3ra-93/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Druţă dosarul nr. 3ra-93/14 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Ovatel TDM” SRL către Biroul Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 28 iunie 2013, c o n s t a t ă La 16 ianuarie 2013, reclamantul SC „Ovatel TDM” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Chişinău, solicitînd anularea ca ilegale actele cu caracter administrativ ale Biroului Vamal Chişinău privind calculul (recalculul) drepturilor de import/export faţă de SC „Ovatel TDM” SRL asupra declaraţilor vamale 3019 I 25736 din 19 noiembrie 2012; 3019 I 26119 din 20 noiembrie 2012; 3019 I 27445 din 05 decembrie 2012; 3019 I 27660 din 07 decembrie 2012; 3019 I 27724 din 10 decembrie 2012; 3019 I 28059 din 12 decembrie 2012; încasarea de la Biroul Vamal Chişinău în folosul SC „Ovatel TDM” SRL a sumei de 2902890,15 lei. În motivarea acţiunii reclamantul SC „Ovatel TDM” SRL a indicat, că nu a ştiut despre existenţa acestor acte de inspecţie şi nu a semnat astfel de acte.

Indică că, importînd mărfuri, a achitat plăţi vamale, iar suma a fost încasată de către Biroul Vamal Chişinău de pe contul întreprinderii. În baza Legii RM nr. 793-XIV din 10.02.2000 contenciosului administrativ, prin cererea prealabilă a SC „Ovatel TDM” SRL din 18 decembrie 2012, a contestat acţiunile Biroului Vamal Chişinău, privind existenţa sau inexistenţa actelor cu caracter administrativ, precum şi cererea de restituire a sumei excedentare încasate de Biroul Vamal Chişinău. Prin răspunsul Biroului Vamal Chişinău cu nr. 63 din 03 ianuarie 2013, s-au respins pretenţiile întreprinderii expuse asupra acţiunilor Biroului Vamal Chişinău şi nu s-a prezentat informaţia privind existenţa sau inexistenţa actelor de inspecţie, 1 precum şi a respins cererea de restituire a sumei excedentare încasate de Biroul Vamal Chişinău.

Mai indică, reprezentantul reclamantului, că Biroul Vamal Chişinău a aplicat incorect metoda de rezervă descrisă în art. 17 al Legii RM cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20.11.1997, invocînd necesitatea prezentării unor documente suplimentare de către SC „Ovatel TDM” SRL. Consideră reclamantul, că poziţia pîrîtului absolut nefondată, deoarece, reieşind din procedura stabilită la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse şi conform pct. 2 al art. 7 Legii RM „Cu privire la tariful vamal” nr. 1380- XIII din 20.11.1997, a prezentat documentele necesare, respectînd cerinţele legislaţiei, fapt confirmat prin sigiliile aplicate de pîrît pe declaraţiile vamale. La fel a argumentat, că cerinţa pîrîtului de a prezenta documente suplimentare la declaraţiile vamale era absolut nefondată, nejustificată.

Suplimentar a menţionat că Biroul Vamal Chişinău nu a solicitat documente suplimentare la declaraţia vamală, acceptînd astfel cele prezentate anterior de către reclamant, fapt confirmat prin înscrisurile efectuate de către partea reclamantă, că la momentul efectuării vămuirii au fost prezentate toate actele necesare şi alte careva documente nu erau necesare. Mai afirmă reclamantul, că Biroul Vamal Chişinău, încălcînd prevederile legii menţionate, nu a prezentat informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, care ar confirma valoarea mărfii importate, recalculînd astfel în mod unilateral şi subiectiv valoarea în vamă. Solicită, reclamantul SC „Ovatel TDM” SRL admiterea acţiuni şi de a fi restituită suma de 2902890,15 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 28.06.2013, acţiunea înaintată de către SC „Ovatel TDM” SRL a fost admisă, s-a dispus anularea ca fiind emise contrar prevederilor Legii şi fără efecte juridice actele cu caracter administrativ (acte de inspecţie) cu nr. 3019 I 25736 din 19 noiembrie 2012; 3019 I 26119 din 20 noiembrie 2012; 3019 I 27445 din 05 decembrie 2012; 3019 I 27660 din 07 decembrie 2012; 3019 I 27724 din 10 decembrie 2012; 3019 I 28059 din 12 decembrie 2012 a Biroului Vamal Chişinău privind calculul (recalculul) drepturilor de import faţă de SC „Ovatel TDM” SRL asupra declaraţiilor vamale 3019 I 25736 din 19 noiembrie 2012; 3019 I 26119 din 20 noiembrie 2012; 3019 I 27445 din 05 decembrie 2012; 3019 I 27660 din 07 decembrie 2012; 3019 I 27724 din 10 decembrie 2012; 3019 I 28059 din 12 decembrie 2012. S-a încasat din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul SC „Ovatel TDM” SRL a sumei percepute nefondat în baza actelor de inspecţie (acte cu caracter administrativ) în valoare de 2902890,15 lei.

2 La data de 08.07.2013 Biroul Vamal Chişinău, a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîrii prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă. În motivarea apelului a indicat că, hotărîrea menţionată o consideră ilegală, deoarece instanţa de fond nu a constatat corectitudinea circumstanţelor de fapt ale pricinii, aplicînd eronat normele de drept material la examinarea cauzei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău a fost respins, cu menţinerea hotărîrii Botanica, mun. Chişinău din 28 iunie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, SC „Ovatel TDM” SRL, a importat mărfuri, a achitat plăţi vamale, iar suma a fost încasată de către Biroul Vamal Chişinău de pe contul întreprinderii.

Potrivit art. 7 pct. 2 al Legii RM cu privire la tariful vamal şi p. 13 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, SC „Ovatel TDM” SRL a respectat exigent cerinţele legale stabilită la etapa respectivă, fapt confirmat prin sigiliile organului vamal pe declaraţiile vamale (suplimentar se confirmă şi nemijlocit de actul contestat) precum şi din declaraţiile părţilor în şedinţa de judecată. Totodată, instanţa constată, că, în baza actelor de inspecţie a fost recalculată valoarea statistică a mărfurilor şi s-a majorat valoarea în vamă conform art. 17 al Legii RM „cu privire la tariful vamal” cu încasarea suplimentar de pe contul reclamantului a sumei de 2902890,15 lei.

Instanţa de apel a mai reţinut că în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă, documentele menţionate în pct. 13 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, nu sînt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare.

Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente: a) contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; b) facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului; c) facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; d) documentele contabile; e) acordurile privind licenţa sau de autor; f) licenţele de export (import); g) recipisele de depozit; h) comenzile de livrare; i) cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; j) calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); k) alte documente şi informaţii care sînt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate.

Astfelm instanţa de apel a constatat că în contextul prevederilor art. 5, 6, 8 al Legii RM „cu privire la tariful vamal” şi p. 14 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, 3 organul vamal (în persoana Biroului Vamal Chişinău) nu a solicitat documente suplimentare la declaraţiile vamale relevante pe cauza dată, acceptînd astfel cele prezentate anterior de către SC „Ovatel TDM” SRL şi nu şi-a rezervat cerinţa obligatorie de confirmare, fapt confirmat prin scrisoarea din 03 ianuarie 2013 şi în referinţă, emiţînd astfel neîntemeiat actele de inspecţiei cu încasarea sumei de 2902890,15 lei achitată conform actelor contestate.

Conform prevederilor art. 5, 6, 8 al Legii RM „Cu privire la tariful vamal” şi pct. 16 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, la acumularea informaţiei privind valoarea în vamă, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor, trebuie să prezinte informaţii, pe care nu le are declarantul SC „Ovatel TDM” SRL, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuat-o anterior. Instanţa de apel a constatat, constată că autoritatea vamală nu a prezentat către SC „Ovatel TDM” SRL informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, care ar confirma valoarea mărfii importate, ci unilateral, subiectiv şi neobiectiv a recalculat valoarea în vamă.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) al legii menţionate, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfa identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfa similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; 1) prin metoda de rezervă, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol „principala metodă dintre cele specificate la alin. (1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. In cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode.

Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit. d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. De asemenea, s-a reţinut că, nu au fost transparente acţiunile Biroului Vamal Chişinău, conform căror temeiuri şi metode specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 al Legii RM cu privire la tariful vamal, nu pot fi utilizate, faţă de SC „Ovatel TDM” SRL şi valoarea în vamă a mărfii s-a determinat prin metoda de rezervă şi s-a decis majorarea plăţilor vamale în sumă de 2902890,15 lei. Totodată, se indică de către instanţa de apel, că SC „Ovatel TDM” SRL a introdus pe teritoriul R. Moldova în regim de import marfa la preţurile stabilite în contract, acestea, de rînd cu alte cheltuieli, prevăzute de legislaţie, constituind valoarea în vamă declarată.

Dar în urma acţiunilor Biroului Vamal Chişinău, 4 perfectînd actele de inspecţie privind majorarea valorii în vamă, nu a prezentat părţii reclamante aceste acte de inspecţie. Decizia de majorare a preţurilor a fost motivată în corespundere cu prevederile art. 17 din Legea cu privire la tariful vamal, adică că nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate, că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice şi că sînt sub nivelul valorii lor. Instanţa de judecată accentuează, că în confirmarea motivelor de majorare a valorii în vamă a mărfurilor importate nu au fost prezentate probe veridice, astfel acestea purtînd un caracter declarativ.

Astfel, analizînd actele de inspecţie cu nr. 3019 I 25736 din 19 noiembrie 2012; 3019 I 26119 din 20 noiembrie 2012; 3019 I 27445 din 05 decembrie 2012; 3019 I 27660 din 07 decembrie 2012; 3019 I 27724 din 10 decembrie 2012; 3019 I 28059 din 12 decembrie 2012, instanţa de apel a indica că nu s-a constatat semnătura declarantului, ori a brokerului vamal sau unui alt reprezentant ce ar fi adus la cunoştinţă şi acceptării rezultatul controlului de către colaboratorul vamal.

Deci, colaboratorul vamal nu a procedat conform pct. 19 a Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14.05.2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM „În cazul cînd se impune rectificarea calculelor efectuate de declarant (inclusiv după ce a prezentat datele suplimentare necesare organului vamal), colaboratorul organului vamal face înscrierile şi calculele respective fie în rubricile speciale „Menţiunile biroului vamal”, ale tipizatei DV1 fie pe versoul ei, consemnîndu-le sub titlu „Menţiunile biroului vamal”. La 19 noiembrie 2013 Biroul Vamal Chişinău a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Invocă că la etapa verificării documentelor, în baza cărora a fost declarată marfa importată, inspectorii vamali de la punctul de control financiar au depistat anumite neconcordanţe ce ţine de valoarea în vamă a acestor bunuri, precum ar fi: contractul de vînzare-cumpărare fiind unul general în care nu este indicat valoarea pentru o unitate de marfă, nomeclatorul sortimental al mărfurilor fapt ce contravine pct. 15 al Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14.05.2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova. 5 Totodată, nu a fost a fost stabilită legătura între factura comercială invoice cu tranzacţia existentă, ca parte integrantă a contractului.

În asemenea situaţie, inspectorul vamal în calitate de factor de decizie a organului vamal, a acţionat în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei Republicii Moldova. Astfel, acţiunile întreprinse de colaboratorul vamal au fost strict condiţionate şi bazate pe,Ordinul Serviciului Vamal nr. 480-O din 18.12.2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr. 600 din 14.05.2002, Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997. Aceste acte normative statuează atribuţiile legale cu care este investit organul vamal la realizarea politicii vamale a statului.

Art. 6 al Legii cu privire la tariful vamal stabileşte că la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale, iar art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal, stipulează ca autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă. Mai menţionează că unicul document care conţine date despre valoarea facturală a mărfii importate este INVOCE-ul, care nefiind probat prin alte documente, creează dubii organului vamal referitoare la datele indicate în acestea ce se referă la valoarea în vamă a mărfurilor. În această situaţie, în temeiul art. 179 alin. (2) Cod vamal şi art. 7 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal al RM, organul vamal este în drept să ceară informaţii suplimentare pentru a verifica datele din declaraţia vamală sau din alte documente prezentate.

La fel, aceleaşi acte normative stabilesc că declarantul este obligat să prezinte datele respective. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

6 Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 7