2rc-12/15 — Încasarea dobînzii de întîrziere

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-12/15 Judecători: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SC „Consecus Grup” SRL, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Consecus Grup” SRL împotriva SRL „Moroi” şi SA „Morol-Trans” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, prin care s-a încetat procesul în pricina civilă, CONSTATĂ : La 25 martie 2013, SC „Consecus Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui SRL „Moroi” şi SA „Morol-Trans” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii reclamanta SC „Consecus Grup” SRL a indicat că, conform facturii fiscale Nr. SW46786 din 22.12.2008, a vândut către SRL „Moroi” marfă (cărămidă) în sumă totală de 158.400,34 lei. Obligaţiunile contractuale au fost îndeplinite de către reclamant integral prin transmiterea mărfurilor în proprietate SRL „Moroi” conform facturii indicate. Careva reclamaţii şi obiecţii privind calitatea sau cantitatea livrării efectuate lipsesc, ce se confirmă prin semnarea facturii fiscale. Conform scrisorii de garanţie eliberate de compania SA „Morol- Trans”, aceasta a devenit fidejusor SRL „Moroi” şi s-a obligat să execute obligaţiunea faţă de SC „Consecus Grup” SRL în perioada ianuarie-februarie 2010. La data de 23.03.2011 pârâţilor le-au fost expediate cereri privind achitarea datoriei, care au fost primite la data de 25.03.2011, adică termenul limită de achitare a fost până la 02.04.2011, din data de 03.04.2011 pârâţii fiind în întârzierea achitării.

Pretenţiile expediate privind achitarea datoriei au rămas ordonanţe judiciare, în temeiul căreia datoria restantă în mărime de 158.400,34 lei, a fost încasată prin ordonanţa Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19.05.2010. După intentarea procedurii de executare silită pârâţii s-au eschivat de la achitarea datoriei, datoria fiind achitată doar după ce a fost depusă cererea introductivă privind iniţierea procesului de insolvabilitate a SRL „Morol” şi au parcurs de la data depunerii 10 luni. Ţinând cont de termenul îndelungat de neachitare a datoriei de către pârâţi, reclamanta a înaintat o cerere privind calcularea dobânzilor rezultate din întârzierea executării documentului executoriu.

1 Conform calculului desfăşurat suma dobânzii pe perioada începând cu 03.04.2011 şi până la 20.09.2012 constituie suma de 36503,10 lei. Consideră reclamanta că în cazul neexecutării obligaţiei principale, fidejusorul („Morol - Trans” SA) şi pârâtul (SRL „Moroi”) sunt obligaţi solidar în faţa reclamantului. Solicită reclamanta SC „Consecus Grup” SRL încasarea în mod solidar de la SA „Morol- Trans” şi „Moroi” SRL dobânda de întârziere începând cu 03.04.2011 şi până la 20.09.2012 în suma de 36503,10 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 28 iunie 2013 acţiunea s-a respins. Nefiind de acord, SC „Consecus Grup” SRL a declarat o cerere de apel, prin care solicită admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii şi emiterea unei noi hotărâri de admitere pretenţiilor invocate în acţiune.

Reprezentantul intimatului a solicitat instanţei de apel, examinarea demersului privind încetarea procedurii pe cauza în litigiu, pentru motivul că între aceleaşi părţi există deja litigiu cu acelaşi obiect de examinare. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de SC „Consecus Grup” SRL, s-a casat hotărârea Judecătoriei Orhei din 28 iunie 2013 şi s-a încetat procesul civil la cererea SC „Consecus Grup” SRL împotriva SRL „Moroi” şi SA „Morol-Trans” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 254 alin. (3) şi lit. b) a art. 265 din CPC, menţionînd că, din înscrisurile dosarului rezultă că într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis anterior o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 19.12.2014, SC „Consecus Grup” SRL a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 în partea încetării procesului civil, cu pronunţarea unei decizii prin care acţiunea să fie admisă integral. În argumentarea recursului recurenta a invocat ilegalitatea încheierii recurate, menţionînd că instanţa de apel a interpretat greşit legea. La 27.01.2015, SRL „Morol” a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de SC „Consecus Grup” SRL este depus în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheirii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea prin care s-a încetat procesul civil la cererea SC „Consecus Grup” SRL 2 împotriva SRL „Moroi” şi SA „Morol-Trans” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, la data de 27.11.2013 (f.d.

90-91). Cererea de recurs a fost depusă de către recurentă la 19.12.2013, adică peste 21 de zile de la data pronunţării. Totodată, instanţa de recurs reţine că, din materialele cauzei se constată clar că reprezentantul recurentei a fost prezent în şedinţa instanţei de apel la data adoptării încheierii recurate (f.d. 88-89), copia încheierii din 19.06.2014 a fost expediată la 09.12.2013 (f.d. 119). Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurenta a omis termenul de atac. În acest sens, Colegiul ţine să menţioneze că prevederile legale (art. 425 CPC) indică expres şi fără drept de interpretare că termenul de atac cu recurs este de 15 zile şi acest termen începe să curgă din ziua pronunţării încheierii.

Mai mult ca atît, recurenta nici nu a înaintat o solicitare de repunere în termenul de atac. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat de SC 3 „Consecus Grup” SRL este depus în afara termenului de atac şi acesta urmează a fi respins ca tardiv. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SC „Consecus Grup” SRL. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SC „Consecus Grup” SRL împotriva SRL „Moroi” şi SA „Morol-Trans” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4