3ra-1688/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: E.Secrieru dosarul nr.3ra – 1688/13 DECIZIE 04 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Tatiana Vieru, Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Svetlana Novac, examinînd recursul declarat de către Biroul Vamal Bender, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Pascofiş” SRL către Biroul Vamal Bender privind contestarea actelor administrative, împotriva hotărârii Curţii de Apel Bender din 30 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 02.03.2012 şi 04.04.2012, SC „Pascofiş” SRL a depus cereri de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bender privind contestarea actelor administrative.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19.09.2012, a fost admisă cererea cu privire la conexarea pretenţiilor într-un singur process, înaintată de către SC “Pascofiş” SRL (f.d.141). În motivarea acţiunilor reclamantul a invocat că, SRL „Pascofiş" importă din ţările Baltice, inclusiv Estonia, marfă - produsul alimentar „gingirică sărată cu condimente". Importul mărfii este declarat la Biroul Vamal Bender. La fiecare import reclamantul confirmă valoarea totală şi reală a mărfii. Astfel, a invocat că de la 27.09.2010, de către Biroul Vamal Bender, sub diferite pretexte, reclamantului i se încalcă drepturile,prin majorarea neîntemeiată şi ilegală a valorii în vamă a mărfii, fapt care condiţionează majorarea taxelor vamale încasate.

Ordinar aceasta a avut loc şi la importurile declarate la data de: 23.01.2012, 30.01.2012, 10.02.2012, 16.02.2012 şi 20.02.2012, cînd reclamantul a declarat valoarea în vamă a mărfii calculată conform metodei nr.1, prevăzută de lit.a) alin.l şi alin.2 art.10 Legea cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20.12.1997. Valoarea a fost confirmată cu acte corespunzătoare potrivit prevederilor pct.13 al Regulamentului aprobat prin HG nr.600 din 14.05.2002, după cum urmează: 23.01.2012 - 122 216,71 lei; 30.01.2012 - 121 048,4 lei; 10.02.2012 – 113032,4 1 lei; 16.02.2012 - 111688,61 lei, 20.02.2012 – 113028,15 lei. Fără careva motive, Biroul Vamal a dispus adaos la valoare, fiind încasate în plus 60603,05 lei.

La fel, Biroul Vamal a întocmit acte de inspecţie, motivînd că greutatea netă a mărfii a fost indicată incorect. În documentele prezentate este indicată greutatea netă a mărfii de 16000 kg, dar organul vamal făcînd referire la prevederile ordinului Serviciului Vamal nr.346-0 din 24.12.2009, a invocat că la completarea rubricii 38 a DV, urmează să fie indicată greutatea de 19190 kg, adică cu plus 3190 kg, ceea ce constituie saramura. La fel,reclamantul a invocat că autoritatea vamală n-are careva temei de fapt şi de drept a impune greutatea mărfii de 19190 kg, cu excepţia propriului ordin, care este totalmente lipsit de temeiuri de fapt pentru a nu accepta valoarea declarată de reclamant. Greutatea netă de 16000 kg este confirmată de 2 rapoarte de expertiză, numai Birou Vamal Bender afirmă inversul şi încasează bani pentru saramură.

SRL „Pascofiş” s-a adresat către Biroul Vamal Bender cu cereri prealabile, care nu s-au soldat cu succes. Solicită reclamantul anularea Actelor de inspecţie emise de Biroul Vamal Bender din 23.01.2012, 30.01.2012, 10.02.2012, 16.02.2012 şi 20.02.2012 şi obligarea pîrîtului de a restitui taxele vamale încasate în plus în sumă de 60603,05 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel din 30.11.2012, a fost admisă acţiunea înaintată de SC „Pascofiş” SRL. S-a dispus anularea actelor de inspecţie emise de către Biroul Vamal Bender din data de 23.01.2012, 30.01.2012, 10.02.2012, 16.02.2012, 20.02.2012, ca fiind ilegale.

