2ra-3679/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii, încasarea prejudiciului material, dobânzii de întârziere şi prejudiciului moral

prima instanţă: Pruteanu L. dosarul nr.2ra-3679/13 instanţa de apel: Bîrca B., Moraru M. şi Cortuţa Iu. DECIZIE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Vera Macinskaia şi Sveatoslav Moldovan examinând recursurile declarate de avocatul Roşca Vladislav în interesele societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” şi de Ministerul Justiţie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii, încasarea prejudiciului material, dobânzii de întârziere şi prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iulie 2013, prin care apelul declarat de Ministerul Justiţiei a fost respins, iar apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” admis, c o n s t a t ă La 26 noiembrie 2012 societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea de la bugetul de stat a sumei datorate, dobânzii de întârziere, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” a indicat că la 6 noiembrie 2007 a fost organizată licitaţia cu strigare privind înstrăinarea loturilor nr.01 BM-06(sera de călire din str. Grenoble,128, mun. Chişinău) şi 09 BM-07(blocul de producere, garaje şi depozite) din str. Costiujeni 14, mun. Chişinău) proprietate a Întreprinderii de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie. Lotul nr.01 BM-06 a fost câştigat de persoana fizică Soloviov Evghenii, iar lotul nr.09 BM-07 de societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” la preţul de 3750000 lei care a fost achitat integral. La 29 decembrie 2007 a semnat cu Întreprinderea de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” contractul de vânzare-cumpărare care la 13 martie 2008 a fost înscris în Registrul bunurilor imobile.

Ulterior Procuratura Generală a contestat contractul de vânzare-cumpărare din 29 decembrie 2007 la Curtea de Apel Economică. Curtea de Apel Economică prin hotărârea din 18 aprilie 2008 a respins acţiunea. Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 19 iunie 2008 a admis recursurile declarate de Procuratura Generală şi de Guvern, a casat hotărârea Curţii de Apel Economică din 18 aprilie 2008 şi a emis o nouă hotărâre prin care a admis acţiunea. Începând cu data de 19 iunie 2008 hotărârea judecătorească este irevocabilă şi executorie. 1 Societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” a restituit Întreprinderii de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” bunurile imobile obiect al contractului de vânzare-cumpărare declarat nul şi a cerut restituirea costului acestora, însă banii nu i-au fost achitaţi pe motivul că nu erau mijloace băneşti.

Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie s-a reorganizat în Instituţia Publică „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alemntare” de la care la 25 august 2008 s-a solicitat executarea hotărârii judecătoreşti. Considerând că la adoptarea hotărârii a fost încălcată Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, la 18 decembrie 20908 a depus cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care la 27 octombrie 2011 a propus societăţii să facă uz de remediul intern prevăzut la Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Consideră societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” că prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 19 iunie 2008 i s-a cauzat prejuciiu material şi moral. Cere societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008, încasarea de la bugetul de stat a datoriei neexecutate în valoare de 3750000 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 2629006,8 lei, prejudiciul moral în mărime de 2700 euro şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 1 martie 2013 acţiunea societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” a fost admisă parţial.

S-a constatat încălcarea dreptului societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 şi s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerul Justiţiei în beneficiul reclamantului 2000 euro convertiţi în valută naţională la momentul executării hotărârii cu titlu de prejudiciu moral. Pretenţiile societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” cu privire la repararea prejudiciului material s-au respins ca fiind neîntemeiate. La 5 martie 2013, 30 martie 2013 şi 30 aprilie 2013 Ministerul Justiţiei şi societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” au atacat hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 1 martie 2013 cu apel.

Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 11 iulie 2013 a respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei. A admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Reconscivil”, a casat hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 1 martie 2013 în partea respingerii pretenţiilor de încasare a prejudiciului material şi a emis în această parte o nouă hotărâre prin care: S-a încasat de la bugetul de stat în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” prejudiciul material cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 sumă ce reprezintă datoria în mărime de 3750000 lei şi dobânda de întârziere în mărime de 1118630 lei 13 bani.

În rest cererea s-a respins şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 1 martie 2013. La 6 septembrie 2013 avocatul Roşca Vladislav a depus cerere de recurs în interesele societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iulie 2013, cerând admiterea recursului, casarea parţială a ambelor hotărâri judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admiterea integrală a pretenţiilor. 2 În motivarea recursului avocatul Roşca Vladislav a invocat că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele administrate şi eronat a interpretat prevederile legii civile cu privire la întârzierea debitorului.

