3ra-293/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă:M.Ţurcan instanţa de apel: B.Bîrcă, M.Moraru, M.Ciugureanu dosarul nr. 3ra-293/14 ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Ovatel TDM” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 03 iulie 2013, c o n s t a t ă La 03 iunie 2013 SRL „Ovatel TDM” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău, solicitînd anularea actelor de inspecţie şi încasarea sumelor percepute neîntemeiat. În motivarea acţiunii SRL „Ovatel TDM” a invocat că, este întreprindere acreditată în cadrul Biroului Vamal Chişinău în vederea perfectării procedurilor de import, genul de activitate fiind importul produselor „IT" şi accesoriilor la aceste produse.

Reclamantul a relatat faptul că, în perioada lunilor februarie-aprilie 2013 a efectuat mai multe importuri de produse de genul „IT" unde organul vamal în mod nefondat a perceput mai multe sume băneşti de la contul unic deservit în cadrul Biroului Vamal Chişinău, motiv din care reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către Biroul Vamal Chişinău în care şi-a exprimat dezacordul cu acţiunile organului vamal, la care a primit un răspuns pur formal şi care nu corespunde legislaţiei în vigoare, menţionînd ca nejustificate ridicarea de la conturile bancare a societăţii a sumei de 1474168,35 lei.

Reclamantul a mai menţionat faptul că, a respectat întocmai procedura stabilită la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse, precum şi a prevederilor pct.2 al art.7 din Legea RM cu privire la tariful vamal şi pct.13 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, acte care nu au fost 1 contestate de către pîrît şi nu a fost efectuată nici o referire la aceste acte şi nu a solicitat documente suplimentare la declaraţia vamală, acceptînd astfel cele prezentate anterior.

Suplimentar reclamantul a menţionat faptul că, a prezentat organului vamal informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, lista de preţuri a producătorului, de care nu dispune organul vamal (documentele comerciale, vamale şi de plată, facturi, scrisori de trăsură etc. referitoare la tranzacţii cu mărfuri identice sau similare), la care Biroul Vamal Chişinău nu a reacţionat.

Reclamantul nu este de acord cu actele de inspecţie, le consider ca fiind emise unilateral, subiectiv şi neobiectiv a fost recalculată valoarea în vamă, dispunându-se nejustificat încasarea sumei de 1474168,35 lei, din care considerente reclamantul s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Chişinău prin care a solicitat anularea actelor de inspecţie nr.3019 I 4117 din 11 martie 2013; 3019 1 5058 din 22 martie 2013; 3019 I 5464 din 27 martie 2013; 3019 I 5468 din 27 martie 2013; 3019 I 5574 din 28 martie 2013; 3019 I 5798 din 01 aprilie 2013; 3019 I 6208 din 08 aprilie 2013 a Biroului Vamal Chişinău, şi încasarea sumelor percepute neîntemeiat. Prin hotărîrea Judecătorie Botanica, mun.

Chişinău din 03 iulie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a anulat ca fiind emise contrar prevederilor Legii şi fără efecte juridice actele cu caracter administrativ (actele de inspecţie) nr.3019 I 4117 din 11 martie 2013; 3019 1 5058 din 22 martie 2013; 3019 I 5464 din 27 martie 2013; 3019 I 5468 din 27 martie 2013; 3019 I 5574 din 28 martie 2013; 3019 I 5798 din 01 aprilie 2013; 3019 I 6208 din 08 aprilie 2013 a Biroului vamal Chişinău privind calculul (recalculul) drepturilor de import faţă de SRL „Ovatel TDM” asupra declaraţiilor vamale cu nr.3019 I 4117 din 11 martie 2013; 3019 1 5058 din 22 martie 2013; 3019 I 5464 din 27 martie 2013; 3019 I 5468 din 27 martie 2013; 3019 I 5574 din 28 martie 2013; 3019 I 5798 din 01 aprilie 2013; 3019 I 6208 din 08 aprilie 2013. S-a încasat din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul SRL „Ovatel TDM” a sumei percepute nefondat în baza actelor de inspecţie (actele cu caracter administrativ) în valoare de 1468078,13 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 17 iulie 2013 Biroul Vamal Chişinău a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 03 iulie 2013. 2 La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de admitere a acţiunii.

Conform legislaţiei în vigoare, din momentul ce declaraţia vamală a fost înregistrată, aceasta este supusă controlului vamal, care include în sine controlul documentar şi controlul fizic al mărfurilor declarate, iar la fiecare etapă de verificare a declaraţiei vamale se întocmeşte actul de inspecţie.

Aceasta fiind o procedură de control a declaraţiei vamale paralel cu cea imprimată pe suport de hârtie, de unde rezultă că colaboratorul vamal respectând procedura, a întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor în vamă, actele de inspecţie, or conform prevederilor art.4 al Regulamentului privind modul de declarare a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.600 din 14.05.2002, declarantul de sine-stătător determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse conform metodelor de evaluare stabilite de art. 10 al Legii nr. 1380-XIIT cu privire la tariful vamal din 20.11.1997, iar în baza pct. 10 al Regulamentului menţionat, declarantul declară organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, completând de sine stătător toate rubricile declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor în modul stabilit de Serviciul Vamal, cu excepţia rubricilor destinate menţiunilor organului vamal (pct.17 din Regulament), fiind responsabil de veridicitatea datelor indicate în declaraţia privind valoarea în vamă şi a documentelor anexate.

Instanţa de apel a reţinut, că în conformitate cu prevederile alin. alin. (1), (2), (3) art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii, care este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice, inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

După cum rezultă din actele cauzei colaboratorul vamal nejustificat a aplicat preţul mărfurilor în vamă, or în cazul din speţă nu au fost constatate încălcările invocate supra. Mai mult decît atît, conform art.1, art.3 al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10.02.2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de 3 contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins. Astfel, argumentele apelului au fost obiect de examinare în prima instanţă şi respingerea lor a fost reflectată sub toate aspectele în motivarea hotărîrii conestate.

La 18 decembrie 2013 Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului Biroul Vamal Chişinău a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Se mai indică în recurs că, prin ordinul Serviciului Vamal nr.480-0 din 18.12.2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu (publicat în MO fin 29.12.2006) se subînţelege că actul de inspecţie este o îmbinare dintre procesul-verbal de constatare a unui fapt şi lista (borderoul) acţiunilor întreprinse. Conform art.5 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamalnr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997, modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduce şi scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. 4 Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5