3ra-1551/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: R.Ţurcanu dosarul nr. 3ra-1551/13 instanţa de apel: B.Bîrca, M.Moraru, M.Ciugureanu ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Boomtelecom”SRL către Biroul Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 17 aprilie 2012, c o n s t a t ă La 13 martie 2013, reclamantul ÎCS „Boomtelecom” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Chişinău, privind anularea actelor de inspecţie şi încasarea sumelor percepute nefondat. În motivarea acţiunii reclamantul ÎCS „Boomtelecom” SRL a indicat, că este societate înregistrată legal pe teritoriul Republicii Moldova şi întreprindere acreditată în cadrul Biroului Vamal Chişinău în vederea perfectării procedurilor de import. Conform scopurilor de activitate a întreprinderii petiţionare, unul dintre genurile principale de activitate constituie importul produselor „IT" şi accesoriilor la aceste produse. Respectiv în perioada lunii decembrie al anului 2012 şi ianuarie al anului 2013 întreprinderea a efectuat mai multe importuri de produse de genul „IT" unde organul vamal în mod nefondat a perceput mai multe sume băneşti de la contul unic deservit în cadrul Biroului Vamal Chişinău.

În vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, reclamantul s-a adresat cu cererea prealabilă către Biroul Vamal Chişinău, pretenţiile înaintate de către ÎCS „Boomtelecom” SRL, nu au fost examinate şi fiind dat un răspuns pur formal care nu corespunde legislaţiei în vigoare, cu atât mai mult ne fiind recepţionate întreprinderii actele administrative în baza cărora s-a dispus ridicarea de la conturile bancare a societăţii a sumei de 1523372,32 lei. De asemenea, indică, că, a respectat întocmai procedura stabilită la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse, iar pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, au fost prezentate documentele de bază, care nu au fost contestate de către pârât şi nu a fost efectuată nici o referire la aceste acte.

Consideră că în contextul legii materiale şi anume în derogare de la norma art. 7 pct. (2) al Legii cu privire la tariful vamal şi p. 13 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, acţiunile pârâtului sunt nefondate şi nu au o justificare juridică. Mai menţionează, că, organul vamal nu a solicitat documente suplimentare la declaraţia vamală, acceptând astfel cele prezentate anterior de către ÎCS „Boomtelecom” SRL şi nu şi-a rezervat cerinţa obligatorie de confirmare. Cu atât mai mult, la depunerea declaraţiilor vamale întreprinderea a respectat întru totul rigorile legale în vigoare.

ÎCS „Boomtelecom” SRL, suplimentar, a prezentat organului vamal informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, lista de preţuri ale producătorului, de care nu dispune organul vamal (documentele comerciale, vamale şi de plată, facturi, scrisori de trăsură etc. referitoare la tranzacţii cu mărfuri identice sau similare), la care, Biroul Vamal Chişinău nu a reacţionat şi prin urmare conchidem că a fost subiectivă la emiterii actelor cu caracter administrativ. La acumularea informaţiei privind valoarea în vamă, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor, trebuie să prezinte informaţii, pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuat-o anterior.

Totodată, autoritatea vamală nu a prezentat către ÎCS „Boomtelecom” SRL informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, care ar confirma valoarea mărfi importate. Mai indică reclamantul că, organul vamal pe lângă faptul că nu a prezentat actele constatatoare, nu a prezentat ÎCS „Boomtelecom” SRL informaţiile, preţurile de referinţă la marfa importată, ci unilateral, şi neobiectiv a recalculat valoarea în vamă şi în temeiul art. 127 Cod Vamal al, Republicii Moldova a dispus încasarea ca titlu executoriu suma de 1523372,32 lei.

Mai consideră că nu au fost transparente şi clare acţiunile Biroului Vamal Chişinău, conform căror temeiuri şi metode specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 al Legii RM „cu privire la tariful vamal", nu au putut fi utilizate, faţă de ÎCS „Boomtelecom” SRL şi de ce valoarea în vamă a mărfii s-a determinat fară prezentarea actelor constatatoare, precum şi s-a decis majorarea plăţilor vamale.

Solicită reclamantul ÎCS „Boomtelecom” SRL, admiterea acţiuni integral cu anularea ca fiind emise contrar prevederilor legii şi fără efecte juridice actele de inspecţie ale Biroul vamal Chişinău privind calcului (recalculul) drepturilor de import/export faţă de ÎCS „Boomtelecom” SRL asupra declaraţiilor 3019 I 29446 din 26 decembrie 2012; 3019 I 29452 din 26 decembrie 2012; 3019 I 29459 din 26 decembrie 2012; 3019 I 29676 din 28 decembrie 2012; 3019 17 din 02 ianuarie 2013; 3019 1238 din 14 ianuarie 2013; 3019 I 892 din 25 ianuarie 2013, precum şi de a încasa din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul ÎCS „Boomtelecom” SRL a sumei percepute nefondat în baza actelor de inspecţie (acte cu caracter administrativ) în valoare 1 523 372, 32 lei MD.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 17 aprilie 2013, cererea de chemare în judecată a fost admisă, prin care s-a dispus anularea ca fiind emise contrar prevederilor legii şi fară efecte juridice actele de inspecţie ale Biroului Vamal Chişinău privind calcului (recalculul) drepturilor de import/export faţă de ÎCS „Boomtelecom” SRL asupra declaraţiilor 3019 I 29446 din 26 decembrie 2012; 3019 I 29452 din 26 decembrie 2012; 3019 I 29459 din 26 decembrie 2012; 3019 I 29676 din 28 decembrie 2012; 3019 17 din 02 ianuarie 2013; 3019 1238 din 14 ianuarie 2013; 3019 I 892 din 25 ianuarie 2013, şi s-a încasat din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul ÎCS „Boomtelecom” SRL a sumei percepute nefondat în baza actelor de inspecţie (acte cu caracter administrativ) în valoare de 1 523 372, 32 lei.

