2rac-262/14 — Încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere

Judecătoria Comrat Dosarul nr. 2rac-262/14 Judecător: V. Derevenco Curtea de Apel Comrat Judecători: Gh. Ulianovschi, E. Lazareva, E. Dimina Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Vladimir Timofti, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de ÎI „Terzi Maria”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a „Haruz-Grup” SRL împotriva ÎI „Terzi Maria” cu privire la încasarea datoriei pentru marfa livrată, penalităţii şi a cheltuielilor privind achitarea taxei de stat, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 26 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La data de 27 februarie 2013 reclamantul „Haruz-Grup” SRL s-a adresat la Judecătoria Comrat cu cererea de chemare în judecată împotriva ÎI „Terzi Maria” cu privire la încasarea datoriei pentru marfa livrată, penalităţii şi a cheltuielilor privind achitarea taxei de stat, din următoarele considerente.

Astfel, la data de 02 aprilie 2009 între reclamant şi intimat a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. S-002, în baza căruia „Haruz-Grup” SRL s-a obligat să-i livreze ÎI „Terzi Măria” producţia alimentară iar ÎI „Terzi Măria” s-a obligat să achite costul ei în termen de 10 zile calendaristice. La 23 martie 2010 reclamantul i-a livrat intimatului producţia alimentară în sumă totală de 732,85 lei, ce se confirmă prin facturile fiscale PK0285173 din 23 octombrie 2010, PK0285366 din 30 septembrie 2010 şi XT4424895 din 02.12.2010. Însă intimatul nu a achitat pentru marfa livrată. Reclamantul se referă la prevederile art. 624 alineatele (3) şi (4) CC RM, ce prevăd, că clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate.

Părţile pot conveni asupra unei clauze penale mai mari decît prejudiciul. Ulterior, reclamantul se referă la p. 7.1 din contract din 02 aprilie 2009, în conformitate cu care în privinţa intimatului poate fi aplicată penalitatea în mărime de 1 % pentru fiecare zi de întîrziere, de aceea reclamantul consideră, că intimatul urmează să achite penalitate în mărime de 5991,06 lei. La 29 august 2011 şi la 23 octombrie 2012 reclamantul i-a expediat intimatului pretenţiile cu numere 6343 şi 5943, în care a solicitat stingerea datoriei, însă la 1 momentul depunerii cererii de chemare în judecată, intimatul nu şi-a stins datoria faţă de reclamant. La 22 aprilie 2013, Judecătoria Comrat a emis hotărîre, prin care a respins cerinţele acţiunii, precum şi a încasat de la reclamant în beneficiul intimatului cheltuielile, legate de achitarea asistenţei juridice în mărime de 1000 lei (f.d.

50-52). La 25 aprilie 2013 împotriva acestei hotărîri a judecătoriei reclamantul „Haruz- Grup” SRL a depus apel nemotivat, în care solicită casarea hotărîrii judecătoriei şi emitere pe cauză a unei noi hotărîri prin care să fie încasată de la intimat în beneficiul său, datoria în sumă de 758 lei, penalitatea în mărime de 5991,06 lei, precum şi cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în mărime de 270 lei (f.d. 45). Pe 12 iunie 2013 reclamantul „Haruz-Grup” SRL a depus apel motivat, în care solicită casarea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 22 aprilie 2013 şi emiterea pe cauză a unei noi hotărîri, prin care să fie încasate de la intimat în beneficiul său a datoriei în sumă de 758 lei, penalitatea în mărime de 5991,06 iei, precum şi cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în mărime de 540 lei (f.d.

