3ra-142/14 — Anularea actului administrativ

prima instanţă: N.Şova dosarul nr. 3ra-142/14 instanţa de apel: B.Bîrcă, M.Moraru, M.Ciugureanu DECIZIE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Telemar”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Telemar” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Telemar” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 15 mai 2013, c o n s t a t ă La 04 decembrie 2012 SRL „Telemar” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 13 noiembrie 2012 a depus declaraţia vamală în detaliu nr.3027I49690 de plasare în regim de import definitiv a mărfii 18 360 kg de creveţi congelaţi din familia pandalidelor, crevete în cochilie, aplicînd principala metodă a determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă şi în baza preţului efectiv plătit, conform prevederilor art. 10 al. al. (l) lit. a) şi (2) al Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal. La declaraţia vamală menţionată a anexat actele de însoţire a mărfurilor. Organul vamal, însă, prin intermediul actului de inspecţie din 13 noiembrie 2012 a majorat valoarea în vamă, aplicînd prevederile art. 17 a Legii cu privire la tariful vamal, adică metoda de rezervă, fapt ce a dus la achitarea suplimentară a sumei de 47 948,52 lei.

Menţionează că, în urma majorării de către pîrît a valorii în vamă a mărfurilor au întocmit declaraţia rectificată nr.3027I49690 pentru a evita cheltuielile suplimentare cauzate de staţionarea transportului şi păstrarea mărfii. Consideră reclamantul că a respectat întru totul exigenţele impuse de legislaţia în vigoare referitor la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, prezentând toate documentele necesare prevăzute în p.13 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, astfel colaboratorii vamali, în mod neîntemeiat au dispus încasarea suplimentară a plăţilor vamale prin aplicarea metodei de rezervă.

La 19 noiembrie 2012 reclamantul a depus cerere prealabilă, prin care a contestat acţiunile Biroului Vamal Chişinău privind majorarea valorii mărfii în vamă şi a solicitat restituirea sumei achitate suplimentar, însă prin răspunsul nr.9630 din 28 noiembrie 2012, cererea prealabilă a fost respinsă ca neîntemeiată. Cere reclamantul, anularea actului de inspecţie din 13 noiembrie 2012 ce se referă la declaraţia vamală nr.3027I49690 din 13 noiembrie 2012 şi obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie suma de 47 948,52 lei achitată ca rezultat al majorării ilegale a valorii în vamă a mărfurilor. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 15 mai 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Telemar” şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 16 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, SRL „Telemar” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a indicat că, prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi la emiterea hotărîrii a fost aplicată greşit legea materială. În acest sens susţine că, conform prevederilor pct.1.3.3 din Acordul adiţional la contractul de exclusivitate nr.01 din 01.02.2012 SRL „Telemar” beneficiază de un preţ exclusiv din partea producătorului „Saare Fishexport”.

Prin scrisoarea din 07 noiembrie 2012 producătorul confirmă faptul că preţul crevetelor este exclusiv pentru SRL „Telemar”, ca importator şi distribuitor pe teritoriul Republicii Moldova, respectiv un alt importator nu putea introduce aceiaşi marfă la un asemenea preţ din motivul caracterului exclusiv a contractului menţionat. Menţionează că au prezentat toate actele necesare pentru determinarea valorii mărfurilor în vamă prin metoda nr.1, inclusiv şi corespondenţa comercială, invoice- ul, factura privind cheltuielile de transport, certificatul de origine a mărfii şi declaraţia ţării de export, toate în original.

Judecînd recursul declarat de către SRL „Telemar” împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Conform art. 5 alin. (2) al Legii nr.1380 din 20 noiembrie 1997 privind tariful vamal, în redacţia la data emiterii actului administrativ contestat, modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse şi scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. 2 Potrivit acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2001, ratificat prin Legea nr. 218 din 01 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacţie.

Prin derogare de la această regulă, dreptul autorităţii vamale de a stabili, printr- o echivalenţă verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator. Conform art.6 al.(1) al Legii nr.1380 din 20 noiembrie 1997 privind tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale. Conform art.7 al.(1) al aceleiaşi Legi, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. Conform art. 8 al.