A fost obligat Biroul Vamal Bender să restituie SC „Pascofiş” SRL sumele achitate excedentar cu titlul de taxe şi impozite vamale pentru importul mărfii cu denumire gingirică sărată cu condimente din data de 23.01.2012 în mărime de 10167,3 lei, 30.01.2012 în mărime de 10546,8 lei, 10.02.2012 în mărime de 13150,4 lei, 16.02.2012 în mărime de 13586,8 lei, 20.02.2012 în mărime de 13151,75 lei, în sumă totală de 60603,05 lei. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 03.10.2013, SRL „Pascofiş” a declarat recurs, în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei este datată cu 18.09.2013, însă date privind recepţionarea acesteia la materialele cauzei nu sunt, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii recurate şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că, SRL „Pascofiş” a stabilit valoarea în vamă a mărfii utilizînd metoda 1, ceea ce nu este corect, deoarece valoarea în vamă stabilită de reclamant se baza pe date neveridice privind greutatea netă a mărfii în conformitate cu prevederile art.11 al.(4) lit.c) din Legea cu privire la tarif vamal. Astfel, în pachetul de documente pe baza cărora a fost stabilită valoarea în vamă şi anume Invoice, greutatea netă a mărfii era indicată de 16000 kg, pe cînd urma să fie indicată 19190 kg. La stabilirea valorii în vamă organul vamal s-a condus de metoda 6 de evaluare a valorii în vamă, dat fiind faptul că metoda 1 nu putea fi 2 aplicată. Colaboratorul vamal a utilizat la stabilirea valorii în vamă, informaţiile privind importul gingiricii sarate şi condimentate din Estonia de către alţi agenţi economici şi a utilizat valoarea în vamă minimă din tranzacţiile menţionate.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Din materialele dosarului s-a constatat, că SC „Pascofiş” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Bender privind contestarea actelor administrative. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii acţiunii înaintată de SC „Pascofiş” SRL.

Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa a reţinut că, datele prezentate de SRL „Pascofiş” la importul gingiricii sunt reale şi veridice, iar calcularea valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă în temeiul art.11 al Legii cu privire la tariful vamal, este corectă. La fel, a indicat că Biroul Vamal Bender n-a prezentat careva probe în susţinerea afirmaţiei precum că metodele specificate la art.11,12,13,15 şi 16 din Legea cu privire la tarif vamal, nu pot fi utilizate pentru determinarea valorii în vamă a mărfii. Verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiată şi legală soluţia primei instanţe cu privire la admiterea acţiunii.

În justificarea concluziei enunţate, instanţa de recurs invocă argumentele ce succed. Astfel, se constată că SRL “Pascofiş” la data de 23.01.2012, 30.01.2012, 10.02.2012, 16.02.2012 şi 20.02.2012, prin declaraţiile vamale nr.1503I68, 1503I19, 1503I30, 1503I50, 1503I62 a importat gingirică sărată cu condimente.

La fiecare import la declaraţie vamală au fost anexate seturile de documente conform borderourilor: contractele de vânzare-cumpărare, scrisoarea de trăsură internaţională, carnetul TIR, factura comercială (Invoce), certificatul veterinar eliberat de Serviciul veterinar, autorizaţia sanitară eliberat de Serviciul veterinar, certificatul de origine, certificatul de calitate, paşapoartele tehnicea mijlocului de transport, buletinul de identitate, procura, permisul conducătorului internaţional, declaraţia vamală a ţării de export, calculaţia cheltuielilor de transport, Paking List, declaraţia electronică, scrisorile ale agenţilor economici şi certificatul de conformitate.

La declararea valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul vamal, în baza fiecărei declaraţiei vamale SRL „Pascofiş” a utilizat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza 3 preţului efectiv plătit sau de plătit, adică metoda nr.1 prevăzută de lit.a) alin.(1) şi (2) art.10 din Legea cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20.11.1997. Valoarea în vamă a mărfii a fost declarată de către SRL „Pascofiş” astfel: la 23.01.2012 - 122 216,71 lei; 30.01.2012 - 121 048,4 lei; 10.02.2012 – 113032,4 lei; 16.02.2012 - 111688,61 lei, 20.02.2012 – 113028,15 lei (f.d.39-46).

În urma verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii, Biroul Vamal Bender nu a acceptat valoarea în vamă prezentată de reclamant, constatînd că în actele de însoţire a fost indicată incorect greutatea netă a mărfii, drept rezultat s-au întocmit actele de inspecţie la data de 23.01.2012, 30.01.2012, 10.02.2012, 16.02.2012, 20.02.2012, modificînd metoda de determinare a valorii în vamă şi calculînd de sine stătător valoarea în vamă pentru marfa importată conform metodei nr.6, fiind majorată valoarea în vamă a mărfii şi încasate în plus taxe vamale în mărime de 60603,05 lei. Astfel, Biroul Vamal Bender, făcînd referire la ordinul Serviciului Vamal nr.346-0 din 24.12.2000 referitor la aprobarea Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu, a inclus greutatea netă a gingiricii sărate cu condimente de 19190 kg.