60-61). Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 26 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de „Haruz-Grup” SRL, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Comrat din 22 aprilie 2013 şi s-a emis pe cauză o nouă hotărîre, prin care s-a admis integral acţiunea „Haruz-Grup” SRL şi s-a încasat de la intimatul ÎI „Terzi Măria” în beneficiul „Haruz-Grup” SRL pentru marfă livrată, suma de 732,85 lei şi penalitatea în mărime de 5991,06 lei, precum şi cheltuielile privind taxa de stat în sumă de 270 lei pentru depunerea acţiunii în instanţa de judecată şi 212,50 lei pentru depunerea apelului. S-a restituit apelantului taxa de stat de 57,50 lei achitată în plus de către reclamant pentru depunerea apelului, din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Trezoreriei teritoriale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Menţionînd totodată că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost interpretate eronat şi în consecinţă a fost adoptată o hotărîre ilegală şi neîntemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 17.02.2014, ÎI „Terzi Maria” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 26 noiembrie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 22 aprilie 2013. În argumentarea recursului recurentul a invocat încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

La data de 07.05.2014, reprezentantul „Haruz-Grup” SRL a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea deciziei instanţei de apel. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de ÎI „Terzi Maria” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei prezentate de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. 2 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul „Haruz-Grup” SRL s-a adresat la Judecătoria Comrat împotriva ÎI „Terzi Maria” cu privire la încasarea datoriei pentru marfa livrată, penalităţii şi a cheltuielilor privind achitarea taxei de stat. Instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată. Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă prin care a admis integral acţiunea lui „Haruz-Grup” SRL. Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) şi (2) CPC RM, probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii. În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor. În conformitate cu art. 118 alin. (1) şi (3) CPC RM, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Astfel, Colegiul constată că, la 02.04.2009 între SRL „Haruz-Grup” şi ÎI „Terzi Măria” a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare după condiţiile căruia Furnizorul se obligă să livreze în proprietatea Cumpărătorului produsele în cantitatea şi asortimentul indicat în Comanda de livrare, iar Cumpărătorul se obligă de a primi produsele, a plăti pentru acestea. Instanţa de recurs conchide că, SRL „Haruz-Grup” într-adevăr a livrat produsele ÎI „Terzi Măria”, ce este confirmat prin facturile fiscale PK0285173 din 23.09.2010, PK0285366 din 30.09.2010 şi XT4424895 din 02.12.2010.

Mai mult decît atît, conducătorul ÎI „Terzi Măria” Spatarenco E.V. în şedinţa de judecată a recunoscut faptul livrării mărfii. În baza Actului-verificării a decontărilor prezentat pentru perioada: de la 01.01.2009 pînă la 31.01.2013, semnat numai de la o parte, SRL „Haruz-Grup”, datoria ÎI „Terzi Măria” pentru marfa livrată a constituit 732,85 lei. Însă, conducătorul ÎI „Terzi Măria”, Spatarenco E.V. a explicat faptul că a achitat pentru marfa livrată reprezentantului SRL „Haruz-Grup”, Leiciu M.G. în numerar. În confirmarea declaraţiilor sale a prezentat în original caietul de plată (f.d.25). Tot caietul, conţine ordinea de plată pentru marfa livrată cu semnăturile persoanelor care au primit plata.

Pe p.38 a caietului se conţine înscrierea cu privire la primirea mijloacelor băneşti în numerar în mărime de 733 lei, pe care le-a primit reprezentantul reclamantului SRL „Haruz-Grup”, Leiciu M.G. 3 Colegiul susţine ca relevantă constatatrea instanţei de fond conform căreia, audiind în şedinţa de judecată în calitate de martor pe Leiciu Mihail Gheorghe acesta a declarat faptul că la 30.03.2009 s-a angajat în calitate de agent comercial în SRL „Haruz-Grup”. La 02.04.2009 el a încheiat contractul cu ÎI „Terzi Măria” cu privire la livrarea produselor. Venea şoferul şi expeditorul care lua bani pentru marfa. Erau multe cazuri cînd cecurile pentru marfa se transmiteau lui după ce el le repartiza.

