2rac-472/13 — Încasarea sumei

dosar nr. 2rac-472/13 prima instanţă: D. Mardari instanţa de apel: I. Cimpoi, A. Pahopol şi M. Guzun DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Apetisant” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom”, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 30 ianuarie 2013, c o n s t a t ă: La 25 aprilie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Apetisant” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 20 octombrie 2011, potrivit contractului nr. 141/11, a livrat marfă pîrîtului, Societatea cu Răspundere Limitată „Apetisant” în sumă totală de 41380,15 lei. Ultimul a achitat parţial preţul pentru marfa livrată. La momentul depunerii acţiunii, pîrîtul a acumulat o datorie scadentă în mărime de 36990,26 lei. La 14 martie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” a expediat o reclamaţie pîrîtului prin care i-a solicitat să achite datoria restantă. 1 Prin răspunsul din 20 martie 2012, pîrîtul a confirmat existenţa datoriei în mărime de 36990,26 lei, condiţionînd achitarea acesteia cu alte condiţii suplimentare neprevăzute de contract.

Potrivit prevederilor contractului nr. 141/11 din 20 octombrie 2011, a fost prevăzută încasarea penalităţii în mărime de 1% din suma restantă pentru fiecare zi de întîrziere. Solicită, Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom”, încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său, a datoriei în mărime de 36990,26 lei, penalităţii în sumă de 55485,39 lei. De asemenea, reclamantul a cerut încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Apetisant” a cheltuielilor de judecată ce constau din asistenţa juridică în mărime de 4500 lei şi din taxa de stat în sumă de 2909,27 lei. Potrivit încheierii Judecătoriei Străşeni din 05 decembrie 2012, pricina la cererea Societăţii cu Răspundere Limitată „Angroconscom” către Societatea cu Răspundere Limitată „Apetisant” a fost strămutată la Judecătoria Ciocana municipiul Chişinău.

La 24 ianuarie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” a depus cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său, a datoriei în mărime de 36990,26 lei, a penalităţii în sumă de 65363,99 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 4082,61 lei şi a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat achitată la depunerea acţiunii în sumă de 2909,27 lei. La şedinţa de judecată din 29 ianuarie 2013, reclamantul şi-a micşorat cuantumul pretenţiilor, solicitînd a fi încasate din contul pîrîtului în beneficiul său a datoriei în sumă de 30490,26 lei, a penalităţii în mărime de 65363,99 lei, a dobînzii de întîrziere de 3614,2258 lei, iar în total suma de 99468,48 lei (f.d.

139 verso). Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 30 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul pîrîtului în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Angroconscom” datoria de 30490,26 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 325,37 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 924,50 lei, iar în total suma de 31740,13. În rest pretenţiile înaintate de reclamant au fost respinse ca neîntemeiate. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 31 ianuarie 2013, a fost corectată eroarea de calcul în partea dispozitivă a hotărîrii anterior enunţate, prin rectificarea sintagmei „325,37 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere şi 924,50 cheltuieli de judecată, în total 31740,13 lei” cu sintagma „2506,54 cu titlu de dobîndă de întîrziere şi 989,90 cheltuieli de judecată, în total 33986,70 lei”.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 30 ianuarie 2013. Prin cererea de recurs din 24 iulie 2013 şi prin cererea de completare a recursului din 15 august 2013, Societatea cu Răspundere Limitată 2 „Angroconscom” a contestat decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în privinţa cerinţei referitor la încasarea penalităţii, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă încasarea penalităţii în valoarea de 65363,99 lei.