Adică, la greutatea peştelui (gingirică) de 16000 kg s-a adăugat şi 3190 kg care constituie saramura. Întru evitarea alterării şi reţinerii mărfii în vamă, de către reclamant au fost executate actele de inspecţie, reperfectate formularele DV şi achitate majorările taxelor vamale. Instanţa de recurs reţine prevederile art.7 alin.(2) al Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20.11.1997, care indică că valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective.

Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. Raportînd la caz dispoziţiile enunţate, în coroborare cu materialul probator anexat, instanţa de recurs constată că SC „Pascofiş” SRL la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în baza declaraţiilor vamale nr. 1503I68, 1503I19, 1503I30, 1503I50, 1503I62 conform metodei nr.1 din Legea cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20.11.1997, a prezentat organului vamal toate actele necesare întru confirmarea corectitudinii valorii mărfii în baza tranzacţiei încheiate.

Se remarca că din documentele de însoţire a mărfii importate din Estonia de la furnizorul SA „Caiax Fishexport” rezultă că SC„Pascofiş” SRL, în fiecare caz, i-a fost livrată gingirică sărată cu condimente, masa netto de 16000 kg, masa brutto de 20400 kg la un preţ de 0,50 dolari SUA pentru un kg, în căldări de 5 kg şi 10 kg (f.d.22-38). În greutatea brutto de 20400 kg se include: masa netto a gingiricii de 16000 kg, masa saramurii (tuzluc) – 3190 kg, masa căldărilor de masă plastică – 670 kg şi masa suporturilor – 540 kg, fapt confirmat prin actul eliberat de exportator (f.d.65). 4 Prin urmare, este cert că datele ce se conţin în documentele de însoţire corespund întocmai datelor ce au stat la baza calculării valorii în vamă a mărfii conform metodei determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă.

În această ordinei de idei, nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că de către colaboratorul vamal s-a constatat că greutatea netă a mărfii a fost declarată diminuat de către intimat, susţinînd că conform ordinului Serviciului Vamal nr.346-0 din 24.12.2000, în rubrica 38 în declaraţia vamală se completează prin înscrierea în kilograme a greutăţii nete a mărfurilor corespunzătoare greutăţii proprii a mărfurilor fără ambalaj. Diferenţa la greutatea netă invocată de către Biroul Vamal Bender, drept temei pentru a recalcula valoarea mărfii prin metoda nr. 6, se explică doar prin faptul că SC „Pascofiş” SRL i s-a impus să includă în greutatea netă a produsului - gingirică sărată cu condimente de 16000 kg, la rubrica 38, în plus şi greutatea saramurii de 3190 kg, pe când în toate documentele exportatorului este indicată greutatea netă a produsului nominalizat de 16000 kg.

La fel, se reţine că la realizarea mărfii consumatorilor, saramura nu se vinde separat de gingirică, iar consumatorii procură gingirică reieşind din greutatea netă, indicată pe ambalaj, fără să achite suplimentar şi costul salamurii. Prin urmare, organul vamal neîntemeiat a majorat greutatea netă a mărfii şi neîntemeiat a determinat valoarea mărfii în vamă, utilizînd metoda de rezervă prevăzută de art.17 din Legea cu privire la tariful vamal, fapt ce indică la ilegalitatea actelor contestate şi corectitudinea soluţiei primei instanţe. În asemenea împrejurări, prima instanţă temeinic şi legal a admis acţiunea, anulînd actele de inspecţie emise de către Biroul Vamal Bender, obligînd Biroul Vamal Bender să restituie intimatului suma achitată ca taxe şi impozite vamale în mărime totală de 60603,05 lei.

Se menţionează că dreptul autorităţii vamale de a stabili o altă valoare vamală este recunoscut doar în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator, iar regulile privind stabilirea valorii reale a mărfurilor, prin verificarea valorii declarate de importator sunt instituite în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin HG nr.600 din 14.05.2002, dispoziţiile cărui au fost respectate de către SC „Pascofiş” SRL. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, prima instanţă a stabilit circumstanţele pricinii şi normele de drept material au fost aplicate corect, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) şi alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: 5 Se respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Bender. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2012 în pricina civilă la acţiunea înaintată de SC „Pascofiş” SRL către Biroul Vamal Bender privind contestarea actelor administrative. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Svetlana Novac 6