 12.06.2014. În motivarea recursului recurentul a invocat ilegalitatea încheierii recurate, ca fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. În speţă, recurentul a menţionat că, prin aplicarea eronată a dispoziţiilor Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 în procesul de lichidare a SRL „Rotmarcom”, a fost creată artificial o etapă nouă a procedurii de lichidare. Referitor la termenul de atac, a menţionat că la 12.02.2015 i-a fost comunicată încheierea Curţii de Apel Bălţi din 29.01.2015 privind încasarea remuneraţiei administratorului din contul său şi din conţinutul acestei încheieri a aflat despre încheierea din 12.06.2014.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele repunerii în termen sunt neîntemeiate iar recursul este depus în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea.

Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Potrivit art. 8 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Potrivit art. 134 alin. (6) din aceeaşi lege, hotărîrea de intentare a procedurii simplificate de faliment devine executorie din momentul pronunţării, dar poate fi contestată cu recurs.

Dispozitivul hotărîrii se publică în termen de 10 zile din data adoptării, conform art.7. În acest caz, prevederile art.35 alin.(2) şi (3) se aplică în modul corespunzător. După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Bălţi a emis încheierea de intrare a debitorului în procedura simplificată a falimentului, cu dizolvarea SRL „Rotmarcom” şi desemnarea în calitate de lichidator a ÎI „Odagiu Mariana” la 12.06.2014 (f.d. 81, vol. III). Cererea de recurs a fost depusă de către recurentul Tîrsînă Igor la 19.02.2015 (f.d. 170, vol. III). Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurentul a omis termenul de atac cu recurs. 2 Referitor la motivele de repunere în termen invocate de recurent, Colegiul reţine următoarele.

Potrivit art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Pornind de la prevederile normei legale ce reglementează repunerea în termen, instanţa de recurs reţine că această procedură este condiţionată de prezenţa motivelor întemeiate. La caz, necunoaşterea despre adoptarea încheierii recurate, nu poate fi reţinut ca motiv întemeiat de omitere a termenului de atac cu recurs. Or, dispozitivul încheierii în cauză, a fost publicat în Monitorul Oficial al RM nr. 238-246 din 15.08.2014 (f.d. 102, vol. III), ceea ce prezumă că a fost adus la cunoştinţa tuturor.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a încheierii judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate, iar recursul declarat de Tîrsînă Igor este depus în afara termenului de atac şi acesta urmează a fi respins ca tardiv. 3 Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Tîrsînă Igor. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2014, prin care s-a dispus intrarea în procedura simplificată a falimentului a SRL „Rotmarcom” cu dizolvarea ei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4