2rac-606/13 — Încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere

prima instanţă: E.Silivestru dosarul nr. 2rac-606/13 instanţa de apel: N.Craiu, A.Minciuna, Sv.Caitaz ÎNCHEIERE 26 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Haruz-Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Haruz-Grup” împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Eleron” privind încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Eleron”, casată în parte hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 07 martie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 14 noiembrie 2011 societatea cu răspundere limitată ,,Haruz-Grup” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Eleron” privind încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere. În motivarea acţiunii s-a indicat că la 12.06.2009 SRL „Haruz Grup” a încheiat cu SRL „Eleron" contractul de vînzare - cumpărare nr. B-407, potrivit căruia SRL,,Haruz-Grup” s-a obligat să livreze produse alimentare, iar pîrîtul să plătească preţul acestora în termen de 10 zile calendaristice din data livrării.

Începînd cu 12.05.2011 SRL,,Haruz-Grup” a livrat produse alimentare în sumă totală de 17 055,37 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale: FV0918339 din 12.05.2011, FV0917666 din 12.05.2011, FV0915672 din 19.05.2011, FV0919789 din 31.05.2011, FV0918043 din 03.06.2011, FV2709052 din 09.06.2011, FV0918156 din 16.06.2011, FV2709758 din 30.06.2011, FV2707529 din 14.07.201 1 şi FV2708066 din 05.08.2011. Ulterior, la 18.05.2011 şi 05.08.2011 pîrîtul a făcut un retur de marfă, astfel datoria SRL „Eleron" s-a micşorat cu suma de 233,48 lei. La restul 1 mărfii livrate în sumă de 16 821,89 lei pîrîtul nu a avut pretenţii şi a fost de acord să achite costul acesteia în termenul stabilit prin contract.

Însă, contrar obligaţiei asumate prin încheierea contractului, pîrîtul a executat doar parţial obligaţia de plată, achitînd suma de 894,55 lei şi acumulînd o datorie în mărime de 15 927,34 lei. În scopul soluţionării pe cale amiabilă a litigiului s-a adresat către pîrît cu pretenţia nr. 31/10 din 31.10.2011, solicitînd stingerea datoriei, însă aceasta nu a fost achitată motiv din care s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată. Solicită reclamantul, a încasa din contul SRL,,Eleron” datoria în mărime de 15 927,34 lei, penalitatea în sumă de 15 927,34 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 1 152,90 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 07 martie 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă integral, fiind încasat de la SRL,,Eleron” în beneficiul SRL,,Hazur-Grup” suma datoriei în mărime de 15 927, 34 lei, penalitatea în mărime de 15 927, 34 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 1 152, 90 lei şi cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în mărime de 990, 20 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SRL,,Eleron” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2013 a fost admis apelul declarat de SRL ,,Eleron”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 martie 2013 în partea încasării de la SRL,,Eleron” în beneficiul SRL,,Haruz-Grup” a penalităţii în mărime de 15 927 lei şi în această parte s-a emis o nouă hotărîre de respingere a acestei pretenţii.

A fost redusă suma încasată de la SRL,,Eleron” în beneficiul SRL,,Haruz-Grup” cu titlu de cheltuieli legate de achitarea taxei de stat, de la 990, 20 lei pînă la 515 lei. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La 10 octombrie 2013 societatea cu răspundere limitată ,,Haruz-Grup” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia contestată prin faptul interpretării eronate a legii. Consideră eronate concluziile instanţei de apel referitoare la faptul că la 23.03.2010 termenul contractului de vînzare-cumpărare din 12.06.2009 a expirat, iar livrările din perioada 12.05.2011 – 05.08.2011 au avut loc în afara contractului prin înţelegerea verbală a părţilor, deoarece nu a fost constatat că angajamentul asumat de către părţi în contract conform pct. 9.1 a fost finalizat.

2 Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererile de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Haruz-Grup” urmează a fi considerat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Haruz-Grup” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că 3 cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, a pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Argumentele invocate în recurs nu poate constitui temei de admitere a acestuia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Haruz-Grup” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Haruz-Grup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4