A mai invocat că după emiterea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 Întreprinderea de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie”, succesorul acesteia, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Justiţiei şi Guvernul Republicii Moldova au întreprins măsuri pentru executarea deciziei, însă executarea nu a avut loc din cauza lipsei de mijloace financiare. La 12 septembrie 2013 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iulie 2013, cerând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului Ministerul Justiţie a invocat că instanţele judecătoreşti au aplicat eronat normele de drept material şi nu au ţinut cont că societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” până în prezent este proprietar al imobilului procurat la 29 decembrie 2007. A mai invocat că titlul executoriu eliberat de Curtea de Apel Economică Chişinău în baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 a fost pus în executare la 13 iunie 2011, la 17 iunie 2011 a fost restituit şi ulterior nu a mai fost prezentat pentru executare, că Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin scrisoarea din 29 mai 2012 a declarat inadmisibilă cererea societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil”.

La 6 noiembrie 2013 şi 13 noiembrie 2013 societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” şi Ministerul Justiţiei au depus referinţe în care au solicitat respingerea reciprocă a recursurilor. Completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin încheierea din 13 noiembrie 2013 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea acestora în completul din 5 judecători fără a prejudicia fondul cauzei. În conformitate cu art.442 alin.(1) şi art.444 Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în apel şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

Recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele invocate în cererile de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţelor depuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că recursurile sunt depuse în termen, recursul declarat de avocatul Roşca Vladislav în interesele societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” întemeiat şi care urmează a fi admis, iar recursul declarat de Ministerul Justiţiei neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele motive. Privitor la recursul declarat de avocatul Roşca Vladislav în interesele societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil”.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.e) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. Din actele pricinii rezultă că societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” la licitaţia cu „strigare” din 16 noiembrie 2007 a fost determinat câştigător al lotului 09BM-07 „Bloc de producere şi garaje”. În baza procesului-verbal de licitaţie menţionat societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” la 29 decembrie 2007 a încheiat cu Întreprinderea de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” contractul de vânzare-cumpărare a lotului licitat.

3 La 6 martie 2008 Procuratura Generală a depus cerere de chemare în judecată în interesele Guvernului Republicii Moldova împotriva societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” şi a Întreprinderii de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” cu privire la declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare din 29 decembrie 2007 cu aducerea părţilor în poziţia iniţială. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 aprilie 2008 acţiunea a fost respinsă. Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia din 19 iunie 2008 a admis recursurile declarate de Guvernul Republicii Moldova şi Procuratura Generală, a casat hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 aprilie 2008 şi a emis o nouă hotărâre prin care: S-a admis integral acţiunea Procuraturii Generale în interesele Guvernului Republicii Moldova.

S-a declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr.8783 din 29 decembrie 2007 a lotului nr.09BM-07 „bloc de producere şi garaje” încheiat între Întreprinderea de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” şi societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” cu aducerea părţilor în poziţia iniţială, şi anume: Societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” restituie Întreprinderii de Stat „Institutului Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” imobilul amplasat în mun. Chişinău, or. Codru, strada Costiujeni, 14 (construcţie-garaj cu suprafaţa 222,2m.p., construcţie- clădire de producere cu suprafaţa 263,2m.p., construcţie-depozit cu suprafaţa 105,9m.p. şi construcţie depozit cu suprafaţa 292,5m.p.

Întreprinderea de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” restituie societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” suma de 3750000(trei milioane şapte sute cinci zeci mii) lei. S-a declarat nulă înregistrarea cu drept de proprietate a societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” în Registrul bunurilor imobile la Întreprinderea de Stat „Cadastru”, filiala Chişinău, asupra lotului nr.09BM-07 „Bloc de producere şi garaje”, amplasat în mun. Chişinău, oraşul Codru, strada Costiujeni,14(f.d.-9-13). Guvernul Republicii Moldova prin anexa nr.1 la Hotărârea nr.761 din 24 iunie 2008 a acceptat propunerea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Academiei de Ştiinţe a Moldovei privind reorganizarea Întreprinderii de Stat „Institutul de Viticultură şi Vinificaţie” şi a altor Întreprinderi în Instituţia Publică „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare”.

Prin punctul 7 al Hotărârii nr.761 din 24 iunie 2008 Guvernul a dispus că transmiterea patrimoniului aflat la balanţele contabile ale instituţiilor reorganizate către succesorii de drepturi se va efectua conform Regulamentului aprobat prin Hotărârea nr.688 din 9 octombrie 1995. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 1 august 2008 şi nr.143-144 din 5 august 2008 s-au publicat avizele că Întreprinderea de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” se reorganizează prin fuziune(contopire) conform anexei nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.761 din 24 iunie 2008 cu menţiunea că creanţele creditorilor se vor adresa în decurs de două luni.