El în repetate rînduri ridica chestiunea privind achiziţionarea aparatului de casă deoarece cecurile nu se eliberau pe loc, iar ei le aduceau peste o săptămînă, deseori uitau. Oamenii aveau încredere şi dădeau banii astfel, ulterior cecurile se expediau lor, iar unor nu se expediau. Cînd el venea după comandă, îi transmiteau banii pe care el prin intermediul şoferului transmitea firmei, iar apoi se expedia cecul pentru marfa plătită. El a primit banii de la ÎI „Terzi Măria” în mărime de 732 lei., dar nu a dat cecul, întrucît acesta nu era. Şeful lui a spus că el are numai un aparat de casă şi cînd cecurile s-au eliberat, după aceasta ei le repartizau. Toate cecurile pe care îl transmitea expeditorul timp de o săptămînă, el le aranja cu acurateţe, iar apoi le repartiza la magazine.

Cazul acesta nu este unicul, cînd întreprinderea SRL „Haruz-Grup” încasa repetat banii pentru marfa. Astfel a fost şi cu întreprinderile: „Peri-Chezi”, „Barladean Arma”, „Deciean Ivan”, „Cuzneţov Fiodor”. Toţi aceştia s-au plîns lui că repetat au plătit pentru marfa, întrucît prima dată au efectuat plata fără cec şi apoi nu au putut să demonstreze faptul achitării. Oamenii îl sunau şi întrebau de ce iarăşi se cere de la ei banii. În s. Chirsovo, una dintre femei a luat pagina care confirmă plata, şi el a adus-o în SRL „Haruz-Grup”, iar apoi hîrtia aceasta a dispărut.

În conformitate cu art.8 alin. (2) lit. c) Titlului I al CF RM, contribuabilul este obligat: să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control.

În conformitate cu pct. 4 al Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor băneşti, la efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru tranzacţiile comerciale cu consumatorii, agenţii economici sînt obligaţi să utilizeze MCC. Această obligativitate se extinde asupra tuturor subdiviziunilor (filială, reprezentanţă, oficiu, secţie, magazin, depozit, unitate comercială, unitate de prestări servicii (inclusiv unitate de transport-taxi) etc.) ale agentului economic în care consumatorii achită plăţi (Anexa nr.5 la Hotărîrea Guvernului nr.474 din 28.04.1998). Eliberarea de către agentul economic a documentelor de tip aviz de plată în numerar, factură, bon de comandă-livrare, notă de plată etc. nu-1 scuteşte pe acesta de obligaţia de a utiliza MCC.

În conformitate cu art. 642 alin. (1) şi (2) CC RM, prin stingerea obligaţiilor, încetează raporturile juridice dintre părţi în partea ce se referă la obligaţia stinsă. Dacă obligaţia este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobînda şi penalităţile ori să repare prejudiciul. 4 În conformitate cu art. 604 CC RM, debitorul răspunde pentru vina reprezentantului său şi a persoanelor cărora le-a încredinţat executarea contractului în aceeaşi măsură ca pentru propria vină dacă legea nu prevede că răspunde terţul. Astfel, Colegiul conchide ÎI „Terzi Maria” nu poate să poartă răspundere în locul reprezentantului SRL „Haruz-Grup”, care a primit mijloace băneşti pentru marfa livrată, precum şi pentru acţiunile SRL „Haruz-Grup”, care nu a dat cecul (chitanţa) privind plata, astfel încălcînd ordinea de ţinerea evidenţei contabile şi raportarea acestuia.

Astfel, Colegiul conchide că instanţa de fond corect a ajuns la concluzia de a respinge cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Haruz-Grup”, mun. Chişinău împotriva ÎI „Terzi Maria”, mun. Comrat cu privire la încasarea datoriei pentru marfa livrată în mărime de 732, 85 lei, a penalităţii în mărime de 5991, 06 lei şi a sumei de 270 lei în contul achitării taxei de stat. În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de ÎI „Terzi Maria” şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs.

Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de ÎI „Terzi Maria”.

Se casează decizia Curţii de Apel Comrat din 26 noiembrie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Comrat din 22 aprilie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a „Haruz-Grup” SRL împotriva ÎI „Terzi Maria” cu privire la încasarea datoriei pentru marfa livrată, penalităţii şi a cheltuielilor privind achitarea taxei de stat. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Vladimir Timofti Iuliana Oprea 5