2rc-573/14 — Încasarea datoriei, penalitaţilor contractuale şi dobînzii de intirziere

prima instanţă: L. Brînză dosarul nr.2rc - 573/14 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Harlampov DECIZIE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător Svetlana Novac judecătorii Tatiana Vieru, Maria Ghervas examinînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Mavarcon”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „ Agropiese TGR GRUP” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată “Mavarcon” privind încasarea datoriei, penalităţilor contractuale, dobânzii de întârziere şi a prejudiciului cauzat prin evoluţia indicilor preţurilor de consum, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2014, prin care s-a admis parţial cererea de scutire de la plata taxei de stat şi nu s-a dat curs repetat cererii de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „ Mavarcon”, c o n s t a t ă: Reclamantul, ÎM „Agropiese TGR Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată către pîrîtul, SRL ” Mavarcon” privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul, ÎM „ Agropiese TGR Grup” SRL a indicat că, la data de 17 iunie 2009, ÎM „ Agropiese TGR Grup” SRL, în calitate de vînzător şi SRL „ Mavarcon” în calitate de cumpărător au încheiat contractul nr. 17k/06/09 de vînzare- cumpărare a unei combine agricole CASE IH-2388( nr. de serie JJC 0270558) şi a secerătorului CASE IH-1020( nr. de serie JJC 0225271), valoarea totală a bunurilor fiind estimată la nivelul a 200.000 dolari SUA.

Indică că contractul sus-numit prevedea modul în care SRL „Mavarcon” urma să dobândească dreptul de proprietate asupra utilajului agricol menţionat şi anume pct. 1.2 din contract a stabilit că momentul în care cumpărătorul obţine dreptul de dispoziţie asupra bunurilor este condiţionat de efectuarea ultimei plăti contractuale, a cărei termen de scadenţă a fost reglementat conform modului de plată la care s-a obligat pîrîtul la scurgerea a 180 de zile calendaristice de la data semnării contractului pentru virarea a 40% din preţ, la data de 30 noiembrie 2010 pentru plata a 60% din costul bunurilor. 1 Cu titlu de penalităţi contractuale părţile au stabilit că pentru nevirarea la timp a plăţilor pe contract, SRL „Mavarcon” se obligă faţă de SRL „Agropiese TGR GRUP” la compensarea anticipată a prejudiciului în mărime de 0,1% din totalul restanţei pentru fiecare din cele 15 zile iniţiale de întârziere, şi, respectiv, 0,3% pentru fiecare zi posterioară.

La data de 23 martie 2010, în conformitate cu prevederile pct. 2.3 din contract SRL „ Agropiese TGR GRUP” i-a livrat pîrîtului marfa achiziţionată în volum de 100% (Factura fiscală KX4460765), astfel onorându-și pe deplin datoriile contractate. Însă, atât pe parcursul executării contractului, cît şi la momentul redactării respectivei cereri de chemare în judecată s-a constatat că SRL „Mavarcon” nu-şi execută obligaţiile de plată a preţului pentru bunurile achiziţionate, deşi a fost somată în repetate rînduri, inclusiv şi în scris, privind necesitatea stingerii datoriilor sale pecuniare faţă de SRL „Agropiese TGR GRUP”.

Astfel, menţionează că la data de 14 decembrie 2010, ulterior momentului scadenţei plăţii SRL „Mavarcon”, reclamantul a expediat în adresa ultimei reclamaţia nr. 607 în care o atenţiona că, la momentul recepţionării respectivei, suma datoriei pîrîtei constituia 1.804.822,47 lei, incluzând şi valoarea clauzei penale calculată pe perioada august - decembrie 2010. Reclamaţia, însă, a rămas fără răspuns şi pînă în prezent. Solicită, reclamantul încasarea din contul pîrîtului a datoriei în mărime de 2134649,05 lei, a clauzei penale în mărime de 670173, 42 lei şi a dobânzii de întârziere în mărime de 38365,2 lei.

La data de 24 decembrie 2012, reprezentantul reclamantului, ÎM „ Agropiese TGR Grup” SRL, a înaintat o cerere de concretizare a cuantumului pretenţiilor în care a solicitat încasarea din contul pîrîtului, SRL „ Mavarcon” , a datoriei în mărime de 2134649,05 lei, a penalităţii contractuale în mărime de 1152710 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 63548 dolari SUA, a prejudiciului cauzat prin evoluţia indicilor preţurilor de consum în mărime de 241215 lei şi a cheltuielilor de judecată. La data de 15.04.2013, SRL „ Agropiese TGR Grup” , a înaintat o cerere de concretizare a cuantumului pretenţiilor în care a solicitat încasarea din contul pîrîtului, SRL „Mavarcon” , a datoriei în mărime de 2134649,05 lei, a penalităţii contractuale în mărime de 103140 dolari SUA, a dobânzii de întârziere în sumă de 63548 dolari SUA, a prejudiciului cauzat prin evoluţia indicilor preţurilor de consum( inflaţia) în mărime de 23493dolari SUA şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 30.12.2013 s-a admis parţial acţiunea. S-a încasat de la SRL „MAVARCON” în beneficiul lui „ Agropiese TGR Grup” SRL datoria în mărime de 2134649,05 lei, a penalităţii în mărime de 1088670,73 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 87098 dolari SUA care urmează a fi convertiţi la data executării hotărârii, a taxei de stat în mărime de 50000 lei. În rest acţiunea s-a respins, ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2014, s-a admis parţial cererea depusă SRL „Mavarcon” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel. S-a scutit SRL ”Mavarcon” de la plata taxei de stat în sumă de 17500 lei şi s-a obligat să achite taxa de stat în mărime de 20000 lei.