La 25 august 2008, adică în termenul indicat în aviz, societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” s-a adresat Întreprinderii de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” cu cerere solicitând executarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 în partea restituirii sumei de 3750000 lei (f.d.-14). La 6 septembrie 2009, 25 februarie 2010, 13 septembrie 2010 şi 21 februarie 2011 societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” repetat s-a adresat Instituţiei Publice 4 „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare” cu cereri privind executarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie 19 iunie 2008 (f.d.15-25).

La 23 februarie 2011 societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” s-a adresat Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Agentului Guvernamental cu cerere solicitând intervenţia acestor autorităţi în soluţionarea problemei şi executarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008(f.d.-26-29). Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare prin ordinul nr.47 din 17 martie 2011 a creat un grup de lucru pentru identificarea unor soluţii în problemele apărute la restituirea mijloacelor băneşti de către Instituţia Publică „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare”, succesor al Întreprinderii de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” obţinute în urma vânzării unor bunuri societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil”, actele de înstrăinare ale cărora au fost anulate de către Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 19 iunie 2008(f.d.32).

Grupul de lucru instituit prin ordinul nr.47, prin procesul-verbal din 24 martie 2011 a decis iniţierea de către Direcţia finanţe şi buget a Ministerului a procedurilor necesare întroducerii rectificării în legea bugetului şi identificarea în cadrul Ministerului a unei soluţii de negociere cu societatea cu răspundere limitată a dobânzii de întârziere. Deşi au fost mai multe adresări, inclusiv şi decizia grupului de lucru în acest sens, decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 până în prezent nu este executată.

Conform art.2 alin.(1), (4) şi (6) Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesul civilă.

Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a delegat atribuţii de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se repară de către stat. Reparaţia prejudiciului se face de la bugetul de stat. Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Articolul 4 alin.(1) aceiaşi Lege prevede că sarcina probaţiunii de încălcare a dreptului la executarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Din sensul normelor de drept citate rezultă că la aprecierea prejudiciilor materiale se va lua în calcul perioada reală de neexecutare şi calculul sumelor cu titlu de prejudiciu material se va distinge în două capete: prejudiciul material real care constituie valoarea obiectului neexecutării şi penalităţi(dobânda de întârziere) calculate prin prisma prevederilor art.619 Codul civil.

5 Societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 a dovedit că a achitat Întreprinderii de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” 3750000 lei în contul procurării bunurilor la licitaţie şi acest fapt de către Ministerul Justiţiei nu se contestă. Neexacutarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 de restituire a sumei de 3750000 lei de Ministerul Justiţiei la fel nu se contestă, deşi au fost repetate demersuri în acest sens. Articolul 617 alin.(1) Codul civil prevede că dacă nu execută obligaţia în urma somaţiei primite după scadenţă din partea creditorului, debitorul se consideră în întârziere ca urmare a somaţiei.

Întreprinderea de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” şi succesorul în drepturi a acestuia fiind somaţi de societatea cu răspundere limitată „Reconscivil”, care deşi promiteau întreprinderea măsurilor necesare şi identificarea posibilităţilor, nu au executat decizia Curţii Supreme de Justiţie mai mult de 5 ani şi 6 luni. Conform 619 alin.(1) şi (2) Codul civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile legale citate şi neîntemeiat a calculat dobânda de întârziere încasată în beneficiul societăţii cu răspundere limitată numai pe perioada de la 13 iunie 2011 până la 4 iunie 2013. Din aceste motive, recursul declarat avocatul Roşca Vladislav în interesele societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” necesită să fie admis cu modificarea deciziei instanţei de apel şi încasarea de la bugetul de stat în beneficiul acesteia a dobânzii de întârziere pentru neexecutarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie începând de la 19 decembrie 2008 până la 4 iunie 2003 în sumă totală de 2680684,88 lei. Pentru perioada de la 19 iunie 2008 până la 19 decembrie 2008 dobânda de întârziere nu se va încasa din următoarele motive.

Din sensul articolului 361 Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar se deduce că dobânda de întârziere se poate de calculat numai în cazurile în care documentele executorii privind dezafectarea mijloacelor băneşti din contul bugetului de stat nu au fost executate benevol timp de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti în baza căreia a fost emis. Decizia instanţei de apel în partea încasării datoriei de bază în sumă de 3750000 lei şi hotărârea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral urmează a fi menţinute cu retragerea de la executare a titlului executoriu emis în baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008. Or, societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” nu este în drept să ceară încasarea dublă a aceleiaşi sume de bani.

