3ra-842/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I.Druţă nr.3ra-842/14 instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrca, S.Arnaut DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ovatel TDM” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actelor administrative şi încasarea sumelor percepute, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ovatel TDM”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 26 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii c o n s t a t ă La 08 iulie 2013 SRL „Ovatel TDM” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actelor administrative şi încasarea sumelor percepute nefondat.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, societatea este înregistrată legal pe teritoriul Republicii Moldova şi întreprindere acreditată în cadrul Biroului Vamal Chişinău în vederea perfectării procedurilor de import şi în special importul produselor „ IT”. Menţionează că unul dintre genurile principale de activitate a întreprinderii constituie importul produselor „ IT” şi accesoriilor la aceste produse, precum şi comercializarea acestor produse pe teritoriul Republicii Moldova. În perioada martie - aprilie 2013 a efectuat mai multe importuri de produse de genul „ IT” unde organul vamal în mod nefondat a perceput mai multe sume băneşti de la contul unic deservit în cadrul Biroului Vamal Chişinău.

Totodată reclamantul indică că, a respectat întocmai procedura stabilită la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse şi conform prevederilor legii, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, pentru confirmare au fost prezentate documentele de bază, care nu au fost contestate de către pîrît şi nu au fost efectuată nici o referire la aceste acte, fiind doar nejustificat solicitarea actelor suplimentare. Susţine reclamantul că, suplimentar a prezentat organului vamal informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, lista de preţuri ale producătorului de care nu dispune organul vamal, iar Biroul Vamal Chişinău nu a reacţionat şi prin urmare consideră că a fost subiectivă la emiterea actelor cu caracter administrativ.

La acumularea informaţiei privind valoarea în vamă, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor, trebuie să prezinte informaţii, pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuat-o anterior. Totodată, autoritatea vamală nu a prezentat informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, care ar confirma valoarea în vamă a mărfii importate.

Astfel, în contextul legii materiale, art. 5,6,8 al Legii cu privire la tariful vamal şi pct. 16 al regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, organul vamal pe lîngă faptul că nu a prezentat actele constatatoare, nu a prezentat informaţiile, preţurile de referinţă la marfa importată, ci unilateral, subiectiv şi neobiectiv a recalculat valoarea în vamă şi în temeiul art. 127 Cod Vamal al RM., a încasarea cu titlu executoriu suma de 1649 443, 04 lei MDL.

Reclamantul susţine că, în urma studierii acţiunilor pîrîtului privind întocmirea actelor de inspecţie prezentate, în conformitate cu Ordinul Serviciului Vamal nr. 480- O din 18 decembrie 2006 cu privire aprobarea metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu „act de inspecţie reprezintă documentul electronic ASZCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date eronate sau neclare referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligaţiei şi modul de aplicare a facilităţilor vamale.

Cuprinde următoarele date aferente fiecărei declaraţii vamale: denumire birou vamal, număr de înregistrare, data înregistrării, regimul vamal, numărul fiecărui articol ce face obiectul declaraţiei rezultate examinării, măsuri luate şi sancţiuni aplicate, informaţii suplimentare privind documentele întocmite cu ocazia măsurilor întreprinse sau sancţiunilor aplicate. Semnarea lui de către utilizatorul sistemului informatic are semnificaţia luării la cunoştinţă şi acceptării rezultatelor controlului. Astfel reclamantul invocă că, în actele de inspecţie a cărui nulitate solicită nu s-a evidenţiat semnătura declarantului, ori a brokerului vamal sau unui alt reprezentat ce ar fi adus la cunoştinţă şi acceptării rezultatul controlului de către colaboratorul vamal.

Prin cererea prealabilă din 08 mai 2013 înaintată Biroului Vamal a solicitat anularea actelor de inspecţie indicate, însă nu a primit răspuns. Ulterior, la data de 14 iunie 2013 a înaintat altă cerere prealabilă, unde Biroul Vamal i-a dat un răspuns formal. Solicită reclamantul anularea ca fiind ilegale şi fără efecte juridice actele de inspecţie nr.3019 I 6690 din 12 aprilie 2013; nr.3019 I 7026 din 16 aprilie 2013; nr. 3019 I 7165 din 18 aprilie 2013; nr.3019 I 7378 din 22 aprilie 2013; nr. 3019 I 7848 din 26 aprilie 2013; nr.3019 I 8289 din 30 aprilie 2013; nr.3019 I 9128 din 14 mai 2013; nr.3019 I 9130 din 14 mai 2013; nr.3019 I 9546 din 20 mai 2013; nr. 3019 I 10031 din 27 mai 2013; nr. 3019 I 10645 din 03 iunie 2013; nr. 3019 I 11205 din 10 iunie 2013 emise de către Biroul Vamal Chişinău privind calculul ( recalculul) drepturilor de import faţă de SC” Ovatel TDM” cu perceperea sumei încasată nefondat în mărime de 1 649 443, 04 lei.

Pe parcursul examinării cauzei reprezentantul reclamantului, a înaintat cerere privind micşorarea pretenţiilor la suma de 1648942,3 lei în rest cerinţele înaintate în cererea de chemare în judecată l-ea susţinut pe deplin. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 26 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de către SRL „Ovatel TDM”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 26 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de admitere integrală a acţiunii. La 21 mai 2014, Biroul Vamal Chişinău a depus recurs împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionînd că instanţa de apel la emiterea deciziei a încălcat normele de drept material. Consideră recurentul că SRL „Ovatel TDM” a încălcat termenul de adresare în judecată în partea ce ţine de anularea actelor de inspecţie la declaraţiile vamale nr.3019 I 6690 din 12 aprilie 2013; 3019 I 7026 din 16 aprilie 2013; 3019 I 7165 din 18 aprilie 2013; 3019 I 7378 din 22 aprilie 2013; 3019 I 7848 din 26 aprilie 2013; 3019 I 8289 din 30 aprilie 2013, iar temeiuri de restabilire a acestuia nu sunt, deoarece reclamantul nu a prezentat probe ce ar justifica omiterea întemeiată a termenului de adresare în judecată.

Referitor la legalitatea actelor de inspecţie la declaraţiile vamale nr. nr.3019 I 6690 din 12 aprilie 2013; 3019 I 7026 din 16 aprilie 2013; 3019 I 7165 din 18 aprilie 2013; 3019 I 7378 din 22 aprilie 2013; 3019 I 7848 din 26 aprilie 2013; 3019 I 8289 din 30 aprilie 2013; 3019 I 9128 din 14 mai 2013; 3019 I 9130 din 14 mai 2013; 3019 I 9546 din 20 mai 2013; 3019 I 10031 din 27 mai 2013; 3019 I 10654 din 03 iunie 2031; 3019 I 11205 din 10 iunie 2013, consideră că instanţa de apel eronat a ajuns la concluzia de a casa hotărîrea primei instanţe, deoarece unicul document care conţine date despre valoarea facturală a mărfii importate este INVOCE-ul, care nefiind probat prin alte documente, creează dubii organului vamal cu privire la datele indicate în acestea şi care se referă la valoarea în vamă a mărfurilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art.6 alin.(1) al Legii nr.1380-XII din 20 noiembrie 1997 privind tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale.

Conform art.7 alin.(1) al Legii menţionate, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

S-a constatat că, în perioada 12 aprilie 2013 – 10 iunie 2013 SRL „Ovatel TDM” a depus la organul vamal declaraţiile vamale nr. 3019 I 6690 din 12 aprilie 2013; nr.3019 I 7026 din 16 aprilie 2013; nr. 3019 I 7165 din 18 aprilie 2013; nr.3019 I 7378 din 22 aprilie 2013; nr. 3019 I 7848 din 26 aprilie 2013; nr.3019 I 8289 din 30 aprilie 2013; nr.3019 I 9128 din 14 mai 2013; nr.3019 I 9130 din 14 mai 2013; nr.3019 I 9546 din 20 mai 2013; nr. 3019 I 10031 din 27 mai 2013; nr. 3019 I 10645 din 03 iunie 2013; nr. 3019 I 11205 din 10 iunie 2013 privind importul pe teritoriul vamal al Republicii Moldova marfă –produse IT şi accesorii la aceste produse şi piese auto, iar valoarea în vamă a mărfii fiind calculată conform metodei 1 prevăzută la art.10 alin.(1) lit.a) a Legii cu privire la tariful vamal- în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

În rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă, Biroul Vamal Chişinău a ajuns la concluzia că valoarea în vamă a mărfii la declaraţiile vamale sus menţionate a fost determinată incorect, întocmind în acest sens actele de inspecţie cu privire la calculul (recalculul) drepturilor de import/export, prin care a fost majorat preţul mărfii importate pînă la 1 649 443,04 lei.

Din actele cauzei rezultă că Biroul Vamal Chişinău nu a acceptat valoarea în vamă a mărfii declarate de către SRL „Ovatel TDM” din motiv de suspiciune privind subevaluarea preţului mărfurilor şi veridicităţii datelor, neprezentarea de către declarant a documentelor suplimentare cerute de către organul vamal, adică SRL „Ovatel TDM” la declararea valorii în vamă a mărfii a încălcat prevederile pct.13, 14, 15 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, aprobat prin hotărîrea Guvernului RM nr.600 din 14 mai 2002, aplicînd astfel organul vamal metodele 6 de estimare a valorii în vamă.

Conform pct. 13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale, documentele de constituire a persoanei care introduce mărfurile pe teritoriul Republicii Moldova; contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma, precum şi alte documente de plată şi/sau contabile ce confirmă valoarea mărfurilor; documentele de transport; contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); listele de ambalaj; licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. Astfel,

materialul probator atestă că la declararea mărfii în vamă SRL „Ovatel TDM” a prezentat documentele necesare şi anume: copiile de contractele de cumpărare- vînzare, copiile de pe facturile comerciale (invoce) aferente mărfurilor importate, scrisorile internaţionale de trăsură, carnetele TIR, certificatele de conformitate, înscrisurile privind cheltuielile de transportare, copiile de pe permisele de conducătorilor auto şi paşapoartele tehnice ale mijloacelor de transport, precum şi declaraţiile electronice. Totodată, intimatul suplimentar a prezentat organului vamal informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, lista preţurilor ale producătorului (documente comerciale, vamale şi de plată, facturi, scrisori de trăsură etc, referitoare la tranzacţiile cu mărfuri identice sau similare).

În atare circumstanţe, instanţa de recurs consideră că SRL „Ovatel TDM” a prezentat Biroului Vamal Chişinău toate documentele solicitate de către acesta în vederea confirmării valorii în vamă, fapt confirmat prin actele anexate la declaraţiile vamale. Mai mult ca atît nu pot fi considerate întemeiate solicitările organului vamal cu privire la prezentarea de către intimat a documentelor suplimentare referitoare la declaraţia vamală a ţării de export, cataloage comerciale, ofertele de preţuri, precum şi corespondenţa comercială între părţi, deoarece conform art.16 alin.(2) al Legii cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii.

Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii în vamă a acesteia, conform prevederilor prezentului articol, poate fi verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor. Prin urmare instanţa de apel corect a constatat că organul vamal a aplicat neîntemeiat faţă de SRL „Ovatel TDM” metoda 6 de evaluare a valorii în vamă a mărfii, pe motivul neprezentării documentelor suplimentare sau a suspiciunii subevaluării costului mărfii, or, documentele prezentate de către intimat organului vamal pentru perfectarea declaraţiilor vamale confirmă faptul că SRL „Ovatel TDM” a îndeplinit prevederile art.11 al Legii cu privire la tariful vamal şi pct.13, 14, 15 ale Regulamentului privind modul de calculare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM.

Concomitent, instanţa de recurs mai reţine că, recurentul (pîrîtul) nu a motivat, argumentat şi nu a probat necesitatea prezentării de către SRL „Ovatel TDM” cărorva documente şi informaţii suplimentare. Conform prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, la examinarea în contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului. Or, după cum rezultă din materialele dosarului Biroul vamal Chişinău n-a prezentat probe care să combată pretenţiile invocate în cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Ovatel TDM”. Ba mai mult, o simplă suspiciune de subevaluare a costului mărfii din partea organelor vamale, fără careva probe pertinente nu poate servi drept temei de neautenticitate a informaţiei prezentate de declarant.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului cu privire la faptul că SRL „Ovatel TDM” a încălcat termenul de adresare în judecată cu acţiunea în cauză din următoarele considerente. Conform art.14 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Astfel, prin cererea prealabilă din 08 mai 2013 SRL „Ovatel TDM” a solicitat Biroului Vamal Chişinău anularea actelor de inspecţie nr. 3019 I 6690; nr.3019 I 7026; nr. 3019 I 7165; nr.3019 I 7378; nr. 3019 I 7848; nr.3019 I 8289, fiind recepţionată de către organul vamal la 14 mai 2013, însă la materialele cauzei lipseşte dovada recepţionării răspunsului nr.3365 din 22 mai 2013 prin care Biroul Vamal Chişinău a respins cererea prealabilă a SRL „Ovatel TDM”, iar în aceste circumstanţe, instanţa de recurs consideră că SRL „Ovatel TDM” s-a adresat în termen cu acţiunea în cauză, la 08 iulie 2013, or, art.17 alin.(1) lit a) al Legii contenciosului administrativ, prevede expres că cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia. Totodată, asupra acestui argument s-a expus şi instanţa de apel. Prin urmare, instanţa de recurs consideră întemeiată concluzia instanţei de apel cu privire la faptul că actele de inspecţie au fost emis cu încălcarea prevederilor legale, fapt ce denotă că acţiunea SRL „Ovatel TDM” împotriva Biroului Vamal Chişinău este una întemeiată. De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de apel a dat o apreciere corectă raportului juridic în litigiu, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, în coroborare cu probele materiale existente, fapt ce a dus la emiterea unei hotărîri legale, iar celelalte argumente invocate de către recurent în acest sens nu pot fi reţinute, deoarece sunt neîntemeiate.

Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. art. 444, 445 alin.(1) lit. a) 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Se respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ovatel TDM” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actelor administrative şi încasarea sumelor percepute.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Elena Covalenco Dumitru Mardari Galina Stratulat