2 Apelantului i sa acordat termen pînă la data de 22.10.2014 pentru prezentarea dovezii achitării taxei de stat. În dezacord cu încheierea din 17 iulie 2014, recurentul, la data de 29 iulie 2014 a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanţei de apel, cu trimiterea pricinii în instanţa de apel pentru examinarea cererii de apel. În motivarea recursului, recurentul a indicat în esenţă că, instanţa de apel a adoptat încheierea, cu încălcarea normelor de drept procedural. Invocă recurentul SRL „Mavarcon” că instanţa de apel nu a dat apreciere motivelor invocate în susţinerea cererii cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi nu s-a expus asupra probelor prezentate în confirmarea imposibilităţii achitării taxei de stat din motivul blocării conturilor bancare.

Astfel, instanţa de apel nu a dat apreciere certificatului BC „Moldova Agroindbank” SA filiala 1 Chişinău din 27 ianuarie 2014 prin care se confirmă că soldurile conturilor bancare ale SRL „Mavarcon” sunt zero, încheierii de intentare a procedurii de executare din 14 ianuarie 2011 prin care a fost aplicat sechestru pe conturile ce se află la BC „Moldindconbank” SA filiala Centru Chişinău şi la BC „Unibank” SA filiala Chişinău. Totodată, mai menţionează recurentul că a prezentat şi informaţia Direcţiei Administrare Fiscală Centru al IFS pe mun. Chişinău nr.01-16/22458 din 05.05.2014 care atestă că starea financiară a întreprinderii este în minus. Conform prevederilor art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece din materialele pricinii nu se atestă data recepţionării de către recurent a copiei încheierii instanţei de apel din 17 iulie 2014. Conform art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele dosarului se constată cu certitudine că, la 13 ianuarie 2011 ÎM „Agropiese TGR Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată către SRL ”Mavarcon” privind încasarea datoriei, penalităţilor contractuale şi dobânzii de întârziere. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, încheierea instanţei de apel prin care s-a admis parţial cererea depusă SRL „Mavarcon” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, a fost pronunţată la data de 17 iulie 2014 (f.d 238-239).

Astfel, norma art. 83 alin. (1) CPC stipulează că taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele 3 procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar. Prin urmare, o condiţie indispensabilă pentru admiterea spre examinare a cererii de apel reprezintă plata taxei de stat, dovada căreia potrivit art. 365 alin. (4) CPC se anexează la cererea de apel. În acelaşi timp, art. 85 alin. (1) CPC indică cine şi în ce condiţii sunt scutiţi de la achitarea taxei de stat.

În continuare se relevă faptul că potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pot fi stabilite prin lege şi alte cazuri de scutire a părţilor de plata taxei de stat, potrivit alin. (4) în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Astfel legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC.

Instanţa de recurs reţine că în vederea confirmării faptului că nu dispune de mijloace pentru achitarea taxei de stat pentru depunerea apelului, apelantul a prezentat încheierea executorului judecătoresc din 14 ianuarie 2011, prin care se confirmă că conturile SRL „Mavarcon” ce se află la BC „Moldinconbank” SA, BC „Unibank” SA şi BC „Moldova Agroindbank” SA sunt sechestrate. De asemenea a mai prezentat certificatul eliberat de BC „Moldova Agroindbank” SA filiala 1 Chişinău din 27 ianuarie 2014, precum şi o copie a raportului financiar al societăţii pentru anul 2012, care atestă că starea financiară a întreprinderii este în minus.

Totuşi, instanţa de recurs consideră că recurentul nu a prezentat probe pertinente şi concludente suficiente care ar reflecta starea materială reală, iar afirmaţiile şi argumentele despre conturile societăţii, că soldurile finale sunt zero, respectiv fiind în imposibilitate de a achita total taxa de stat, nu sunt de natură să demonstreze incapacitatea totală de plată a agentului economic. Astfel, Colegiul consideră că, instanţa de apel corect a dat aprecierea situaţiei de fapt, demersul privind scutirea de la plata taxei de stat fiind pasibil de admitere parţială, scutind apelantul de suma de 17500 lei, urmând ca să achite taxa de stat în mărime de 20000 lei.

Or, SRL „Mavarcon”, urma să prezinte o informaţie deplină de la organul fiscal cu privire la deţinerea conturilor bancare, pe când doar informaţia cu privire la sechestrarea conturilor la BC „Moldinconbank” SA, BC „Unibank” SA şi BC „Moldova Agroindbank” SA, nu denotă şi faptul că apelantul nu deţine şi alte conturi bancare şi nu dispune de alte mijloace băneşti care ar permite achitarea taxei de stat. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, verificând temeinicia cererii de recurs, consideră că aceasta urmează a fi respinsă, deoarece, încheierea prin care s-a admis parţial cererea de scutire de la plata taxei de stat a lui SRL „ Mavarcon” este întemeiată şi legală. Instanţa de recurs reţine că în conformitate cu art. 368 alin (1) şi alin (2) CPC, dacă cererea de apel este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Dacă apelantul nu îndeplineşte în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin (1) CPC, 4 instanţa de apel restituie printr-o încheiere cererea de apel în temeiul art. 369 alin (1) lit. a) CPC. În acest context , instanţa de recurs consideră necesar de menţionat şi faptul că, SRL “ Mavarcon”, fiind conştient că a depus încă la data de 02 iunie 2014, cererea de apel, avea obligaţia de a întreprinde măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO ( Van Harn versus Germany nr.7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini cerinţele legale, fapt însă ignorant de aceasta. În acest context, nu pot fi reţinute argumentele recurentului SRL „ Mavarcon” , în favoarea posibilităţii admiterii recursului declarat.

În conformitate cu art.427 lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ Mavarcon”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2014, prin care s-a admis parţial cererea de scutire de la plata taxei de stat depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „ Mavarcon”. Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Maria Ghervas 5