Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
3ra-1097/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
18 septembrie 2014
Părțile
SC Pascofiş SRL vs Biroul Vamal Chişinău
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

3ra-1097/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1097/14 prima instanţă: E. Silivestru, instanţa de apel: E. Clim, A. Pahopol, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 18 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău, privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroului Vamal Chişinău şi menţinută hotărârea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 noiembrie 2013, de admitere integrală a acţiunii, c o n s t a t ă La 19 noiembrie 2012 SC „Pascofiş" SRL s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chişinău, în care a solicitat anularea integrală a actelor de inspecţie din 27.09.2012 şi din 08.10.2012, ca fiind neîntemeiate şi ilegale, obligarea restituirii excendentului din drepturile de import percepute în sumă totală de 15 837,01 lei. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat, că societatea periodic importă în ţară peşte şi produse din peşte, inclusiv din Estonia de la agentul economic SA „ASKAJAX FISHEXPORT” - produsul alimentar „gingirică sărată cu condimente”, codul mărfii - 1604139000. În ultima perioadă importul mărfii şi valoarea ei se declară Biroului vamal Chişinău.

În temeiul drepturilor sale legale, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda l (lit.a) alin.l art.10, alin.2 art.10, alin. 1-3 art.ll din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-20.11.1997) şi se confirmă cu acte/documente corespunzătoare potrivit pct. 13 a Hotărârii Guvernului nr. 600 din 14.05.2002. 1 Ordinar marfa şi valoarea ei s-a declarat la data de 27.09.2012 (DV 3029 I 24136) şi la 08.10.2012 (DV 3029 I 25272). Pentru importul declarat la data de 27.09.2012 s-a executat formularul DV HY 05791074, valoarea declarată în sumă de 130124,40 lei. Drepturile de import s-au calculat în sumă de 42264, 41 lei, iar valoarea mărfii s-a confirmat cu următoarele acte: factura comercială (Invoice) nr. 334 din 24.09.2012 - 8800 USD (curs-12,3928 lei) = 109056, 64; cheltuielile de transport în sumă de 1 700 USD = 21 067, 76 lei, în total 130124,40 lei.

Organul vamal, însă, nu a acceptat valoarea declarată şi printr-un Act de inspecţie a dispus majorarea cu 24451, 05 lei. Astfel, valoarea a fost dispusă în sumă de 154575, 45 lei, iar drepturile de import au devenit 50206,11 lei, cu majorare de 7 941,7 lei. În baza actului de inspecţie s-a impus completarea altui formular a DV, suma adaosului în valoare dispusă de Organul Vamal-24451,05 lei s-a inclus în rubrica 12 a formularului. Mai invocă reclamantul, că analogic s-a majorat valoarea şi drepturile de import la cazul de import din 08.10.2012. Societatea a declarat valoarea mărfii prin metoda 1 în sumă de 129365, 25 lei, completând formularul DV IU 05791313, declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, calculul valorii.

Respectiv, drepturile de import au fost calculate în sumă de 42 017, 84, iar prin actul de inspecţie, valoarea s-a rectificat cu 24308,27 lei şi a devenit 153673, 52 lei. Potrivit rubricii 47 drepturile de import s-au majorat cu 7895,31 lei, devenind 49913,15 lei. Valoarea şi la acest caz s-a majorat cu 24304,27 lei absolut nejustificat, după cum menţionează SC „Pascofiş” SRL şi contrar documentelor prezentate. În procedura prealabilă, SC „Pascofiş” SRL a mai adăugat că a cerut explicaţia/motivaţia majorării valorii concrete în suma respectivă de 24 451, 05 lei şi 24 308, 27 lei, la care Serviciul Vamal nu a răspuns, iar Biroul Vamal Chişinău a dat un răspuns formal la cazul de import din 27.09.2012, iar la cazul din 08.10.2012 ambele organe vamale au dat răspunsuri formale.

Prin hotărîrea judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 25 noiembrie 2013 cererea SC „Pascofiş” SRL a fost admisă integral. S-au anulat actele de inspecţie nr. I 24136 din 27 septembrie 2012 şi nr.I 25272 din 08.10.2012 a Biroului vamal Chişinău, cu obligarea Biroului vamal Chişinău să restituie SC „Pascofiş” SRL excedentul din drepturile de import percepute în valoare totală de 15 837 lei. Împotriva hotărîrii judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 25 noiembrie 2013, Biroul Vamal Chişinău a declarat apel solicitînd admiterea apelului, casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă integral acţiunea înaintată de către SC „Pascofiş” SRL. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărârea instanţei de fond.

La data de 02 iulie 2014, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârii judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 noiembrie 2013 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca fiind nefondate.. 2 În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţele de judecată au interpretat eronat normele de drept material, au examinat superficial materialele cauzei şi nu au dat o apreciere cuvenită probelor administrate în dosar. Totodată instanţele au dat o calificare incorectă raportului litigios şi au apreciat unilateral circumstanţele cauzei.

Consideră , ca instanţele au interpretat eronat art. 11 al Legii nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal şi pct. 13, 14 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002. Prin referinţa depusă la cererea de recurs, SC „Pascofiş” SRL, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil cu menţinerea hotărârii judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 noiembrie 2013 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, motivînd că instanţele ierarhic inferioare în mod just au aplicat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale 3 omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.