2ri-32/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: I. Dănăilă dosarul nr. 2ri-35/15 DECIZIE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vegfrutis” în proces de insolvabilitate, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Protecţia Plantelor” CŞP împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vegfrutis” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea datoriei, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Cahul din 12 mai 2014, prin care acţiunea a fost admisă c o n s t a t ă La data de 14 iulie 2011 SRL „Protecţia Plantelor” CŞP a depus la Judecătoria Economică de Circumscripţie cererea de chemare în judecată împotriva SRL „Vegfrutis” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a livrat către SRL „Vegfrutis” marfa în mărime de 485 760 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale SX 4667654 din 31.07.08 şi SX 4667697 din 28.08.08. Prin neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor sale, SRL „Vegfrutis” a cumulat o datoriei în mărime de 235 449,87 lei. Astfel, SRL „Protecţia Plantelor” CŞP la dat de 16.03.2011 a expediat pretenţia nr. 131, prin care a înştiinţat SRL „Vegfrutis” despre datoria existentă şi termenii în care urma să achite datoria. Pe data de 24.03.2011, a fost recepţionat răspunsul din partea SRL „Vegfrutis”, prin care au menţionat că ar exista un contract de cesiune din 21.07.2009 încheiat între SRL „Protecţia Plantelor” CŞP, SRL „Vegfrutis” şi SRL „PlatPiring Grup”, prin care suma de 235 449,87 lei urmează a fi încasată de la SRL „PlatPiring Grup”, însă contractul dat nu a fost anexat la răspuns.

Solicită reclamantul încasarea în beneficiul său de la SRL „Vegfrutis” datoria debitorială în mărime de 235 449,87 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 13 159,38 lei, precum şi taxa de stat în mărime de 3 701,07 lei. 1 Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 septembrie 2011 pricina a fost transmisă pentru judecare după competenţă la Judecătoria sect. Centru mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Comrat din 08 februarie 2012 s-a admis cererea părţilor privind suspendarea procesului pînă la devenirea definitivă a hotărîrii privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa pîrîtului SRL „ Vegfrutis”. Prin încheierea Judecătoriei Comrat din 02 august 2013 pricina civilă a fost transmisă pentru judecare după competenţă la Curtea de Apel Comrat.

Prin încheierea Judecătoriei Comrat din 02 august 2013 pricina a fost transmisă pentru judecare după competenţă la Curtea de Apel Comrat. Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 25 octombrie 2013 pricina la acţiunea SRL „Protecţia Plantelor” împotriva SRL „Vegfrutis” cu privire la încasarea datoriei a fost separată într-un proces aparte şi transmisă pentru repartizare. Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 06 decembrie 2013 pricina civilă al acţiunea SRL „Protecţia Plantelor” împotriva SRL „Vegfrutis” cu privire la încasarea datoriei a fost trimisă pentru judecare după competenţă la Curtea de Apel Cahul. Prin încheierea Curţii de Apel Cahul din 31 martie 2014 s-a dispus atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu (din partea pîrîtului) ÎI „Abagi- Terzi”.

Prin încheierea Curţii de Apel Cahul din 31 martie 2014 s-a dispus reluarea procesului civil în pricina civilă al acţiunea SRL „Protecţia Plantelor” împotriva SRL „Vegfrutis” cu privire la încasarea datoriei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 12 mai 2014, acţiunea a fost admisă cu încasarea de la SRL „Vergfrutis” în proces de insolvabilitate în beneficiul SRL „Protecţia Plantelor” CŞP datoria în mărime de 235 449,87 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 13 159,38 lei, cheltuieli de judecată – 1 000 lei, în total 249 609,25 lei. S-a încasat de la SRL „Vegfrutis” în proces de insolvabilitate taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 6 458 lei. La 19 decembrie 2014 SRL „Vegfrutis” a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Cahul din 12 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, repunerea în termen a cererii de recurs, casarea hotărîrii recurate şi remiterea pricinii spre rejudecare în prim instanţă.

În motivarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată de către prima instanţă a normelor de drept procedural, pricina fiind examinată de Curtea de Apel cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. În acest sens, recurentul menţionînd art. 5 alin. (5) şi art. 39 alin. (1,2) din Legea insolvabilităţii, invocă că litigiile privind încasarea de la debitorul insolvabil a cărorva sume nu ţine de competenţa instanţei de insolvabilitate, întrucît sunt litigii de drept. Alte litigii de drept, cu excepţia celor stabilite expres în art. 5 din lege, se judecă de către alte instanţe de judecată conform competenţei. 2 La fel, recurentul menţionează că instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost atrase în proces şi anume a ÎM „Platpirig Grup” SRL, cu care, cu care are încheiat un contract de cesiune.

În susţinerea argumentelor recursului se mai indică că drept probă a existenţei datoriei instanţa a acceptat actul de verificare din 10 martie 2011, pe care, însă, lipesc semnăturile şi ştampila şi prin urmare nu poate avea forţă probantă. Menţionează recurentul că instanţa de fond nu a fost în drept să admită recunoaşterea acţiunii de către administratorul insolvabilităţii Leiciu Svetlana, deoarece administratorul insolvabilităţii nu este în drept să recunoască acţiuni fără acordul expres al organului creditorilor. Instanţa de fond a avut obligaţia de a solicita poziţia organelor creditorilor. Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus cu omiterea termenului de depunere a cererii de recurs, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Potrivit art. 8 alin. (1) a Legii insolvabilităţii, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de recurs în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Reieşind din materialele cauzei se constată că prin hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 12 mai 2014, acţiunea înaintată de SRL „Protecţia Plantelor” a fost admisă, cu încasarea de la SRL „Vergfrutis” în proces de insolvabilitate în beneficiul SRL „Protecţia Plantelor” CŞP datoria în mărime de 235 449,87 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 13 159,38 lei, cheltuieli de judecată – 1 000 lei, în total 249 609,25 lei. S-a încasat de la SRL „Vegfrutis” în proces de insolvabilitate taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 6 458 lei. Instanţa de recurs constată, că la momentul pronunţării hotărîrii reprezentantul pîrîtului, administratorul insolvabilităţii Leiciu Svetlana a fost prezentă, fiindu-i adusă la cunoştinţă dispozitivul hotărîrii.

Cu toate acestea, administratorul insolvabilităţii SRL „Vegafrutis” abia la 04.12.2014 a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cu omiterea termenului de declarare a recursului. Ca temei de repunere în termen, recurentul invocă că prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 24 septembrie 2014, Î.I. „Coltun Elvira” a fost numită în calitate de administrator al 3 insolvabilităţii SRL „Vegafrutis”, iar despre litigiu în cauză a făcut cunoştinţă la 20.11.2014. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de recurs în termen.

Faptul modificării administratorului insolvabilităţii nu poate constitui temei pentru repunerea în termen a cererii de recurs. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vegfrutis” în proces de insolvabilitate este depus cu omiterea termenului, iar argumentele invocate de către recurent privind repunerea în termen a acestuia sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge 4 la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea instanţei de insolvabilitate. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vegfrutis” în proces de insolvabilitate.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 12 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Protecţia Plantelor” CŞP împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vegfrutis” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 5