2rac-163/14 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii, recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă : G. Moscalciuc dosarul nr. 2rac-163/14 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, I. Secrieru ÎNCHEIERE 27 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Triodor”, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Triodor” împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti, repararea prejudiciului material, venitului ratat și a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Triodor” și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 25 iunie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t a t ă: La 29 iulie 2010, SRL „Triodor” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti, repararea prejudiciului material, venitului ratat și a dobînzii de întîrziere. În motivarea acţiunii a invocat că, prin Hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 27 octombrie 2009 s-a dispus încasarea de la SRL „Vectraimpex” în beneficiul său a datoriei în sumă de 795301 lei, iar la data de 15 februarie 2010 reprezentantul SRL „Triodor” a depus la Oficiul de Executare Bălţi, spre executare, titlul executoriu nr.2e-10180/2009.

Susţine la 03 martie 2010 a expirat termenul de executare benevolă a hotărîrii, însă pînă în prezent executarea silită a hotărîrii judecătorești este tergiversată intenționat. Mai menţionează reclamanta că prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 08 decembrie 2011, acţiunea înaintată de SRL „Triodor” împotriva SC „Vectaimpex” SRL şi Ministerul Justiţiei al RM cu privire la încasarea sumei de 2166062 a fost respinsă ca neîntemeiată. Iar prin decizia Curţii de Apel Bălţi, a fost admis apelul declarat de SRL „Triodor” casată hotărîrea primei instanțe şi restituită pricina spre rejudecare după competență la Judecătoriei Centru mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 13 noiembrie 2012, pricina dată a fost strămutată la Judecătoria Buiucani mun. Chișinău. În cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul a depus cerere de concretizare a pretenţiilor prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti în baza titlului executoriu nr. 2e-10180 eliberat de Judecătoria Economică de Circumscripţie mun. Chişinău la 27 octombrie 2009, încasarea de la Ministerul Justiţiei RM în folosul SRL „Triodor” a prejudiciului sub formă de venit ratat in mărime de 301862 lei, sub formă de dobîndă de întîrziere în mărime de 74 029,27 lei, sub formă de sume neîncasate în urma neexecutării în termen şi imposibilităţii executării titlului executoriu în mărime de 259413 lei.

La 20 martie 2013, SRL „Triodor”, prin cerere de concretizarea a pretenţiilor a solicitat încasarea prejudiciului material sub formă de venit ratat în sumă de 301862 lei, prejudiciului sub formă de dobîndă de întîrziere în mărime de 81239 lei şi prejudiciului sub formă de sume neîncasate în urma neexecutării în termen şi imposibilităţii executării titlului executoriu în mărime de 259413 lei. În motivarea cererii de concretizare a pretenţiilor reclamantul a invocat că în urma neexecutării în termen a titlului executoriu nr. 2e-10180 din 27 octombrie 2009 și anume ca rezultat al neorganizării în termen a licitațiilor de vînzare a tehnicii sechestrate s-a făcut imposibilă executarea executarea integrală în termen a hotărîrii judiciare.

Drept urmare, din lipsă de surse financiare i-a fost blocat proiectul de producere a bastonașelor de porumb și avînd contracte de credit cu BC „Mobiasbanka- Groupe Societe Generale” SA, filiala 5, a suportat cheltuieli suplimentare privind plata dobînzii de întîrziere în temeiul art. 619 Cod civil în sumă de 74029,27 lei. Tergiversarea neîntemeiată a executării hotărîrii judecătorești a dus la nerealizarea proiectului de producere a bastonașelor de porumb, reclamantul nerealizînd un venit în mărime de 301 862 lei. Afirmă că neexecutarea în termen a hotărîrii judecătorești a făcut imposibilă această executare, deoarece toate activele debitorului în procedura de executare au dispărut hotărîrea rămînînd neexecutată pînă în prezent și nu există careva șanse de a fi real executată, prejudiciul în această parte fiind constituit din mărimea sumei neexecutate ce constituie 259413 lei.

Solicită constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti în baza titlului executoriu nr. 2e-10180 eliberat de Judecătoria Economică de Circumscripţie mun. Chişinău Chişinău la 27 octombrie 2009, încasarea de la Ministerul Justiţiei RM în folosul SRL „Triodor” a venitului ratat în mărime de 301 862 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 74029,27 lei, și prejudiciului material sub formă de sume neîncasate în urma neexecutării în termen şi imposibilităţii executării titlului executoriu în mărime de 259413 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 iunie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către SRL „Triodor” și menținută hortărîrea primei instanțe.

În susținerea pozițiilor sale instanțele au concluzionat că în cadrul procedurii de executare au fost întreprinse toate măsurile posibile și a fost depusă toată diligența în scopul executării hotărîrii. SRL „Triodor” nu a prezentat nici un contract, nici un înscris ce ar confirma că neeexecutarea hotărîrii judecătorești a creat obstacole în folosirea porumbului și că ar fi avut un beneficiu dacă nu ar fi fost această încălcare, iar, statul nu poate fi responsabil pentru nerealizarea unui proiect, cu atît mai mult că reclamantul nu a demonstra care ar fi fost probabilitatea realizării proiectului dat în cazul în care hotărîrea ar fi fost executată.

Totodată, instanțele au concluzionat că reclamantul nu a confirmat nici faptul precum că anterior a obținut venitul pierderea căruia o pretinde și că statul este vinovat atît de această pierdere, cît și de neexecutarea hotărîrii judecătorești, iar atîta timp cît neexecutarea hotărîrii nu poate fi imputată statului nici dobînda de întîrziere nu poate fi încasată din bugetul de stat. Cu referire la cerințele privind repararea prejudiciului material și anume a sumei de 259413 lei neîncasate în urma neexecutării în termen și imposibilităţii executării titlului executoriu nr. 2e-10180 din 27 octombrie 2009, instanțele au concluzionat că acestea sunt inexplicabile, ori încasarea acestei sume din contul statului prin schimbarea debitorului este nejustificată, cu atît mai mult că în cadrul examinării cauzei nu a fost stabilită încălcarea dreptului la executarea hotărîrii judecătorești în termen rezonabil.

La 24 decembrie 2013, SRL „Triodor” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat că concluziile instanțelor judecătorești sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii și rezultă din interpretarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, ambele instanțe, eronat, contrar prevederilor art. 4 a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nr. 87 din 21 aprilie 2011, formal au apreciat circumstanțele cauzei sub aspectul neprobării de către reclamant a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti fără a ţine cont, că sarcina probaţiunii lipsei de încălcare îi revine intimatului-pîrît.

Totodată, consideră eronate şi concluziile instanțelor precum că procedura de executare a fost intentată la data de 03 mai 2010, deoarece chiar din, Raportul executorului judecătoresc nr. 2076 din 18 iunie 2013 este evident faptul, că procedura de executare a fost intentată la data de 15 februarie 2010, iar conform prevederilor art. 56, alin.( 2) din Codul de executare (în redacţia din 2004) executarea forţată a început din data de 03 martie 2010, după expirarea termenului de 15 zile oferite pentru executare benevolă. Instanţa de apel nu s-a expus pe marginea acestei divergenţe dintre constatarea eronată a primei instanțe şi Raportul executorului judecătoresc, necătînd la faptul că asemenea argumente au fost invocate în cererea de apel.

Consideră recurentul că prima instanță a examinat superficial circumstanțele cauzei, fără a ţine cont de circumstanţele stabilite în cadrul cercetării judiciare şi fără a se expune asupra tuturor argumentelor reclamantului, iar instanţa de apel fără a ţine cont de argumentele sale a preluat nefondat argumentele instanţei de fond, lăsînd fără explicare respingerea acestora.

Afirmă că instanțele judecătorești, au trecut cu vederea faptul, că în urma neorganizării în termen a acţiunilor de executare, nerespectării consecutivităţii urmăririi bunurilor prin neurmărirea mijloacelor financiare din conturile debitorului în procedura de executare, nepetrecerii în termen a licitaţiilor de vînzare a tehnicii sechestrate s-a făcut imposibilă executarea integrală în termen a hotărîrii judiciare, cu atît mai mult că prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 21 septembrie 2009 şi cererii a debitorului privind înlocuirea măsurilor de asigurare din 29 septembrie 2009 se confirmă prezența sumelor financiare în mărime de 772500 lei pe conturile debitorului la momentul începerii inițierii procedurii de executare, Totodată, fiind modificate măsurile de asigurare, s-a aplicat sechestru pe imobilele constituite din teren şi imobile a Fabricii de producere din s. Prodăneşti, r- nul Floreşti nr.cadastral 4548103202 şi pe oficiul din r-nul Rîşcani nr.cadastral 710111850601 şi pe 9 unităţi de transport ce aparţineau debitorului, executarea hotărîrii judecătoreşti fiind executată încă din cadrul examinării în fond a cauzei.

Insistă că din momentul primirii spre executare a titlului executoriu şi expirarea perioadei de timp oferite debitorului în procedura de executare pentru executare benevolă – 03 martie 3010 executorul judecătoresc contrar prevederilor art. 86 Cod de executare, nu a respectat consecutivitatea de urmărire a bunurilor, fapt ce a dus la imposibilitatea executării documentului executoriu din contul mijloacelor financiare ale debitorului în procedura de executare. Conform Raportul executorului judecătoresc nr. 1143 din 16 aprilie 2013, executorul judecătoresc ar fi aplicat sechestru pe 4 conturi bancare însă debitorul nu ar dispune pe acestea careva mijloace financiare. Totodată executorul judecătoresc nu a indicat data aplicării sechestrului pe fiecare cont și nu a prezentat dovada înregistrării încheierilor sale de asigurare a executării la oficiile bancare.

La fel, executorul nu a confirmat prin careva probe faptul, că imediat ce a purces la executarea forţată pe data de 03 martie 2010, ar fi efectuat careva acţiuni pentru a afla toate conturile bancare de care dispunea creditorul. Susţine că în cadrul examinării pricinii în fond prima instanță a respins cererea sa privind obligarea executorului judecătoresc de a prezenta procedura de executare încălcînd prevederile art. 4 alin. (1) a Legii 87 din 21 aprilie 2011 și îngrădindu-i accesul al justiție. Menţionează că în cadrul procedurii de executare, debitorul a renunţat să prezinte mijloacele de transport sechestrate întru asigurarea executării hotărîrii, iar executorul judecătoresc nu a întreprins măsurile de rigoare pentru a-l atrage pe administratorul debitorului la răspundere penală, pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti, și nu a efectuat alte măsuri de executare prin scoaterea la licitaţie a bunurilor materiale.

Consideră neîntemeiate aprecierile precum că, în cadrul procedurii de executare s-a depus toată diligenţa privind executarea documentului executoriu din contul mijloacelor de transport sechestrate, cu atît mai mult că conform acestui proces-verbal a fost aplicat sechestru pe automobilele anume indicate de debitorul în procedura de executare, însă inacţiunile în termenele legale ale executorului judecătoresc au dus la dispariţia ulterioară a unora automobile şi imposibilitatea executării de pe contul acestora. Mai invocă că instanţele au lăsat fără apreciere și faptul că, în scopul asigurării acţiunii a fost aplicat sechestru şi pe imobilele constituite din teren şi imobile ale Fabricii de producere din s. Prodăneşti, r-nul Floreşti c/cadastral 4548103202 şi pe oficiului din r-nul Rîşcani c/cadastral 710111850601, însă în privinţa acestora executorul judecătoresc nu a întreprins nici o măsură de executare.

Totodată, instanţele nu au dat apreciere nici faptului că, conform răspunsului Vice-Ministrului Justiţiei nr. 01/5888 din 05 august 2010, la plîngerea sa, la contul creditorului a fost transferată suma de 145000 lei în baza dispoziţiei de plată nr. 2016 din 03 august 2010, însă o astfel de sumă pe contul societății nu a fost înregistrată, în acest sens executorul judecătoresc explicînd că, sursele băneşti în cauză sunt pe contul Oficiului de executare şi probabil din contul acestora au fost stinse datoriile Oficiului de Executare Bălţi. Susţine că intimatul nu s-a expus asupra acestor mijloace bănești, care au fost utilizate în alte scopuri decît executarea documentului executoriu și stingerea datoriei și nu a probat atît lipsa acestui transfer, cît și lipsa încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 23 octombrie 2013, a fost expediată în adresa SRL „Triodor” la 22 noiembrie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 33 Vol. IV), Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la data de 24 decembrie 2013, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Triodor” este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Triodor” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, al. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Triodor” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Triodor” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către SRL „Triodor” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva