2rac-407/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: E. Pşeniţa dosarul nr. 2rac-407/13 instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, S. Procopciuc DECIZIE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Svetlana Novac, Ion Druţă, Iurie Bejenaru examinînd cererea de recurs declarată de către societatea cu răspundere limitată „Dumbrava-Nord”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Dumbrava Nord” împotriva Întreprinderii Individuale Borta Natalia, privind încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 02 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către SRL „Dumbrava-Nord”, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 10 septembrie 2012, c o n s t a t ă La 08 februarie 2011 SRL „Dumbrava-Nord” s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată către ÎI „Borta Natalia” cu privire la încasarea sumei de 107938 lei şi dobînzii de întîrziere în mărime de 15 750,08 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că potrivit facturilor fiscale nr. SW2715635 din 03.03.2010, şi nr. SW2715961din 04.03.2010, reclamantul a livrat pîrîtului marfă în cantitate de 107938 de lei, iar pîrîtul urma să achite costul în termeni rezonabili. Însă pînă la moment pîrîtul nu a achitat costul mărfii, motiv din care reclamantul solicită încasarea forţată a datoriei în sumă de 107938 de lei, a penalităţii în sumă de 15750,08 lei, taxei de stat în sumă de 3710,64 de lei. Litigiul a fost obiect de judecare în mai multe instanţe judecătoreşti. Prin hotărîrea judecătoriei Edineţ din 10.09.2012, cererea a fost respinsă integral. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 27.09.2012 SRL „Dumbrava Nord”, a contestat cu apel hotărîrea judecătoriei Edineţ din 10.09.2012, solicitînd admiterea apelului în sensul declarat, casarea hotărîrii atacate cu pronunţarea unei hotărîri noi prin care să fie admisă acţiunea înaintată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 aprilie 2013 s-a respins apelul declarat de către SRL „Dumbrava Nord”, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 10 septembrie 2012. La 12 iunie 2013 SRL „Dumbrava Nord” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului s-a indicat că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă a emis decizia nominalizată cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei, nu s-a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi s-a interpretat eronat legea.

Invocă că prima instanţă nu a luat în consideraţie faptul precum că recurentul a prezentat un demers prin care, conform Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, precum şi a Legii cu privire la gospodăriile ţărăneşti, demonstrează că – Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală. Instanţa nu sa referit asupra acestui fapt din punct de vedere juridic, ba mai mult ca atît, instanţa de apel în decizia sa menţionează ca: „reprezentantul SRL „Dumbrava Nord”, Tarîţa Roman, susţine că nu a comis nici o eroare, deoarece consideră că forma organizatorică a întreprinderii individuale se echivalează cu cea a Gospodăriei Ţărăneşti”. Menţionează că această concluzie nu este una personală a reprezentantului recurentului, dar o prevedere a legii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 02 aprilie 2013 a fost primită de către recurent la 03 mai 2013 (f.d. 189). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 iunie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SRL „Dumbrava Nord” întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel, şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii depuse de SRL „Dumbrava Nord”, pe care a respins- o ca nefondată, soluţie care a fost menţinută şi de către instanţa de apel. 2 În motivarea soluţiilor sale, instanţele ierarhic inferioare au concluzionat că în facturile fiscale prin care a fost livrată marfa, în calitate de vînzător este indicată Gospodăria Ţărănească Bortă Natalia, pe cînd cererea de chemare în judecată este înaintată către Întreprinderea Individuală Bortă Natalia.

Astfel, instanţa de apel a considerat că prima instanţă corect a stabilit că din facturile anexate la materialele dosarului rezultă că raportul juridic a fost cu GŢ „Bortă Natalia”, şi nu cu ÎI „Bortă Natalia”. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel este una nemotivată, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavînd putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator reţinut de prima instanţă, precum normele de drept ce reglementează acest aspect. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră această concluzie una neîntemeiată, fiind eronat apreciate normele de drept material şi pripit a ajuns la concluzia de respingere a acţiunii. În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie. În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de fermier).

Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual. Totodată, conform prevederilor art. 2 al Legii privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier), gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), avînd ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole. Prin urmare, instanţa de recurs menţionează că instanţa de apel nu a stabilit dacă Î.I. „Bortă Natalia” şi/sau G.Ţ. „Bortă Natalia” poate fi răspunzătoare de obligaţiunile asumate faţă de SRL „Dumbrava-Nord”, precum şi faptul că nu a concretizat statutul juridic al acestor întreprinderi.

Astfel, examinînd materialele cauzei civile se constată că în baza facturilor fiscale seria/nr. SW2715635 din 03.03.2010 şi seria/nr. SW2715961 din 04.03.2010, a livrat pîrîtului G.Ţ. „Borta Natalia” bunuri, în sumă de 107938 lei. În confirmarea pretenţiilor sale, recurentul a anexat la dosar copiile facturilor fiscale menţionate, din 3 care rezultă că a livrat corect marfa, întrucît a predat-o persoanei a cărei semnătură este autentificată prin sigiliul societăţii. La caz instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţa de apel urma să stabilească forma organizatorico-juridică a Î.I. „Bortă Natalia”, cu toate că recurentul atît în cererea de chemare în judecată, cererea de apel şi cererea de recurs a invocat că forma organizatorico-juridică a Întreprinzătorului Individual se echivalează cu cea a Gospodăriei Ţărăneşti.

La fel fără o careva apreciere juridică de către instanţa de apel a fost lăsat şi argumentul că în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare nu fac obiectul urmăririi. Cu atît mai mult, însăşi intimata la 21.11.2011 depunînd cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 iulie 2011, a depus apelul ca ÎI „Bortă Natalia” (f.d. 21-22), declarînd în cerere că a semnat facturile fiscale din prezentul litigiu sub influenţa înşelăciunii.

Astfel, această circumstanţă nu a fost apreciată de către instanţele judecătoreşti, cu toate că au o importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei. Odată ce Bortă Natalia în calitate de reprezentant (administrator) al ÎI „Bortă Natalia” a recunoscut faptul semnării acestor facturi fiscale, instanţa de apel pripit a ajuns la concluzia de respingere a cererii de chemare în judecată înaintată de SRL „Dumbrava Nord” pe temeiul că recurentul a formulat pretenţii faţă de un agent economic inexistent. Acest aspect indică la examinarea superficială de către instanţa de apel a pricinii cu care a fost investită. Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei CEDO, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărîrile, iar avînd în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărîrea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu să se limiteze de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Dumbrava-Nord” este întemeiat, iar decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în aceiaşi instanţă de apel, în alt complet de judecători. La rejudecarea pricinii instzanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d e c i d e Se admite recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Dumbrava- Nord”. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Dumbrava Nord” împotriva Întreprinderii Individuale „Borta Natalia”, privind încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Galina Stratulat Svetlana Novac Ion Druţă Iurie Bejenaru 5