(3) Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Articolul 10 alin. (1) şi (2) aceiaşi Lege prevede că, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică, în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară, în baza costului unitar al mărfii, în baza valorii calculate a mărfii, prin metoda de rezervă.

Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.

Conform p. 13 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, în redacţia la data emiterii actului administrativ contestat, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova; contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; documentele de transport; contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); listele de ambalaj; licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în 3 baza licenţelor stabilite; certificatul de origine al mărfurilor; certificatul de calitate, conformitate etc. Conform p. 14 din Regulamentul menţionat, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct.13 al prezentului Regulament nu sînt suficiente,

declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare. Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente: contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului; facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; documentele contabile; acordurile privind licenţa sau de autor; licenţele de export (import); recipisele de depozit; comenzile de livrare; cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); alte documente şi informaţii care sînt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate.

Instanţa de recurs constată că la 13 noiembrie 2012 recurentul SRL „Telemar” a depus la Biroul Vamal Chişinău declaraţia vamală în detaliu nr.3027I49690 privind importul mărfii 18 360 kg de creveţi congelaţi din familia pandalidelor, crevete în cochilie, din Estonia, calculînd valoarea în vamă a mărfii importate conform metodei prevăzute de art.10 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal - în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

Pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă a mărfii declarantul-recurent SRL „Telemar” a anexat următoarele documente: contractul de vînzare-cumpărare nr.01 din 01 februarie 2012, factura comercială (invoice) nr.270 din 06 noiembrie 2012, scrisoarea de trăsură internaţională prevăzută de convenţie CR0023906 din 08 noiembrie 2012, certificatul veterinat nr.7282/11-02-12-1505-I din 02 noiembrie 2012, certificatul de origine nr.EE 184575 din 08 noiembrie 2012, declaraţia vamală a ţării de export 12EE360EE72611153 din 08 noiembrie 2012, calculaţia cheltuielilor de transport, carnetul TIR prevăzut de convenţia cu privire la transport, corespondenţa comercială, cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare, declaraţia de export/tranzit nr.10203/6/029879 (f.d.13).

Biroul Vamal Chişinău, însă, examinînd setul de documente prezentate, a concluzionat că declarantul nu a respectat prevederile art. 13, 14, 15 a hotărîrii Guvernului RM nr.600 din 14 mai 2002 pentru confirmarea datelor cu privire la valoarea în vamă şi, aplicînd metoda 6 de determinare a valorii în vamă (metoda de rezervă) a majorat-o, fiind calculate adăugător plăţi vamale în mărime de 47 948,52 leicu întocmirea actului de inspecţie din 13 noiembrie 2012 (f.d.96). Intimatul Biroul Vamal Chişinău şi-a motivat decizia de majorare a valorii în vamă prin faptul că setul de documente nu confirmă pe deplin veridicitatea privind valoarea în vamă declarată şi anume nu a fost prezentat calculul firmei producătoare, iar informaţia prezentată în acte creează dubii la determinarea valorii în vamă.

Menţionează instanţa de recurs că, recurentul SRL „Telemar”, în termenul acordat de către organul vamal, a prezentat în original actele solicitate şi anume: contractul de vînzare-cumpărare nr.01 din 01 februarie 2012, specificaţia la contract nr.2 din 07 noiembrie 2012, anexa la contractul nr.01 din 01 februarie 2012, 4 corespondenţa comercială, comanda de livrare din 05 noiembrie 2012, price list din 05 noiembrie 2012, declaraţia vamală a ţării de export 12EE360EE72611153, facturi de realizare,factura comercială (invoice) nr.270 din 06 noiembrie 2012, scrisoarea de trăsură internaţională CR0023906 din 08 noiembrie 2012, certificatul veterinat, certificatul de calitate, certificatul de origine, listele de ambalaj, documentele de transport şi cataloagele comerciale (f.d.