Recurentul a solicitat şi încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Apetisant” a cheltuielilor legate de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei achitaţi pentru reprezentare la Curtea de Apel Chişinău, precum şi taxa de stat achitată la înaintarea cererii de apel şi recurs. Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom”, în motivarea recursului a indicat că decizia pronunţată şi hotărîrea primei instanţe în partea refuzului încasării penalităţii este ilegală şi neîntemeiată, concluziile instanţelor sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar normele de drept material şi cele de drept procedural au fost aplicate eronat.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 08 august 2013, respectiv la 29 august 2013, copia cererii de recurs din 24 iulie 2013 şi copia cererii de completare a recursului din 15 august 2013 a fost expediată intimatului, Societatea cu Răspundere Limitată „Apetisant”, cu aviz de recepţie. Potrivit adeverinţelor anexate la materialele dosarului, copia recursului şi a cererii de completare a recursului nu a fost înmînată intimatului din motiv că sediul Societăţii cu Răspundere Limitată „Apetisant” nu se află la adresa indicată de către aceasta.

Pînă la momentul examinării recursului, Societatea cu Răspundere Limitată „Apetisant” nu a depus referinţă la cererea de recurs înaintată. În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 18 septembrie 2013, recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat în limitele invocate pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este depus în termen, neîntemeiat şi care 3 urmează a fi respins cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 şi a hotărîrii primei instanţe, din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din actele pricinii s-a constatat că Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” a livrat marfă pîrîtului, Societatea cu Răspundere Limitată „Apetisant” în sumă totală de 41380,15 lei (f.d. 106-114). La 14 martie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” a înaintat pîrîtului o pretenţie prin care îi solicită ultimului să-i achite datoria în mărime de 41380,15 lei (f.d. 8). Potrivit răspunsului din 20 martie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Apetisant” a recunoscut datoria în mărime de 36990,26 lei, indicînd că respectiva sumă de bani rezultă din actele de verificare a decontărilor, şi nicidecum dintr-un contract (f.d. 10). Neajungînd la un numitor comun cu Societatea cu Răspundere Limitată „Apetisant”, la 25 aprilie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva acesteia.

La 29 ianuarie 2013, datoria pîrîtului pentru marfa primită din partea reclamantului constituia 30490,26 lei (f.d. 139 verso). Fiind investită cu examinarea pricinii, prima instanţă, prin hotărîrea din 30 ianuarie 2013 a admis parţial acţiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom”, fiind dispusă încasarea din contul pîrîtului în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Angroconscom” datoria de 30490,26 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 325,37 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 924,50 lei, iar în total suma de 31740,13. În rest pretenţiile înaintate de reclamant au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 31 ianuarie 2013, a fost corectată eroarea de calcul în partea dispozitivă a hotărîrii anterior enunţate, prin rectificarea sintagmei „325,37 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere şi 924,50 cheltuieli de judecată, în total 31740,13 lei” cu sintagma „2506,54 cu titlu de dobîndă de întîrziere şi 989,90 cheltuieli de judecată, în total 33986,70 lei”. Hotărîrea primei instanţe a fost menţinută prin decizia instanţei de apel din 29 mai 2013. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” neîntemeiat.

În conformitate cu art. 130 al. (1), (2) (3) CPC, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare 4 probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. În conformitate cu art. 138 alin. (4) CPC, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului.

Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului. În conformitate cu art. 139 alin. (2) CPC, la evaluarea documentelor şi altor înscrisuri, instanţa judecătorească trebuie să se încredinţeze, în raport cu alte probe, că documentul ori un alt înscris este emis de autoritatea autorizată, că este semnat de persoana împuternicită, că documentul conţine toate elementele prescriptibile unor astfel de documente. În această ordine de idei, recurentul solicită a fi încasată penalitatea în mărime de 65363,99 lei.

În calitate de probă în vederea confirmării penalităţii menţionate, Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” a prezentat copia actului nr. 141/11 din 20 noiembrie 2011 (f.d. 6). La caz, instanţele ierarhic inferioare, prin prisma regulilor de apreciere a autenticităţii şi admisibilităţii probelor au statuat just că proba în cauză nu poate fi pusă la baza unei hotărâri odată ce nu poate fi verificată veridicitatea acesteia. Or, potrivit art. 130 alin. (5) CPC, proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetarea şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii. Mai mult decît atît, Colegiul apreciază critic actul nr. 141/11 din 20 noiembrie 2011 referitor la corespunderea acestuia prevederilor ce se aplică unui contract între părţi.

