2rc-335/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2rc-335/13 prima instanţă: L. Brînza instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru şi Iu. Cotruţă DECIZIE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Chişca-Doneva Tamara şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Mavarcon”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Floarea Viei” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Mavarcon” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii de întîrziere, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Mavarcon”, fiindu-i acordat termen apelantului pentru achitarea taxei de stat, c o n s t a t ă: La 15 martie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Floarea Viei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Mavarcon” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii de întîrziere.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, potrivit contractului nr. 87 din 07 aprilie 2010 şi a facturilor fiscale din 21 aprilie 2010 şi 22 aprilie 2010, a livrat pîrîtului marfă în valoare de 218116 lei. Pentru marfa livrată, Societatea cu Răspundere Limitată „Mavarcon” s-a obligat să achite costul nu mai tîrziu de 15 octombrie 2010. La solicitarea pîrîtului, termenul de achitare a preţului a fost prelungit pînă la 30 noiembrie 2010. În pofida acestui fapt, pîrîtul pînă la momentul depunerii cererii de chemare în judecată nu şi-a executat obligaţiile contractuale. Potrivit clauzelor contractuale, a fost stabilită penalitatea în mărime de 0,5 % din totalul restanţei pentru fiecare zi de întîrziere pentru neonorarea la timp a obligaţiilor.

1 Pentru perioada 30 noiembrie 2010-14 martie 2011, penalitatea a constituit 113420 lei. Cere, Societatea cu Răspundere Limitată „Floarea Viei” încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a datoriei în mărime de 218116 lei, penalitatea în sumă de 113420 lei precum şi taxa de stat achitată la depunerea acţiunii în sumă de 9946 lei. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie municipiul Chişinău din 18 ianuarie 2012, prezenta acţiune a fost transmisă după competenţă la Judecătoria Centru municipiul Chişinău (f.d. 44). La 18 septembrie 2012, reclamantul şi-a completat cerinţele din acţiune, solicitînd încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a datoriei în mărime de 218116 lei, a penalităţii în mărime de 113420 lei, a sumei de 9940 lei în calitate de taxă de stat achitată la depunerea acţiunii, precum şi 4000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică (f.d.

106). Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 08 aprilie 2013 a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Floarea Viei” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Mavarcon” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii de întîrziere. A fost încasat din contul pîrîtului în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Floarea Viei” datoria în mărime de 218116 lei, penalitatea în mărime de 113420 lei, taxa de stat în sumă de 9940 lei, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 4000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, a fost respinsă cererea apelantului, Societatea cu Răspundere Limitată „Mavarcon”, de scutire de la achitarea taxei de stat, nu a fost dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat termen apelantului până la 09 iulie 2013 pentru achitarea taxei de stat în sumă de 2552 lei.

La 08 iulie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Mavarcon” a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii enunţate, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel în vederea examinării problemei ce ţine de scutirea apelantului de la plata taxei de stat. În motivarea recursului, recurentul a indicat faptul că, consideră încheierea contestată drept una ilegală, care îngrădeşte accesul la justiţie şi dreptul la un proces judiciar echitabil, fapt pentru ce urmează a fi casată în mod integral. Prin încheierea din 20 iunie 2013, instanţa de apel în mod fraudulos i-a limitat posibilitatea de a prezenta probe care să confirme starea materială grea şi imposibilitatea achitării taxei de stat.

În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus tardiv, deoarece recurentul nu a respectat termenul de 15 zile prevăzut de Codul de Procedură Civilă pentru declararea recursului împotriva încheierii. 2 În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus tardiv, deoarece conform procesului verbal din 20 iunie 2013, încheierea de a nu da curs a fost pronunţată la aceeaşi dată (f.d.

202). În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 111 alin. (1) Codul de procedură civilă, actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Prin urmare, recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „Mavarcon” urma a fi depus cel tîrziu la 05 iulie 2013. În conformitate cu art. 116 CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.

Din actele pricinii rezultă că, Societatea cu Răspundere Limitată „Mavarcon” în cererea de recurs nu a solicitat repunerea în termen a recursului asupra încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013. Având în vedere faptul că, recurentul a omis termenul de declarare a recursului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui ca depus tardiv. În astfel de circumstanţe, nici nu este necesar de a examina fondul cauzei din motiv că omiterea termenului de depunere a recursului anihilează din start cererea de recurs înaintată.

Astfel, instanţa de recurs menţionează că recurentul este sancţionat de lege pentru pasivitatea sa faţă de respectarea termenului de prescripţie 3 În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Din sensul normei de drept citate rezultă că pe durata întregului proces, părţile sunt obligate să se intereseze de soarta dosarului. Contrar normelor citate precum şi prevederilor imperative ale art. 425 Cod de procedură civilă, Societatea cu Răspundere Limitată „Mavarcon” a depus recursul peste termenul prevăzut de lege. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că recursul Societatea cu Răspundere Limitată „Mavarcon” este depus cu omiterea termenului stabilit de lege, fără a se solicita repunerea în termen, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat necesită să fie respins.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Mavarcon”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Floarea Viei” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Mavarcon” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii de întîrziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Chişca-Doneva Tamara Tatiana Vieru 4