33 verso). În conformitate cu preambulul Acordului referitor la aplicarea art.VII din Acordul General pentru Tarife (GAAT), la care Republica Moldova este parte, în cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată conform metodei 1, trebuie să se recurgă la procesul de consultaţii dintre autoritatea vamală şi importator cu scopul de a determina baza valorii în vamă. În procesul de consultaţii părţile trebuie să se schimbe reciproc cu informaţia de care dispun, pentru a determina pivotul, elementul esenţial de determinare a valorii în vamă a mărfurilor.

În atare circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că declarantul SRL „Telemar” a prezentat toate actele justificative, care confirmă date reale şi veridice despre preţul tranzacţiei, greutatea reală, valoarea în vamă a mărfii, valoare ce urmează a fi stabilită doar în baza metodei nr.1 În acelaşi timp, datele indicate în declaraţia iniţială coincid cu valoarea mărfii stipulată în actele de însoţire şi anume factura comercială, care este parte integrantă a contractului de vînzare-cumpărare încheiat între SRL „Telemar” şi agentul economic „Saare Fishexport” din Estonia. Actul principal ce atestă costul mărfurilor este factura, ce reprezintă o operaţiune esenţială în tranzacţiile internaţionale, iar factura comercială numită în comerţul exterior „factura externă” reprezintă documentul cel mai important în operaţiunea de comerţ exterior.

Factura externă este un înscris întocmit de exportator, prin care se arată condiţiile în care are loc vînzarea de bunuri şi servicii. Ea cuprinde în detaliu mărfurile comercializate şi condiţiile de comercializare aferente acestora. Factura comercială rezumă toate condiţiile esenţiale ale unei afaceri încheiate şi anume: clauze privind partenerii, obiectul, preţul, astfel încît din conţinutul ei rezultă în mod clar drepturile şi obligaţiile părţilor. Astfel, în condiţiile în care, la contractul de vînzare-cumpărare a mărfii a fost anexată factura comercială (invoice) în care au fost indicate toate caracteristicile mărfii cumpărate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră eronate argumentele recurentului privind lipsa informaţiei despre cantitatea şi preţul mărfii importate şi neîntemeiat s-a dispus întocmirea actului de inspecţie.

Nu poate fi reţinut argumentul intimatului referitor la faptul că organul vamal a fost în imposibilitatea de a aplica metoda 1 de determinare a valorii în vamă, deoarece materialele pricinii certifică cu certitudine faptul că recurentul a prezentat organului vamal toate actele necesare întru confirmarea corectitudinii valorii mărfii în baza tranzacţiei încheiate. Mai mult ca atît, SRL „Telemar”a prezentat declaraţia vamală a ţării de export şi precum şi corespondenţa comercială purtată cu vînzătorul produselor, care conţine toate datele necesare pentru verificarea valorii în vamă aplicată.

5 În circumstanţele relevate şi în contextul normelor de drept citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar admiterea acţiunii cu anularea actului de inspecţie din 13 noiembrie 2012 emis în baza declaraţiei vamale nr.3027I49690 din 13 noiembrie 2012 şi obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie recurentului SRL „Telemar” drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 47 948,52 lei. Or, actul administrativ contestat este ilegal în fond, fiind emis contrar prevederilor legale.

Avînd în vedere circumstanţele stabilite, precum şi faptul că instanţele judecătoreşti au stabilit circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei, însă au aplicat eronat norma de drept material şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii SRL „Telemar” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Telemar”.

Se casează integral deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 15 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Telemar” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite acţiunea societăţii cu răspundere limitată „Telemar” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Se anulează actul de inspecţie a Biroului Vamal Chişinău din 13 noiembrie 2012 emis în baza declaraţiei vamale nr.3027I49690 din 13 noiembrie 2012. Se obligă Biroul Vamal Chişinău să restituie societăţii cu răspundere limitată „Telemar” drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 47 948 (patruzeci şi şapte mii nouă sute patruzeci şi opt), 52 lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Iuliana Oprea Valentina Clevadî 6