3ra-1473/14 — Anularea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1473/14 prima instanţă: V. Puica instanţa de apel: N. Cernat, A. Pohopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Pascofiş” Societatea cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „Pascofiş” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la constatarea ilegalităţii actelor şi acţiunilor, anularea actului administrativ şi restituirea diferenţei din taxa vamală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, prin care apelul declarat de Biroului Vamal Chişinău a fost admis şi casată hotărârea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 26 februarie 2014, de admitere a acţiunii şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, c o n s t a t ă: La 09 octombrie 2013, reclamantul S.C. „Pascofiş” S.R.L. s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Chişinău, solicitînd constatarea ilegalităţii actelor şi acţiunilor Biroului Vamal Chişinău, anularea actului de inspecţie din 06 septembrie 2013 şi restituirea diferenţei din taxa vamală. In motivarea acţiunii reprezentantul reclamantului a invocat că, la 06.09.2013, „Pascofiş,, SRL a declarat Biroului Vamal Chişinău importul unui lot de marfa şi anume , gingirică sărată cu condimente. Conform Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20.11.1997, s-a calculat şi declarat valoarea mărfii în vamă în mărime de 133 412,24 lei.

Pentru confirmarea valorii mărfii s-a anexat formularul DV ME 06499813-6.09.2013, declaraţia privind valoarea, tipizata DW-1 Metoda 1, tipizata . La momentul vămuirii valoarea declarată a mării reieşea din factura comercială (invoice) nr.298 - 03.09.2013, valoarea tranzacţiei pentru lotul integral de 8800 dolari SUA (112887,28 lei) şi 1 contractul de transport din 29.08.2013, care confirmă taxa de transport de 1600 dolari SUA (20524,96 lei). în ambele cazuri cursul de schimb al dolarului este de 12,8281 lei. Organul vamal nu a acceptat metoda de calcul a valorii şi valoarea declarată potrivit anexelor 5, 6, 7, fiind emis un act de inspecţie prin care valoarea a fost rectificată la suma de 153520 lei, reclamantul fiind impus să perfecteze altă declaraţie vamală.

Consideră că, în legătură cu majorarea valorii mărfii s-au lezat drepturile de import cu 6531,01 lei. La 14.09.2013, SRL „Pascofiş,, s-a adresat cu cerere prealabilă la Biroul Vamal Chişinău. Prin răspunsul nr.7223 din 24.09.2013, Biroul Vamal Chişinău a informat reclamantul că a este tardivă. Concretizează că data depunerii cererii este data depunerii ei la poştă, 14.09.2013 şi nicidecum data recepţionării ei la 17.09.2013 de către organul vamal. Solicită admiterea cererii de chemare în judecată. Suplimentar reprezentantul reclamantului, avocatul Drăniceru Vasile, a completat că, conform ordinului Serviciului Vamal, li s-a comunicat să declare 19900 tone, împreună cu salamura. SRL „Pascofiş” a achitat 8800 dolari SUA.

În decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 2ra-1688/13 din 04.12.2013 este specificat că la realizarea mărfii consumatorului nu se procură salamura şi astfel, greutatea sălămurii nu trebuie luată în calcul. Pârâtul incorect impune salamura, întrucât greutatea netă a mărfii este de 16 tone. Reprezentantul Biroului Vamal Chişinău, Curicheru Nicolae a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, făcând trimitere la referinţa depusă. A indicat, că la 06.09.2013, SRL Pascofiş a depus declaraţia vamală nr.3029I23021. Colaboratorul vamal, la etapa iniţială de control a declaraţiei vamale nr.3029I23021 din 06.09.2013, si anume la verificarea documentelor anexate si a corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii declarată de către SRL Pascofiş, a stabilit faptul aplicării incorecte a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii, ca rezultat fiind întocmit actul de inspecţie.

Examinând setul de documente prezentat, colaboratorii vamali ai Biroului Vamal Chişinău au ajuns la concluzia că setul de documente nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată, din motiv că datele prezentate de declarant, în special valoarea mărfii, este sub nivelul valorii lor de producţie. Mai mult ca atât, întru aplicarea metodei nr.1 - în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, caracteristica şi condiţia esenţială a tranzacţiei îl constituie preţul pentru o unitate de marfa stabilit în contractul comercial. În contractul de vânzare prezentat organului vamal, nu figurează preţul nemijlocit pentru o unitate de marfă (baza valorică), totodată, în contractul prezentat la fel nu este indicat nomenclatorul sortimental al mărfurilor.

Aceste neconcordanţe contravin totalmente regulilor de aplicare a metodei nr. 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii. S-a aplicat metoda nr. 6 reieşind din faptul că actele prezentate de declarant, în special, valoarea mărfii, era cu mult diminuată Indică pârâtul că, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv, despre preturile de referinţă la 2 mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi date privind mărfurile identice sau similare. Totodată, reclamantul, pentru justificarea valorii declarate, avea posibilitatea să prezinte autorităţii vamale informaţiile cu privire la valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, sau cu privire la preţul lor pe piaţa internă, ori calculele sau lista de preţuri ale producătorilor.

Agentul economic a considerat justificată rectificarea în cauză, fapt dovedit prin nemanifestarea dezacordului cu acţiunile organului vamal la momentul vămuirii. Deci, toate constatările depistate la etapa efectuării controlului documentar sunt indicate în actele inspecţie aferente fiecărei declaraţii vamale, cât şi în declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, tipizata DW1. Cu toate aceste constatări, agentul economic a luat cunoştinţă, iar în consecinţă a completat tipizările DW1. Aceste tipizate ale DW2 sunt dovada acceptării directe a rectificării valorii, confirmate prin aplicarea ştampila reprezentantului agentului economic în operaţiunile de vămuire. Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 26 februarie 2014, s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a anulat actul de inspecţie al Biroului Vamal Chişinău la declaraţia vamală 3029123021 din 06.09.2013 cu privire la ridicarea valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Pascofiş”, prin intermediul conturilor trezoreriei, suma taxelor vamale achitate în plus, în mărime de 6531 lei; s-a încasat de la Biroul Vamal Chişinău în beneficiul SRL „Pascofiş” 22,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. La 28 februarie 2014, Biroul Vamal Chişinău a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, apelul declarat de Biroului Vamal Chişinău a fost admis şi casată hotărârea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 26 februarie 2014, de admitere a acţiunii, s-a emis o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 06 octombrie 2014, SRL „Pascofiş” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 şi menţinerea hotărârii judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 26 februarie 2014. În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţa de apel a casat hotărîrea primei instanţe fără a avea un temei legal de casare, astfel abuziv a fost casată hotărîrea dat fiind faptul că o asemenea hotărâre este imposibil şi inadmisibil de casat.

Invocă recurentul că este ilegală şi încheierea instanţei de apel din data de 28.05.2014, dat fiind faptul că cererea de apel motivată a fost depusă după 3 luni de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, prin ce a favorizat apelantul şi neîntemeiat a primit spre examinare cererea de apel declarată, prin urmare şi încheierea menţionată urmează a fi casată, deoarece apelul urma a fi restituit. Mai indică recurentul că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, deoarece este inadmisibil a confunda valoarea în vamă a mărfurilor cu nivelul valorii lor de producţie. 3 Examinând cererea de recurs declarată de Societatea Comercială „Pascofiş” Societatea cu Răspundere Limitată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, pârţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante 4 şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat având caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea Comercială „Pascofiş” Societatea cu Răspundere Limitată ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Societatea Comercială „Pascofiş” Societatea cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 5