Privitor la recursul Ministerului Justiţie. În conformitate cu art.445 alin.(1) Lit.a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţe de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Argumentele invocate de Ministerul Justiţiei că societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” este în continuare proprietar al bunurilor imobile procurate în baza contractului declarat nul prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008, că titlul 6 executoriu a fost prezentat spre executare la 13 iunie 2011 şi după restituire nu a mai fost prezentat, că cererea depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a considerat inadmisibilă poartă caracter declarativ şi nu servesc temei de admiterea a recursului din următoarele motive.

În conformitate cu art.16 alin.(1) Codul de procedură civilă, hotărârile, încheierile, ordonanţele şi deciziile judecătoreşti definitive sunt obligatorii pentru toate autorităţile publice, asociaţiile obşteşti, persoanele oficiale, organizaţiile şi persoanele fizice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Conform art. 219 alin.(1) Codul civil, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din conţinutul său rezultă că poate înceta numai pe viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru viitor. Contractul de vânzare-cumpărare din 29 decembrie 2007 este declarat nul prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 şi deci pentru societatea cu răspundere limitată „Reconscvil” acest contract nu mai produce efecte juridice.

Mai mult ca atât, argumentul că societatea cu răspundere limitată „Reconscivil” este proprietarul imobilelor procurate în baza contractului din 29 decembrie 2007 a fost invocat numai după adresarea acesteia cu prezenta cerere de chemare în judecată. Obligată să restituie suma de 3750000 lei prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 a fost Întreprinderea de Stat „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie”, ulterior reorganizată în Instituţia Publică „Institutul Naţional Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare”, cărora statul prin prisma articolului 2 alin.(4) Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 i-a delegat atribuţii de autoritate publică.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în punctele 20 şi 26 ale hotărârii din 3 aprilie 2007 în cauza cooperativa agricolă Slobozia Hanesei contra Moldovei a reamintit că unei persoane care a obţinut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluţionării litigiului în favoare sa, nu i se poate cere să recurgă la procedură de executare pentru a obţine executarea acesteia. Curtea nu a acceptat obiecţia Guvernului bazată pe omisiunea reclamantului de a înainta titlul executoriu repetat, deoarece statul trebuia să asigure executarea acestuia când a fost prezentat pentru prima dată, şi, dacă era nevoie, chiar din propriile fonduri, că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor drept scuză pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin adresa din 27 octombrie 2011 a recomandat societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” utilizarea remediului intern instituit prin Legea nr.87 din 21 aprilie 2011(f.d.-37-38). Prin adresarea din 29 mai 2012 avocatul reclamantei a fost informat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că la 22 mai 2012 cererea întrodusă la 19 decembrie 2008 a fost considerată inadmisibilă pe motivul nerealizării căilor interne de remediere(f.d.-40). Aşadar, cererea iniţială a societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” cu privire la neexecutarea hotărârii a fost declarată inadmisibilă pe motivul neutilizării remediului intern, dar nu pe motivul netemeiniciei şi aceasta poate reobţine calitatea de victimă în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului va constata că despăgubirile acordate de instanţele naţionale pentru nerambursarea sumei încasate prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 sunt derizorii.

Pentru motivele expuse recursul declarat de Ministerul Justiţiei se respinge ca fiind neîntemeiat.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au constatat deplin circumstanţele pricinii, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, 7 comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei, de a admite recursul societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil”, de a modifica decizia instanţei de apel cu majorarea cuantumului dobânzii de întârziere la 2680684,88 lei, de a menţine în rest aceleaşi hotărâri şi de a retrage de la executare titlul executoriu emis în baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) şi lit.e) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiţie.

Se admite recursul declarat de avocatul Roşca Vladislav în interesele societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil”. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material, dobînzii de întîrziere şi moral după cum urmează: Se încasează de la bugetul de stat în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” dobânda de întârziere în sumă de 2680684,88 lei (două milioane şase sute optzeci mii şase sute optzeci şi patru lei şi optzeci şi opt bani).

Se menţine în rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iulie 2003 în partea încasării de la bugetul de stat în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” a datoriei de bază în sumă de 3750000 (trei milioane şapte sute cincizeci mii) lei. Se menţine hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 1 martie 2013 în partea încasării prejudiciului moral. Se retrage de la executare titlul executoriu eliberat în baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2008 prin care s-a dispus încasarea de la Întreprinderea de Stat „institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Reconscivil” a costului bunurilor imobile în sumă de 3750000 (trei milioane şapte sute cincizeci mii) lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: /semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii: /semnătura/ Valentina Clevadî /semnătura/ Tamara Chişca-Doneva /semnătura/ Vera Macinskaia /semnătura/ Sveatoslav Moldovan Copia corespunde originalului Judecător Sveatoslav Moldovan 8