2rc-89/17 — intentarea procesului de insolvabilitate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- intentarea procesului de insolvabilitate
- Temei legal
- termenul de declarare a recursului împotriva încheierii
2rc-89/17 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: N. Chircu dosarul nr. 2rc-89/17
D E C I Z I E
08 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic
examinând recursul declarat de către Aurel Botnaru,
în cauza civilă la cererea introductivă a Societății cu răspundere limitată
„Rodals” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea
comercială „Dumsilprod” societate cu răspundere limitată,
împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 29 mai 2015, prin care a fost
admisă cererea lichidatorului Societății comerciale „Dumsilprod” societatea cu
răspundere limitată în procedura simplificată a falimentului, Ion Lașcu cu privire la
încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate,
c o n s t a t ă:
La data de 29 octombrie 2014, SRL „Rodals” a depus cerere introductivă cu
privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SC „Dumsilprod” SRL.
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 29 octombrie 2014 a fost admisă spre
examinare cererea introductivă depusă de către SRL „Rodals” cu privire la intentarea
procesului de insolvabilitate față de SC „Dumsilprod” SRL, iar pentru asigurarea
examinării juste și prompte a cererii, au fost aplicate măsuri de asigurare, fiind numit
în calitate de administrator provizoriu pe perioada de observație a debitorului SC
„Dumsilprod” SRL, ÎI „Lașcu Ion”.
Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 30 martie 2015 a fost constatată
insolvabilitatea debitorului SC „Dumsilprod” SRL, a fost intentată procedura
simplificată a falimentului și dizolvarea SC „Dumsilprod” SRL, a fost ridicat dreptul
de administrare al debitorului și a fost desemnat lichidatorul societății, Ion Lașcu, cu
atribuțiile în conformitate cu criteriile aprobate de prezenta lege.
La data de 30 martie 2015, lichidatorului Societății comerciale „Dumsilprod”
societatea cu răspundere limitată în procedura simplificată a falimentului, Ion Lașcu
a depus cerere cu privire la încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente procesului
de insolvabilitate.
În motivarea cererii a indicat că, în perioada de activitate în calitate de
administrator provizoriu, a aplicat toate măsurile de asigurare, a expediat toate
notificările respective, fiind întocmit în acest sens un raport, depus în instanța de
insolvabilitate.
1
Menționează că, în această perioadă, administratorul provizoriu a conlucrat cu
Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Ungheni și cu creditorii în vederea restabilirii
contabilității debitorului.
Susține că, luând în considerare coeficientul de multiplicitate minim și maxim
(4,00-8,00), remunerația administratorului provizoriu pentru perioada de observație a
debitorului de la 29 octombrie 2014 până la 30 martie 2015, fiind de 5 luni efectiv
lucrate și confirmate doсumentar, constituie suma între 33000 lei și 66000 lei, media
fiind de 49500 lei, iar cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu
urmează a fi stabilit de instanța de insolvabilitate în mărime fixă.
Afirmă că, în perioada de observație a debitorului, au fost suportate cheltuieli
de transport și cheltuieli poștale pentru notificare în sumă totală de 524,05 lei,
confirmate documentar prin factura de expediție seria WB nr. 1828541 din 05
noiembrie 2014 și bonurile fiscale de plată.
Relevă că, având în vedere faptul că, în patrimoniul debitorului nu există
bunuri, iar mijloacele bănești în sumă de 1500 lei din contul bancar al debitorului sunt
insuficiente pentru a se acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate, conform art.
32 alin. (2) din Legea insolvabilității, acestea urmează a fi suportate de membrii
organelor de conducere și asociați, în mod solidar, iar conform art. 247 din Legea
insolvabilității, administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive,
contabilii sunt membri ai organelor de conducere ale debitorului.
Solicită stabilirea renumerației administratorului provizoriu ÎI „Lașcu Ion”
pentru activitatea desfășurată la debitorul SRL „Dumsilprod” în perioada de
observație, fiind de 5 luni efectiv lucrate, în corespundere cu prevederile art. 25 alin.
(6) din Legea insolvabilității, aplicând coeficientul mediu de multiplicare, ceea ce
constituie 49500 lei, dispunerea recuperării cheltuielilor, suportate și confirmate
documentar, de administratorul provizoriu ÎI „Lașcu Ion” în activitatea sa, în perioada
de observație a debitorului, în sumă de 524,05 lei și dispunerea recuperării
cheltuielilor în mod solidar din contul debitorului SRL „Dumsilprod” și din contul
membrilor organelor de conducere ale debitorului: administratorului SRL
„Dumsilprod”, Nadejda Juravliova și contabilului-șef al SRL „Dumsilprod”, Aurel
Botnaru.
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 29 mai 2015 a fost admisă cererea
depusă de către lichidatorul SRL „Dumsilprod” în procedura simplificată a
falimentului, Ion Lașcu cu privire la încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente
procesului de insolvabilitate și a fost încasată în beneficiul lui Ion Lașcu în mod
solidar de la Nadejda Juravliova și Aurel Botnaru suma de 50024,05 lei.
La data de 05 ianuarie 2017, Aurel Botnaru a declarat recurs împotriva
încheierii instanței de insolvabilitate, solicitând repunerea în termen și admiterea
recursului, cu casarea încheierii contestate în partea ce ține de încasarea de la el în
mod solidar a sumei de 50024,05 lei.
În motivarea recursului a indicat că, încheierea instanței de insolvabilitate în
partea enunțată este ilegală, deoarece din anul 2012, el nu mai activează în calitate de
contabil în cadrul SRL „Dumsilprod”.
2
Menționează că, funcția de contabil nu poate fi considerată ca funcție de
conducere, aceste funcții fiind expres prevăzute de Statutul întreprinderii și Legea cu
privire la societățile cu răspundere limitată.
Consideră că, el nu are calitatea cerută de lege pentru răspundere materială,
inclusiv subsidiar, fapt confirmat și prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 25 mai
2016.
Afirmă că, instanța de insolvabilitate a examinat cererea lichidatorului SRL
„Dumsilprod” în procedura simplificată a falimentului, Ion Lașcu cu privire la
încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate în lipsa
sa, el nefiind citat în mod legal, astfel, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil,
garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale.
Susține că, a luat cunoștință cu încheierea instanței de insolvabilitate la data de
30 decembrie 2016.
Prin referința depusă la data de 31 ianuarie 2017 lichidatorul SRL
„Dumsilprod”, Ion Lașcu a solicitat respingerea recursului ca tardiv.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se
examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și
a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge cererea cu
privire la repunerea în termenul de declarare a recursului și de a respinge recursul ca
depus în afara termenului legal din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează
recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină
încheierea.
Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 30 martie 2015,
lichidatorului SC „Dumsilprod” SRL în procedura simplificată a falimentului, Ion
Lașcu a depus cerere cu privire la încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente
procesului de insolvabilitate.
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 29 mai 2015 a fost admisă cererea
depusă de către lichidatorul SRL „Dumsilprod” în procedura simplificată a
falimentului, Ion Lașcu cu privire la încasarea remunerației și a cheltuielilor aferente
procesului de insolvabilitate și a fost încasată în beneficiul lui Ion Lașcu în mod
solidar de la Nadejda Juravliova și Aurel Botnaru suma de 50024,05 lei.
În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva
încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,
hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen
de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de
prezenta lege.
Din materialele cauzei rezultă că, încheierea instanței de insolvabilitate a fost
pronunțată la data de 29 mai 2015, iar recurentul Aurel Botnaru a declarat recurs
3
tocmai la data de 05 ianuarie 2017, adică în afara termenului legal prevăzut de art.425
CPC și art. 8 din Legea insolvabilității, solicitând repunerea în termen.
În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive
întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în
termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce
dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de
procedură care nu a fost îndeplinit (să fie depusă cererea, să fie prezentate
documentele respective, etc.).
Astfel, instanța de recurs reiterează că, termenul de declarare a recursului poate
fi restabilit dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice, ce ar confirma
imposibilitatea declarării recursului în termen.
În acest context, argumentul invocat de către recurentul Aurel Botnaru precum
că, nu i-a fost comunicată încheierea recurată, despre emiterea căreia a aflat abia la
data de 30 decembrie 2016, cînd a luat cunoștință cu materialele cauzei nu poate fi
reținut drept motiv întemeiat de omitere a termenului de declarare a recursului,
deoarece din materialele dosarului rezultă că, la data de 25 mai 2016, recurentul a luat
cunoștință cu materialele cauzei, inclusiv cu încheierea contestată, fapt confirmat prin
declarația semnată (f. d. 219, vol. I).
De asemenea, nu poate fi reținut nici argumentul invocat de către recurent
precum că, el nu a fost citat legal despre ședința de judecată a instanței de
insolvabilitate din 29 mai 2015, deoarece din materialele dosarului rezultă că,
recurentul Aurel Botnaru s-a prezentat în ședința de judecată a instanței de
insolvabilitate din 03 martie 2015, care a fost amânată pentru data de 16 martie 2015
(f. d. 138, vol. I). Astfel, recurentul a cunoscut despre existența prezentului litigiu și
prin urmare, urma să manifeste diligență și să urmărească desfășurarea de mai departe
a procesului, în care este implicat ca parte.
Instanța de recurs pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se
urmărește tergiversarea procesului sau inducerea în eroare. Buna-credință prezumă că
partea este obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să se
intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul
instanței cu participarea lor și să respecte termenele prevăzute de lege.
Or, în conformitate cu art. 56 alin. (1) și (3) și art. 61 alin. (1) CPC, participanții
la proces sunt în drept să, atace actele judiciare și să-și exercite toate drepturile
procedurale acordate de legislația procedurală civilă. Participanții la proces sunt
obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța
judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește
tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Buna-credință prezumă că partea
este obligată la intervale rezonabile de timp să manifeste diligență și să se intereseze
de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanței cu
participarea lor și să respecte termenele prevăzute de lege.
Prin urmare, ținând cont de faptul că, prezentul recurs a fost declarat abia la 05
ianuarie 2017, cu încălcarea evidentă a termenului prevăzut de lege, fără a fi indicat
vreun motiv justificativ în vederea argumentării omiterii termenului legal, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră
4
că, recursul declarat de către Aurel Botnaru urmează a fi respins că fiind depus în
afara termenului legal.
Instanța de recurs accentuează că, o asemenea soluție este compatibilă cu
standardele înserate în textul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei căi
ordinare în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat în lipsa
unor circumstanțe fundamentale și obligatorii ar însemna, de fapt, încălcarea
principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor cetățenilor părți la un
proces echitabil.
În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a
Drepturilor Omului în cauza Melnic versus Moldova din 14 noiembrie 2006,
definitivă din 14 februarie 2007, precum și hotărârea Curții Europene a Drepturilor
Omului în cauza Ponomaryov versus Ucraina din 03 aprilie 2008, definitivă din 29
septembrie 2008, unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea
unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi
extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea
unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac,
totuși reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare reprezintă o soluție,
care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar
cu o cale extraordinară de atac.
Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
respinge cererea cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului și de a
respinge recursul ca fiind depus în afara termenului legal.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Se respinge cererea lui Aurel Botnaru cu privire la repunerea în termenul de
declarare a recursului.
Se respinge recursul declarat de către Aurel Botnaru ca fiind depus în afara
termenului legal.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecătorul
Judecătorii Sveatoslav Moldovan
Mariana Pitic
5