La materialele dosarului nu a fost prezentat originalul contractului menţionat de către reclamant, în baza căruia îşi întemeiază acţiunea, iar copia anexată nu este autentificată potrivit prevederilor legii. Dat fiind faptul că copia prezentată este de o calitate proastă, colegiul consideră că instanţele inferioare corect au menţionat faptul că sunt in imposibilitate de a aprecia conţinutul contractului. Suplimentar la cele indicate, Colegiul menţionează faptul că nu sînt alte probe care să indice că respectivul act cu nr. 141/11 din 20 noiembrie 2011 a fost semnat de către reprezentantul legal împuternicit al Societăţii cu Răspundere Limitată „Apetisant”. Potrivit art. art. 139 alin. (3) CPC, la constatarea veridicităţii copiei de pe document sau de pe un alt înscris, instanţa judecătorească verifică procedeul tehnic de copiere, garantarea identităţii cuprinsului copiei cu cel al originalului, modul de conservare a copiei.

Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că instanţa judecătorească nu poate considera dovedit un fapt adeverit numai prin copia de pe document, dacă 5 originalul este pierdut, iar copiile de pe el prezentate de părţi nu sînt identice, rămînînd imposibilă determinarea prin intermediul altor probe a adevăratului cuprins al originalului. Conform alin. (6) al art. 139 CPC, puterea probantă a documentului sau a unui alt înscris deteriorat (cu ştersături, radieri, completări etc.) se stabileşte de instanţă după intima ei convingere. Pe cale de consecinţă, instanţele judecătoreşti corect au respins cerinţa reclamantului privind încasarea penalităţii în mărime de 65363,99 lei.

Este apreciată critic afirmaţia recurentului precum că existenţa contractului încheiat cu pîrîtul se confirmă prin transmiterea de către ultimul a copiei contractului prin poşta electronică la adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Angroconscom”, dat fiind faptul că nu a fost prezentată nicio probă în acest sens. Nu poate fi reţinut nici argumentul Societăţii cu Răspundere Limitată „Angroconscom” referitor la faptul că intimatul nu a declarat că, copia contractului nu corespunde originalului. Or, cele menţionate de recurent nu confirmă valabilitatea contractului încheiat cu Societatea cu Răspundere Limitată „Apetisant”. Mai mult decît atît, argumentul reclamantului este combătut prin demersul înaintat de către reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Apetisant”.

În baza demersului menţionat, reprezentantul pîrîtului a solicitat instanţei să amîne procesul pentru a lua cunoştinţă cu originalul pretinsului contract, avînd dubii în privinţa valabilităţii acestuia (f.d. 55). De asemenea, argumentul recurentului este combătut şi prin referinţa depusă la 29 mai 2013 la cererea de apel a Societăţii cu Răspundere Limitată „Angroconscom”, prin care reprezentantul pîrîtului pune la îndoială copia actului nr. 141/11 din 20 noiembrie 2011 (f.d. 168-169). Este neîntemeiată şi invocarea recurentului la practica judiciară a Curţii Supreme de Justiţie prin prisma dosarelor menţionate, în pricinile Ministerul Afacerilor Interne împotriva Oxanei Pleşu, Ovatel TDM împotriva Biroului Vamal Chişinău, deoarece cauzele la care s-a făcut referinţă sunt irelevante speţei respective.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Deoarece cerinţa Societăţii cu Răspundere Limitată „Angroconscom” se respinge ca neîntemeiată, urmează a fi respinsă şi solicitarea cu privire la compensarea cheltuielilor legate de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei achitaţi pentru reprezentare la Curtea de Apel Chişinău, precum şi taxa de stat achitată la înaintarea cererii de apel şi recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt legale şi întemeiate, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios 6 administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul, de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al.(l) lit. a), CPC, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 şi hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 30 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Angroconscom” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Apetisant” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi a dobînzii de întîrziere. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 7