2rac-361/13 — Încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere

prima instanţă:Gh. Palviuc dosarul nr. 2rac-361/13 instanţa de apel:N. Cernat A. Gavriliţa, A. Pahopol DECIZIE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul- Valeriu Doagă Judecătorii – Ala Cobăneanu, Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu examinând recursul declarat de reprezentantul SRL „Interstandard”, avocatul Iorga Iulian, la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Procarton Grup” împotriva SRL „Interstandard” cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013 c o n s t a t ă La data de 23 noiembrie 2011 SRL „Procarton Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Interstandard” cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat, că la data de 02 martie 2007 între SRL „Procarton Grup" şi SRL „Interstandard" a fost încheiat un contract de livrare a mărfii, şi anume a materialelor de construcţie, potrivit căruia SRL „Interstandard", după primirea bunurilor, urma să achite marfa livrată în temeiul 1 facturilor fiscale corespunzătoare. Astfel, SRL „Procarton Grup" a livrat, iar SRL „Interstandard" a recepţionat marfa în sumă de 3 544 232,33 lei, achitând în acest sens doar 3 470 070,81 lei, achitările fiind făcute parţial şi la intervale diferite de timp pe perioada: 02.03.2007 -01.01.2011.

Cu toate că efectele contractului din 02 martie 2007 nu încetase, la 01 ianuarie 2011 părţile au mai încheiat un contract cu nr. 047, prin care SRL „Procarton Grup" s-a obligat să livreze materiale de construcţie în asortiment către SRL „Interstandard", iar acesta la rândul său să efectueze plata pentru marfa livrată, în temeiul facturilor fiscale corespunzătoare - contract care urma să reglementeze raporturile contractuale ale părţilor. Astfel, până la data înaintării acţiunii din partea SRL „Interstandard" faţă de SRL „Procarton Grup" s-a format datoria în sumă de 74161,19 lei. Dat fiind faptul că SRL „Interstandard" nu-şi onorează obligaţiile pecuniare pe deplin şi în termen, SRL „Procarton Grup" a suportat prejudicii în valoare de 532723,44 lei conform ratei de refinanţare a BNM.

La moment, datoria SRL „Interstandard" faţă de SRL „Procarton Grup" constituie 606884,63 lei, însă reieşind din considerentele că pârâtul se află în incapacitate de plată, SRL „Procarton Grup" pretinde din cele 532723,44 lei doar la suma de 74 161,19 lei. Întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, la 21 iulie 2011 către SRL „Interstandard" s-a expediat o somaţie prin care SRL „Procarton Grup" a solicitai achitarea integrală a datoriei, însă careva măsuri în scopul stingerii datoriei, de către SRL „Interstandard" nu s-au întreprins, pârâtul continuând să-şi manifeste un comportament cu rea-credinţă prin inacţiunile sale şi suma datoriei este considerabilă.

Reclamantul SRL „Procarton Grup" solicită încasarea de la SRL „Interstandard" a datoriei în mărime de 148322, 38 lei, dintre care 74161, 19 lei cu titlu de datorie şi, respectiv, 74161, 19 lei - dobânda pentru perioada de întârziere, precum şi 10000 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică şi 4449, 67 lei cu titlu de taxă de stat la depunerea cererii de chemare în judecată. In şedinţa primei instanţe din 23.07.2012, reprezentantul reclamantului a micşorat cuantumul pretenţiilor, solicitând doar încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 74161,19 lei, 10000 lei cheltuieli de asistenţă juridică, 4449, 67 lei taxa de stat şi 2520 lei în legătură cu cheltuielile de executare a încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 18.01.2012 de aplicare a măsurii de asigurare.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 23 iulie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea din contul SRL „Interstandart” în beneficiul SRL „Procarton Grup” dobânda de întârziere în mărime de 74161,19 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 6969,67 lei, în rest cerinţele au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013 s-a respins apelul declarat de SRL „Interstandart” şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 25 aprilie 2013 SRL „Interstandart” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi de drept procedural. 2 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

S-a constatat că, intimatul SRL „Procarton Grup” s-a adresat în instanţa de judecată împotriva recurentului SRL „Interstandart” şi a solicitat încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 74161, 19 lei, 10000 lei cheltuieli de asistenţă juridică, 4449, 67 lei taxa de stat şi 2520 lei în legătură cu cheltuielile de executare a încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 18.01.2012 de aplicare a măsurii de asigurare. Prima instanţă a admis parţial cerinţele intimatului şi a încasat din contul recurentului în beneficiul intimatului dobânda de întârziere în mărime de 74161,19 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 6969,67 lei. Instanţa de apel a menţinut hotărîrea primei instanţe. Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că instanţele de judecată corect au admis cerinţele intimatului.

Conform art.512 alin.(2) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Conform art.514 alin.(2) Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Conform art.572 alin.(2) Cod civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Colegiul constată că, atât prima instanţă, cât şi a doua corect au stabilit existenţa obligaţiei pecuniare din partea recurentului faţă de intimat.

Conform art.602 alin.(1) şi (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Conform art.619 alin.(1) şi (2) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. 3 Conform art.585 Cod civil, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Argumentele recurentului, precum că prima instanţă şi instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. La caz, intimatul a prezentat în calitate de probe înscrisuri concrete, pertinente, iar recurentul nu posedă de nici o probă opozabilă, cu toate că ambele instanţe de judecată au respectat contradictorialitatea și egalitatea părţilor în proces.

Circumstanţele cauzei au fost determinate atât de prima instanţă, dar şi de instanţa de apel şi au fost apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului privind încălcarea de către instanţa de apel a principiului contradictorialităţii prin respingerea demersului recurentului de amânare al şedinţei din cauza imposibilităţii prezentării avocatului, deoarece conform procesul-verbal al şedinţei din data de 26 februarie 2013, reprezentantul recurentului a participat în şedinţa de judecată (f.d.247) astfel, instanţa de judecată a creat condiţii pentru exercitarea drepturilor participaţilor la proces pentru cercetarea obiectivă a circumstanţelor reale ale pricinii.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că, din cauza respingerii demersului de amânare a şedinţei din imposibilitatea prezentării avocatului a dus la imposibilitatea prezentării apelului motivat şi a probelor, deoarece sunt declarative şi neîntemeiate, or, instanţa de apel a organizat procesul astfel încât părţile la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia la proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu pricina dată judecăţii şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei.

Mai mult ca atât, instanţa de apel a amânat o dată examinarea cauzei la solicitarea reprezentantului recurentului, astfel, fiindu-i acordat timp suficient pentru a prezenta apelul motivat şi a-şi argumenta poziţia la proces. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului privind invocarea termenului de prescripţie pentru depunerea acţiunii de către intimat şi neacordarea posibilităţii invocării acestuia în instanţa de apel, deoarece sunt neîntemeiate or, în conformitate cu art.442 alin.(2) cod de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar temeiurile invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios 4 administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de reprezentantul SRL „Interstandard”, avocatul Iorga Iulian. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 23 iulie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Procarton Grup” împotriva SRL „Interstandard” cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii de întârziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 5