La data de 24.04.2013 Biroul Vamal Chişinău, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîrii prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă. În motivarea apelului a indicat că, hotărârea menţionată o consideră ilegală, deoarece instanţa de fond nu a constatat corectitudinea circumstanţelor de fapt ale pricinii, aplicînd eronat normele de drept material la examinarea cauzei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013, apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău a fost respins, cu menţinerea hotărîrii Botanica, mun.

Chişinău din 17 aprilie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, în perioada lunii decembrie al anului 2012 şi ianuarie al anului 2013 ÎCS „Boomtelecom” SRL a efectuat mai multe importuri de produse de genul „IT" unde organul vamal în mod nefondat a perceput mai multe sume băneşti de la contul unic deservit în cadrul Biroului Vamal Chişinău. Instanţa de apel a reţinut că, procedura prealabilă a fost respectată, adresând la data de 10 februarie 2013 cererea prealabilă în cadrul Biroului Vamal Chişinău, prin răspunsul expediat în data de 22 februarie 2013 cu nr. 1252 s-a dat un răspuns, considerat de instanţă, pur formal prin care actele Biroului Vamal Chişinău au fost considerate ca fiind legale.

Totodată, instanţa de apel a menţionat că, în temeiul art. 52 al Constituţiei Republicii Moldova, în coraport cu norma art. 1, 14 al Legii RM privind contenciosului administrativ şi Legii cu privire la tariful vamal cu nr. 1380-XIII din 20.11.1997, Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 600 din 14 mai 2002 actele contestate instanţa le consideră ca ilegale şi nefondate. Astfel, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate, documentele menţionate în pct. 13 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, nu sânt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare.

Mai mult ca atît, instanţa de apel a invocat că, legiuitorul a stabilit că pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente: a) contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; b) facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vânzătorului; c) facturile pentru serviciile de comision şi broker. referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; d) documentele contabile; e) acordurile privind licenţa sau de autor; f) licenţele de export (import); g) recipisele de depozit; h) comenzile de livrare; i) cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; j) calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); k) alte documente şi informaţii care sânt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate.

Prin urmare, în contextul art. 6, 7, 17 al Legii cu privire la tariful vamal şi p. I a Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, Organul vamal fară prezentarea motivelor legale şi temeiurile clare, a aplicat direct metoda de rezerva faţă de ÎCS „Boomtelecom” SRL, fapt care se evidenţiază din actele contestate, însă, oricare acte, fapte, informaţii, date şi referinţe de către pârât nici la momentul examinării cauzei nu au fost expuse. În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1), (2) din Legea cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii şi să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

Instanţa de apel a stabilit că, ÎCS „Boomtelecom” SRL a introdus pe teritoriul R. Moldova în regim de import marfa la preţurile stabilite în contract, acestea, de rând cu alte cheltuieli, prevăzute de legislaţie, constituia anume valoarea în vamă declarată. Iar în urma acţiunilor Biroului Vamal Chişinău, perfectând actele de inspecţie privind majorarea valorii în vamă, nu a prezentat părţii reclamante aceste acte de inspecţie. Potrivit prevederilor art. 17 din Legea cu privire la tariful vamal, nu existau date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate, că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice şi că sînt sub nivelul valorii lor.

Astfel, în confirmarea motivelor de majorare a valorii în vamă a mărfurilor importate, nu au fost prezentate probe veridice, astfel acestea purtând un caracter declarativ, iar organul vamal antrenat la vămuirea mărfurilor poate şi dispune de informaţii, pe care nu le are declarantul, inclusiv şi cele despre preţurile de referinţă (orientative) la acest gen de mărfuri, care de fapt dacă ar exista nu pot fi luate ca bază la aprecierea valorii în vamă într-o economie de piaţă.

Instanţa de apel a conchis că, prima instanţa analizând actele de inspecţiei nr. 3019 1 29446 din 26 decembrie 2012; 3019 I 29452 din 26 decembrie 2012; 3019 I 29459 din 26 decembrie 2012; 3019 I 29676 din 28 decembrie 2012; 3019 17 din 02 ianuarie 2013; 3019 1238 din 14 ianuarie 2013; 3019 I 892 din 25 ianuarie 2013 a concluzionat că nu s-a evidenţiat semnătura declarantului, ori a brokerului vamal sau unui alt reprezentant ce ar fi adus la cunoştinţă şi acceptării rezultatul controlului de către colaboratorul vamal. La fel, instanţa de apel a reţinut că, instanţa de fond corect a concluzionat că, acţiunile Biroul Vamal Chişinău privind calculul (recalculul) drepturilor de import/export faţă de ÎCS „Boomtelecom” SRL sunt ilegale şi neîntemeiate, lipsite de consistenţă şi un intact juridic, pe o apreciere incompletă, subiectivă şi unilaterală, pasibilă de a fi anulată ca nefondată, cu restituirea sumei de 1 523 372,32 lei MDL.

Totodată, potrivit înscrisurilor şi materialelor pricini, Biroul Vamal Chişinău n- a prezentat careva probe ce ar dovedi, că cerinţa înaintata de reclamant nu este întemeiată, or. conform art. 24 al Legii contenciosului administrativ sarcina probaţiunii este pusa pe seama pârâtului. La 26 iulie 2013 Biroul Vamal Chişinău a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurenta a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru