2rac-89/14 — Încasarea dobânzii de întârziere etc

prima instanţă: M. Ghervas dosarul nr.2rac-89/14 instanţa de apel: B. Bîrca M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 13 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de SC „Telemar” SRL şi Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Telemar” SRL împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la încasarea dobânzilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 21 decembrie 2012 SC „Telemar” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la încasarea dobânzilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii reclamanta SC „Telemar” SRL a menţionat că, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 13 aprilie 2012 şi decizia Curţii Supreme de 1 Justiţie din 25 octombrie 2012 s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de SC „Telemar” SRL împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea procesului- verbal de reverificare a declaraţiei vamale nr. 8 din 30 septembrie 2011 şi a actului constatator nr. 307 din 30 septembrie 2011, s-a dispus restituirea din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul SC „Telemar” SRL a sumei de 251852,06 lei cu titlu de impozite achitate excesiv la introducerea pe teritoriului Republicii Moldova a halei de producţie. A mai indicat că a suportat cheltuieli pentru efectuarea expertizei în cadrul cauzei civile examinate la Curtea de Apel Chişinău.

Reclamanta SC „Telemar” SRL solicită încasarea de la Biroul Vamal Chişinău a dobânzii de întârziere în mărime de 40943,28 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 martie 2013 acţiunea s- a admis parţial, s-a încasat din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul SC „Telemar” SRL cheltuielile de judecată legate de efectuarea expertizei şi eliberarea copiei raportului de expertiză în sumă totală de 2076 lei şi cheltuielile pentru taxa de stat proporţional pretenţiilor admise în mărime de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 s-a respins apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău, s-a casat parţial hotărârea primei instanţe în partea încasării cheltuielilor ce ţin de achitarea taxei de stat şi în aceasta parte s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins pretenţia privind încasarea cheltuielilor ce ţine de achitarea taxei de stat.

În rest hotărârea primei instanţe s-a menţinut. La 10 decembrie 2013 SC „Telemar” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărâri în partea ce ţine de admiterea cerinţelor privind încasarea de la Biroul Vamal Chişinău a taxei de stat în mărime de 270 lei. În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural ce ţin de repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi.

La data de 18 decembrie 2013 Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea ce ţine de obligarea Biroului Vamal Chişinău de a restitui SC „Telemar” SRL prejudiciul şi anume cheltuielile pentru efectuarea expertizei în sumă de 2040 lei şi cheltuielile pentru eliberarea copiei raportului de expertiză în sumă de 36 lei, în total suma de 2076 lei şi casarea hotărîrii primei instanţe în partea ce ţine de obligarea Biroului Vamal Chişinău de a restitui SC „Telemar” SRL prejudiciul material cauzat şi anume cheltuielile pentru efectuarea expertizei în sumă de 2040 lei şi cheltuielile pentru eliberarea copiei raportului de expertiză în sumă de 36 lei, în total 2076 lei, menţinerea hotărîrii în privinţa celorlalte capete de cerere, cu emiterea unei decizii prin care să fie respinsă integral acţiunea SC „Telemar” SRL ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, 2 completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursurile declarate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural ce ţin de repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat 3 normele de drept aplicate la circumstanţele pricinii civile în cauză şi corect a stabilit că Biroul Vamal Chişinău este scutit de la plata taxei de stat în conformitate cu art. 85 alin. (1) lit. i) Cod de procedură civilă.

Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Nu pot fi reţinute nici argumentele, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material, deoarece sunt neîntemeiate. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurenţilor nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate ca inadmisibile. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de SC „Telemar” SRL şi Biroul Vamal Chişinău se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4